Constata ca prin acţiunea înregistrata sub nr. 8874/110/2010 la Tribunalul Bacău la data de 04.08.2010, reclamantul B.V. a chemat in judecata pe parata SC R.I. SA Bacău, pentru rejudecare contestaţie decizie de concediere, precizând următoarele: decizia de concediere nr. 114/ 15.05.209 prin care s-a dispus încetarea C.I.M. a fost emisa conform art. 65 alin. 1 Codul Muncii; la data emiterii preavizului de concediere reclamantul deţinea funcţia de preşedinte al Sindicatului Liber „S.” UMB I.G. Bacău si angajatorul a emis decizia de concediere fără a tine cont de prevederile art. 60 lit. 4 si art. 223 (2) din Legea 53/2003 precum si de art 10 din Legea 54/2003; conform documentelor prezentate de către intimata – tabelul cu salariaţii concediaţi la data de 15.05.2009 in număr de 84 persoane, ramanand in funcţie numai 8(opt) posturi ceea ce nu este adevărat – si documentul prezentat de către A.J.O.F.M. Bacău in care se arata ca erau in plata un număr de 106 şomeri in luna iulie 2010, rezulta ca societatea si-a mai continuat activitatea cu cel puţin un număr de 30 salariaţi, din care au fost concediaţi ulterior, in anul 2010 un număr de 24. Conform documentelor prezentate si a unei analize corecte societatea nu si-a încetat in totalitate, activitatea la data de 15.05.2009 si avea posibilitatea sa acorde reclamantului şansa unui loc de munca, ceea ce nu a făcut intimata si a dorit sa scape de o persoana incomoda – lider de sindicat; intimata nu a prezentat nici un document in activitatea sa de la declanşarea conflictului de drepturi – iunie 2009 – pana la data termenului de recurs – 2010, cu toate ca nu poate invoca in fata instanţei alte motive de fapt si de drept(aşa cum a făcut la soluţionarea recursului) decât cele precizate in decizia de concediere; intimata in toate documentele prezentate, menţionează ca” In prezent SC UMB R.I. SA nu mai desfăşoară nici o activitate de producţie” si neprezentând aceste înscrisuri cu aceasta menţiune de la începutul conflictului pana in luna iunie 2010, înseamnă ca societatea a mai desfăşurat activitate de producţie; contestatorul susţine ca a solicitat intimatei punerea in aplicare a sentinţei civile nr. 1571/2009 de trei ori de la pronunţare, in scris, cu confirmare de primire, cereri ce nu au fost rezolvate, cu toate ca angajatorul era obligat prin lege sa facă asta.
Fata de aceasta expunere d emotive contestatorul a rugat instanţa sa dispună anularea deciziei de concediere si obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile si drepturile de care contestatorul ar fi beneficiat daca nu era concediat pentru perioada 15.05.2009 – 15.06.2010 si anularea menţiunii privind concedierea iniţiala din cartea de munca si închiderea cărţii de munca i9n baza unei noi decizii de concediere începând cu 15.06.2010 in temeiul art. 65 din Legea 53/2003.
La dosar părţile au depus acte.
Legal, contestaţia este scutita de taxa judiciara de timbru si de timbru judiciar.
Din analiza actelor si lucrărilor dosarului, instanţa a reţinut in fapt următoarele:
Iniţial, prin sentinţa civila nr. 1571/13.11.2009 a Tribunalului Bacău in dosarul nr. 3235/110/2009, contestaţia a fost admisa si decizia nr. 114/15.05.2009 a fost anulata, instanţa dispunând reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior si obligata intimata sa plătească contestatorului despăgubiri legale echivalente cu salariile realizate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, calculate începând cu data concedierii si pana la data reintegrării efective.
Intimata a formulat recurs si prin decizia civila nr. 870/14.07.2010 pronunţata de Curtea de Apel Bacău in dosarul nr. 3235/1101/2009, s-a admis recursul si a fost casata hotărârea recurata si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău.
Acţiunea precizata este întemeiata pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 114/15.05.2009 contestatorul a fost concediat începând cu data de 16.05.2009 din funcţia de compresorist, pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, potrivit art. 65 alin.1 din Legea nr. 53/2003 si art. 74 din Legea nr. 53/2003. In baza art. 65 alin. 1 si 2 Codul muncii, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de munca determinate de desfiinţarea locului de munca ocupat de salariat ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii, aceasta desfiinţare a locului de munca trebuind sa fie efectiva si sa aibă o cauza reala si serioasa.
Din actele depuse la dosar( fila 12 dosar 3235/110/2009) reiese ca cel concediat, respectiv contestatorul B.V. avea calitatea de preşedinte de sindicat la data concedierii.
Potrivit art. 223 alin. 2 Codul muncii, pe toata durata exerciţiului mandatului, precum si pe o perioada de 2 ani de la încetarea mandatului, liderii de sindicat nu pot fi concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana salariatului pentru necorespundere profesionala sau pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului ce l-a primit de la salariaţii din unitate.
Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea 54/2003 a sindicatelor, in timpul mandatului si in termen de 2 ani de la încetarea mandatului, reprezentanţilor din organele de conducere ale sindicatelor nu li se poate modifica sau desface contractul individual de munca pentru motive neimputabile lor, pe care legea le lasă la aprecierea angajatorului, decât cu acordul scris al organului colectiv de conducere al sindicatului.
In plus, intimata nu a făcut dovada ca suntem in fata unei desfiinţări a locului de munca a contestatorului, efective, pentru o cauza reala si serioasa, deoarece nu a depus nicio organigrama înainte de concediere si după concedierea colectiva la dosar iar statele de plata depuse (f. 19 – 20 dosar recurs) nu sunt relevante in acest sens, ele neputând înlocui organigrama.
Referitor la Notificarea nr. 815/ 13.04.2009 (f. 9 dosar fond iniţial, 3235/110./2009) in caz de concedieri colective, intimata trebuia sa facă dovada îndeplinirii prevederilor art.69 Codul Muncii, respectiv: sa iniţieze in scopul punerii de acord, de consultaţie cu sindicatul, referitoare la metodele si mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărul salariaţilor ce vor fi concediaţi si de atenuare a consecinţelor prin recurgerea la masuri sociale ce vizează in special sprijinul pentru recalificarea sau reconversie profesionala a salariaţilor concediaţi; sa pună la dispoziţia sindicatului care are membrii in unitate toate informaţiile relevante in legătura cu concedierea colectiva in vederea formulării propunerilor din partea acesteia.
In plus Notificarea nr. 815/13.04.2009 nu respecta nici prevederile legale prevăzute la art. 70 alin. 2 Codul muncii respectiv: numărul total si categoriile de salariaţi, motivele care determina concedierea, numărul si categoriile de salariaţi care vor fi afectaţi de concediere, criteriile legale avute in vedere pentru stabilirea ordinii de priorităţi la concedieri, masurile avute in vedere pentru limitarea numărului concedierilor, masurile pentru atenuarea consecinţelor concedierii si compensaţiile ce urmează sa fie acordate salariaţilor supuşi concedierii, conform legii sau C.C.M. aplicabil, data de la care sau perioada in care vor avea loc concedierile, termenul înlăuntrul căruia sindicatul poate face propuneri pentru evitarea sau diminuarea numărului salariaţilor concediaţi.
Prevederile legale mai sus încălcate vor trebui coroborate cu prevederile art. 76 Codul muncii: „Concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovita de nulitate absoluta”.
Iar potrivit prevederilor art. 78 alin.1 Codul muncii, in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. In speţă contestatorul a precizat ca nu doreşte reintegrarea in munca solicitând plata drepturilor băneşti începând cu data concedierii si pana la 15.06.2010 ca s-a reangajat in alta parte.
Fata de aceasta expunere de motive instanţa urmează sa admită contestaţia astfel cum a fost precizata.
Va obliga intimata sa plătească contestatorului despăgubiri legale indexate, majorate si reactualizate precum si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, recalculate conform drepturilor trecute in contractul individual de munca, începând cu data concedierii si pana la 15.06.2010.
