Societatea Comerciala F. SRL Tulcea a declarat recurs la data de 6 august 2007 împotriva sentintei civile nr. 237 din 23 iulie 2007 pronuntata de Tribunalul Tulcea, pe care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În fapt
Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea si înregistrata sub nr. 1697/88/2007, reclamanta SC F. SRL Tulcea a chemat în judecata Sindicatul F. Tulcea si Consiliul de Coordonare al Sindicatului F. Tulcea, pentru a se constata nelegalitatea grevei declarata la nivel de unitate si, pe cale de consecinta, sa se dispuna încetarea acesteia ca nelegala.
În motivare, reclamanta a aratat ca, un prim motiv de nelegalitate consta în lipsa reprezentativitatii Sindicatului F. Tulcea în relatiile cu unitatea si cu instantele judecatoresti, întrucât, potrivit art. 46 alin. 1 si art. 46 alin. 2 din Legea nr. 168/1999, grevele sunt organizate de sindicatele reprezentative, iar sindicatul în cauza nu a facut dovada existentei unui numar minim de 176 membri reprezentând 1/3 din numarul total de 530 salariati ai SC F. SRL Tulcea, existenti la 15 iulie 2007 si nici a întrunirii cumulative a conditiilor prevazute de art. 18 pct. 3 din Legea nr. 130/1996.
S-a mai invocat faptul ca dl S.I. nu a probat ca a fost ales în ultimii 4 ani în functia de presedinte al Sindicatului F. de catre membrii Consiliului de Coordonare si nici ca hotarârea acestui consiliu a fost validata de Conferinta Anuala a Sindicatului F., conform art. 24 alin. 1 si art. 16 pct. 1, pct. 3 si pct. 4 din Statut, nedovedindu-se nici ca membrii Consiliului de Coordonare care au hotarât declansarea grevei au fost alesi sa reprezinte interesele nucleelor sindicale în care exista cel putin câte 100 de membri de sindicat cu cotizatie la zi (art. 20 pct. 2, pct. 3 si pct. 4 din Statut).
Reclamanta a învederat, în continuare, ca Sindicatul F. Tulcea nu a facut dovada propunerii unui mediator numit de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, conform art. 41, coroborat cu art. 26, art. 31 din Legea nr. 168/1999 si, cum conflictul de interese nu a fost solutionat pe calea medierii, iar SC F. SRL a semnat toate contractele individuale de munca în raport cu prevederile contractului colectiv de munca pe ramura metalurgie, s-a declansat o greva ilegala prin încalcarea prevederilor art. 13 pct. 1 si art. 47 din Legea nr. 168/1999; nu s-a facut dovada adoptarii de catre Consiliul de Coordonare a hotarârii de a declara greva la nivelul Sindicatului F.; s-a declarat greva propriu-zisa, fara ca aceasta sa fie precedata cu cel putin 5 zile înainte de greva de avertisment; nu s-au luat masuri de protejare a bunurilor societatii, neasigurarii de functionare continua si în deplina siguranta a utilajelor si instalatiilor a caror oprire ar putea constitui un pericol pentru viata si sanatatea oamenilor; nu a fost asigurata functionarea unitatii cu foc continuu de cel putin 1/3 din activitate.
Pe fond, s-a precizat ca Sindicatul F. Tulcea se afla într-o grava eroare în interpretarea art. 40 din C.C.M. la nivel national, solicitând când indexarea cu indicele 1,25 a salariilor de baza, când majorarea cu 25% a salariilor de baza, neobservând ca art. 40 se refera la coeficienti de ierarhizare între diverse categorii de salariati si nu la majorari sau indexari din cauza inflatiei, dar si ca odata cu încetarea la data de 23 decembrie 2006 a C.C.M./unitate, se aplica C.C.M./ramura metalurgie nr. 2004/2004, conform art. 245 si 247 din Codul Muncii.
S-a mai sustinut ca o noua negociere colectiva nu poate avea loc decât dupa cel putin 12 luni de la data negocierii precedente, neurmata de încheierea contractului colectiv de munca, ceea ce înseamna ca abia la 23 noiembrie 2007 vor fi reluate negocierile si, atunci din luna ianuarie 2007 se aplica deja C.C.M./ramura, fiind incidente si prevederile art. 13 alin. 1 din Legea nr. 168/1999 potrivit cu care pe durata valabilitatii unui contract colectiv de munca, salariatii nu pot declansa conflicte de interese.
Prin sentinta civila nr. 1237 din 23 iulie 2007 pronuntata de Tribunalul Tulcea a fost admisa exceptia si respinsa cererea formulata de reclamanta SC F. SRL Tulcea în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de Coordonare al Sindicatului F. Tulcea pentru lipsa capacitatii de folosinta.
A fost respinsa cererea formulata de reclamanta SC F. SRL Tulcea în contradictoriu cu pârâtul Sindicatul F. Tulcea ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut urmatoarele considerente:
La examinarea cauzei, în raport cu probele administrate, prima instanta a subliniat ca nu vor fi verificate decât criticile cuprinse în cererea principala, nu si cele introduse în cadrul concluziilor reclamantei pe fondul cauzei si, cum S.C. F. SRL Tulcea nu si-a completat actiunea si cu temeiuri care sa vizeze continuarea grevei, nu vor fi analizate si motivele invocate în legatura cu aceasta etapa si nici valorificate înscrisurile întocmite ulterior declansarii grevei.
Cu privire la prima categorie de probleme legata de reprezentativitatea Sindicatului F. Tulcea si legalitatea reprezentarii sale, este de relevat ca, potrivit art. 18 alin. 3 din Legea nr.130/1996, organizatiile sindicale din unitate sunt reprezentative daca îndeplinesc conditiile prevazute la art. 17 alin. 1 lit. c – au statut legal de organizatie sindicala si numarul de membri ai sindicatului reprezinta cel putin o treime din numarul salariatilor unitatii, precum si daca sunt afiliate la o organizatie sindicala reprezentativa.
Orice interpretare s-ar da dispozitiilor legale aratate, îndeplinirea conditiilor de reprezentativitate a Sindicatului F. Tulcea s-a constatat de catre Judecatoria Tulcea, prin sentinta civila nr. 1917/1994, probându-se si ca acest sindicat este afiliat la Federatia Sindicala a Siderurgistilor M., conform adeverintei nr. 82 din 7 mai 2007, federatie ce îndeplineste conditiile de reprezentativitate la nivel de ramura, dupa cum rezulta din sentinta civila nr. 38 din 18 decembrie 2006 a Tribunalului Municipiului Bucuresti.
Prin urmare, întrunirea numarului de membri de sindicat raportat la numarul salariatilor unitatii constituie o conditie ce se verifica de catre instanta, la recunoasterea reprezentativitatii, neputând constitui o critica de nelegalitate a unei greve.
Cu toate acestea, s-a constatat ca din listele membrilor de sindicat ce si-au dat acordul pentru declararea grevei a rezultat ca numarul acestora depaseste pragul de 176, fiind îndeplinite, asadar, si cerintele de cvorum prevazute de art. 42 alin. 1 din Legea nr.168/1999 (acordul a cel putin jumatate din numarul membrilor sindicatelor respective).
Critica sentintei prin motivele de recurs a vizat, în esenta, urmatoarele:
I. Hotarârea recurata a fost pronuntata cu încalcarea formelor de procedura, motiv de recurs prevazut de art. 304 pct. 5 Cod procedura civila.
Încalcarea formelor de procedura rezulta din modalitatea în care prima instanta de judecata a înteles sa solutioneze incidentele procedurale prealabile dezbaterilor pe fondul cauzei, incidente referitoare la respingerea cererii de acordare a unui termen în vederea completarii motivelor de nelegalitate, înlaturarea motivelor suplimentare invocate si a înscrisurilor solicitate în sustinerea acestora, precum si disjungerea capatului de cerere privitor la acordarea despagubirilor.
1. La termenul de judecata din 23 iulie 2007 a învederat instantei ca întelege sa-si completeze cererea de chemare în judecata în sensul invocarii unor motive de nelegalitate care vizeaza continuarea grevei în perioada ulterioara introducerii actiunii, solicitând un nou termen pentru a depune înscrisuri în sustinerea acestor motive.
În mod nelegal instanta a respins cererea formulata – desi din punct de vedere procedural litigiul era la prima zi de înfatisare – cu motivarea ca înscrisurile privesc o perioada ulterioara chemarii în judecata, încalcându-se astfel principiul disponibilitatii partilor.
2. Pentru a se putea pronunta cu privire la caracterul nelegal al grevei la momentul declansarii trebuiau avute în vedere si aspectele ulterioare acestui moment, respectiv de continuare a grevei în mod nelegal.
Nelegalitatea trebuie privita atât sub aspectul declansarii cât si sub aspectul continuarii grevei întrucât o greva poate fi declansata legal, însa, continuarea ei este ilegala.
Instanta de fond era tinuta sa analizeze aspectele referitoare la legalitatea continuarii grevei din perspectiva analizei cererii de chemare în judecata având ca obiect încetarea acesteia.
Printr-o atare judecata, instanta de fond a negat dreptul la un proces echitabil si, pe cale de consecinta, a principiului garantarii dreptului la aparare, consacrat de art. 24 din Constitutia României si art. 6 paragraf 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
3. Încalcarea normelor de competenta speciala prevazuta de art. 17 Cod procedura civila în privinta solutiei instantei de disjungere a capatului de cerere accesoriu, având ca obiect obligarea persoanelor vinovate de încetarea nelegala a activitatii în cadrul societatii, la plata despagubirilor produse prin nerespectarea dispozitiilor legale privitoare la declansarea si desfasurarea grevei.
II. Hotarârea a fost pronuntata cu interpretarea si aplicarea gresita a legii, motiv de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Hotarârea este nelegala, rezolvarea data de instanta de fond problemelor de drept deduse judecatii fiind rezultatul unei interpretari eronate a dispozitiilor legale aplicabile în materia solutionarii conflictelor de munca.
1. În ce priveste refuzul instantei de a analiza incidenta dispozitiilor art. 6 din C.C.M./R, hotarârea este nelegala, pe de o parte, întrucât motivul de nelegalitate a fost invocat în termen legal, iar pe de alta parte, instanta era obligata sa cenzureze legalitatea declansarii grevei, inclusiv din perspectiva îndeplinirii cerintelor de admisibilitate ale unei astfel de manifestari.
Din înscrisurile depuse la dosar rezulta în mod evident ca negocierile în vederea încheierii C.C.M./U erau în desfasurare la data declansarii grevei, cât si ulterior acestui moment, desi se împlinise termenul de 60 de zile prevazut de lege.
Asa cum rezulta din procesele-verbale încheiate cu ocazia discutiilor, reprezentantii Sindicatului F. Tulcea au blocat de fiecare data negocierile prin schimbarea continua a pozitiei exprimate, desi de fiecare data pozitia societatii a fost una flexibila.
2. Hotarârea este criticabila si din perspectiva analizarii motivului de nelegalitate referitor la lipsa reprezentativitatii Sindicatului F. Tulcea, instanta de fond facând o grava confuzie între notiunea de reprezentativitate si cea de personalitate juridica.
Pentru a dobândi reprezentativitate în sensul art. 17 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, Sindicatul F. Tulcea trebuia sa faca dovada îndeplinirii cumulative a urmatoarelor conditii: statutul de organizatie sindicala si numarul membrilor de sindicat reprezentând cel putin 1/3 din numarul salariatilor unitatii.
Hotarârea este nelegala întrucât instanta de fond nu a verificat îndeplinirea cumulativa a celor doua conditii ci numai prin prisma faptului ca Sindicatul F. Tulcea a facut dovada dobândirii personalitatii juridice.
3. Instanta de fond nu a verificat existenta acordului a cel putin 1/2 din totalul membrilor de sindicat la declansarea grevei retinând ca este suficient ca s-a facut dovada ca hotarârea de declansare a grevei a fost luata de catre membrii Consiliului de Coordonare al Sindicatului F. Tulcea.
Solutia instantei este gresita si din perspectiva motivarii ca obligatia de a depune înscrisuri în legatura cu numarul membrilor de sindicat apartine S.C. F. SRL Tulcea si nu Sindicatului F. Tulcea, în posesia caruia se aflau înscrisurile.
4. În mod eronat a apreciat instanta de fond „regimul de foc continuu” al activitatii desfasurate în conformitate cu care sindicatul avea obligatia sa asigure cel putin 1/3 din activitate.
Motivarea instantei este nelegala având în vedere limitarea discretionara pe care întelege sa o ofere notiunii de „unitate cu foc continuu”, facând o grava confuzie între „domeniile de interes public” si „domeniile vitale pentru societate” la care aceasta întelege sa faca referire.
Hotarârea este nelegala cu privire la acest aspect si prin prisma solutiei deja pronuntate de Curtea de Apel Constanta în ceea ce priveste regimul activitatii de foc continuu (sentinta civila nr. 2/CM din 23 iulie 2007 a Curtii de Apel Constanta).
Ceea ce a fost judecat exprima un adevar juridic si el trebuie admis ca atare deoarece, odata pronuntata o hotarâre irevocabila asupra unui aspect litigios, acesta capata pentru eventuale litigii viitoare putere de lucru judecat (calitate atasata hotarârii care nu mai poate fi reformata sau retractata).
Interpretarea data dispozitiilor art. 66 alin. 2 din Legea conflictelor de munca ar reprezenta o inovatie periculoasa în materia dreptului muncii, denaturând scopul legiuitorului pentru care acesta a înteles sa prevada conditii speciale de declansare a grevei, aplicabile în cazurile unitatilor cu foc continuu.
III. Hotarârea cuprinde motive contradictorii si straine de natura pricinii – motiv de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 Cod procedura civila.
Hotarârea este contradictorie în principal în raport de modalitatea în care instanta de fond a înteles sa analizeze cererea de chemare în judecata.
Astfel, desi instanta retine ca nu poate analiza decât aspecte ce tin strict de momentul introducerii cererii de chemare în judecata, pe de alta parte respinge actiunea introductiva motivat de o pretinsa nedovedire a motivelor de nelegalitate privitoare la toata durata derularii grevei.
Desi instanta respinge proba cu înscrisuri a reclamantei si înlatura înscrisurile existente la dosarul cauzei, din care rezulta neîndeplinirea obligatiilor prevazute de art. 52 din Legea nr. 130/1996, pe de alta parte, motivul de nelegalitate constând în neasigurarea functionarii continue a utilajelor si instalatiilor a caror oprire a constituit pericol pentru viata si sanatatea oamenilor este înlaturat ca nedovedit.
Aceeasi este situatia si în ceea ce priveste neîndeplinirea obligatiei salariatilor de a proteja bunurile unitatii pe perioada declansarii grevei, instanta retinând sub acest aspect ca nu s-a administrat un minim de dovezi în sustinerea celor afirmate.
Recursul nu este fondat.
I. Curtea analizeaza criticile formulate din perspectiva obiectului cererii de chemare în judecata cu care a fost învestita instanta de fond dar si a modalitatii în care au fost respectate normele de procedura pe parcursul derularii litigiului în fata acestei instante.
Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea la data de 18 iulie 2007, SC F. SRL Tulcea a învestit instanta cu o actiune având ca obiect „nelegalitatea grevei declarata la nivel de unitate” si, pe cale de consecinta, „încetarea grevei” pe motiv de nulitate, pentru urmatoarele motive:
1.Lipsa reprezentativitatii Sindicatului F. Tulcea;
2. Lipsa calitatii de reprezentanti legali ai Sindicatului F. Tulcea a dlui S.I. si a membrilor Consiliului de Coordonare;
3. Lipsa îndeplinirii procedurilor prealabile declararii grevei, impuse prin Legea nr. 168/1999;
4. Pe fond, caracterul nelegal si nefondat al grevei având în vedere ca Sindicatul F. Tulcea nu si-a argumentat si motivat revendicarile salariale, nu a oferit solutii concrete si viabile în rezolvarea revendicarilor salariale.
Cererea de chemare în judecata a primit un prim termen de judecata la 20 iulie 2007, când pricina s-a amânat pentru termenul din 6 august 2007 întrucât nu a fost posibila prezenta asistentilor judiciari. La 20 iulie 2007 s-a formulat cerere de preschimbare a termenului acordat pentru data de 6 august 2007 si prin încheierea de sedinta din data de 20 iulie 2007 a fost amânata judecata acestei cereri pentru data de 23 iulie 2007, pentru constituirea legala a completului. Prin încheierea de sedinta din 23 iulie 2007 a fost admisa cererea de preschimbare si s-a fixat termen de judecata în aceeasi zi, la ora 15,30.
Pentru termenul de judecata din 23 iulie 2007 ora 15,30 reclamanta a formulat cerere precizatoare în ceea ce priveste capatul de cerere din actiunea introductiva „având ca obiect obligarea persoanelor vinovate de declansarea grevei ilegale la plata despagubirilor reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a încetarii abuzive a activitatii, potrivit art. 61 alin. 2 Codul muncii”.
Instanta de fond a apreciat în legatura cu acest capat de cerere ca este o pretentie distincta si a dispus disjungerea solutionarii acestuia în conformitate cu dispozitiile art. 165 Cod procedura civila.
Aceasta este singura modificare a cererii de chemare în judecata, cerere pe care instanta de fond a disjuns-o, legalitatea disjungerii urmând a fi analizata de Curte mai jos, atunci când va da raspuns criticii referitoare la acest aspect.
Constatând terminata cercetarea judecatoreasca, Tribunalul Tulcea a acordat cuvântul pentru judecata cauzei pe fond.
Desigur ca aceasta judecata pe fond viza capetele de cerere din actiunea introductiva, capete de cerere pe care le-am redat mai sus în totalitate.
Dupa acordarea cuvântului pe fond reclamanta, în cuprinsul concluziilor orale, solicita admiterea actiunii asa cum a fost formulata si sa se dispuna încetarea grevei declansata si continuata cu încalcarea prevederilor legale.
Desi nu a învestit instanta cu o cerere având ca obiect distinct „nelegalitatea continuarii grevei”, a apreciat ca referitor la nelegalitatea grevei, aceasta comporta mai multe etape referitoare la neîndeplinirea cerintelor declansarii grevei, respectiv nelegalitatea continuarii grevei.
Afirmatia reclamantei este reala, însa, prin cererea introductiva cât si prin aceea precizatoare, nu a înteles sa solicite instantei si constatarea nelegalitatii continuarii grevei.
O asemenea cerere trebuia sa fie formulata în mod explicit întrucât ea implica verificarea unor conditii distincte.
Instanta de fond a aratat în mod explicit în considerente ca nu va analiza decât capetele de cerere formulate prin actiunea initiala nu si motivele invocate în legatura cu cea de-a doua etapa a grevei, respectiv legalitatea continuarii acesteia, întrucât reclamanta nu a înteles sa-si completeze actiunea si cu temeiuri care sa vizeze continuarea grevei.
Drept urmare, a aratat ca nu va verifica în considerente, nici înscrisurile întocmite ulterior declansarii grevei.
Împrejurarea ca a analizat respectarea cerintei prevazute de art. 52 din Legea nr. 168/1999, care stabileste în sarcina organizatorilor grevei obligatia ca pe durata acesteia sa protejeze bunurile societatii si sa asigure functionarea continua a utilajelor si a instalatiilor a caror oprire ar putea constitui un pericol pentru viata si sanatatea oamenilor, nu are semnificatia judecarii cererii noi formulate la cuvântul în fond având ca obiect „continuarea nelegala a grevei”, întrucât neîndeplinirea obligatiei legale mai sus mentionate sau îndeplinirea ei defectuoasa constituie cauza de nelegalitate atât pentru declararea grevei, întrucât aceasta nu poate începe înainte de stabilirea masurilor respective, cât si pentru desfasurarea ei.
Rezulta, deci, ca instanta de fond a analizat aceasta cerinta din perspectiva îndeplinirii conditiei de declarare a grevei si nu a conditiilor de legalitate a continuarii grevei.
Sustinerea recurentei ca instanta de fond a refuzat sa acorde un termen de judecata pentru completarea motivelor de nelegalitate si de înlaturare a motivelor suplimentare nu este conforma cu realitatea dosarului.
Se poate lesne observa la o lecturare atenta a primei parti a hotarârii (practicaua) ca reclamanta nici nu a solicitat un termen de judecata în acest scop, nici nu a înteles sa invoce motive suplimentare care sa vizeze nelegalitatea continuarii grevei pentru simplul fapt ca aceasta reprezinta o componenta, o etapa a constatarii nelegalitatii grevei.
Critica recurentei nu poate fi primita nici din perspectiva faptului ca ea însasi a înteles sa depuna, fara a fi împiedicata de instanta, o cerere noua precizatoare, având ca obiect obligarea la despagubiri si, deci, nimeni nu ar fi împiedicat-o sa formuleze un capat de cerere distinct având ca obiect nelegalitatea continuarii grevei.
Cert este ca, dupa acordarea cuvântului pe fond, reclamanta, prin avocat, s-a gândit sa formuleze aceasta cerere noua de încetare a grevei continuata cu încalcarea prevederilor legale, cerere pe care niciun moment nu a înteles sa o aduca în discutia contradictorie a partilor.
Fara îndoiala ca, daca aceasta solicitare ar fi fost formulata înainte de acordarea cuvântului pe fond, instanta ar fi fost obligata sa o primeasca, în caz contrar savârsind o nelegalitate procedurala întrucât termenul de judecata din 23 iulie 2007 ora 15,30 era prima zi de înfatisare, astfel cum este ea definita de art. 132 Cod procedura civila.
Daca instanta ar fi primit aceasta cerere noua dupa acordarea cuvântului pe fond, hotarârea ar fi fost nelegala întrucât s-ar fi încalcat mai multe principii care guverneaza desfasurarea procesului civil, respectiv principiul contradictorialitatii si al dreptului la aparare.
Principiul contradictorialitatii presupune ca toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii si discutiei partilor, ca fiecare parte trebuie sa aiba posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legatura cu pretentia dedusa judecatii.
Asigurarea dreptului la aparare reprezinta o garantie constitutionala dar si o componenta a desfasurarii unui proces echitabil.
În diverse solutii de speta, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a formulat cerinte privitoare la desfasurarea unui proces pentru ca el sa fie echitabil, asa cum impune art. 6 paragraf 1 din Conventie. Astfel, ea a decis ca textul implica obligatia tribunalului de a proceda la un examen atent al tuturor capetelor de cerere formulate de reclamant, al argumentelor si cererilor de proba ale partilor, având a aprecia pertinenta acestora pentru decizia pe care el o va adopta (a se vedea „Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Comentarii pe articole” – Corneliu Bârsan, pag. 505).
Pe de alta parte, desfasurarea unui proces echitabil implica si principiul egalitatii armelor, respectiv cunoasterea si comunicarea tuturor probelor de catre toate partile din dosar, stiut fiind ca reclamantul este cel care se afla într-un net avantaj întrucât el este cel are a avut initiativa actiunii, astfel ca a putut dispune de tot timpul necesar spre a strânge probe si a-si formula capete de cerere menite sa dovedeasca netemeinicia demersurilor actiunilor savârsite de pârâti.
Or, invocarea unor pretentii noi cu ocazia judecarii în fond, pe lânga faptul ca încalca norma de procedura civila interna, are si rolul de surpriza, punându-l pe pârât într-un net dezavantaj, ceea ce altereaza echilibrul procesului civil.
Alegatiile referitoare la necesitatea analizarii legalitatii continuarii grevei ca o componenta obligatorie a declansarii nelegale a grevei nu pot fi primite întrucât, pe de o parte, exista conditii proprii ce trebuie analizate la declansarea grevei precum si la continuarea ei, iar pe de alta parte, instanta nu este obligata a analiza nelegalitatea continuarii grevei cât timp nu a fost sesizata în mod procedural de catre reclamanta.
Cu privire la solutia de disjungere a capatului de cerere referitor la obligarea la despagubiri, aceasta este corecta.
Instanta a tinut cont de faptul ca litigiul având ca obiect declararea nelegalitatii grevei este guvernat de norme speciale de procedura, care impun solutionarea cu celeritate a procesului iar capatul de cerere referitor la despagubiri implica administrarea de probatorii care necesita perioade mai mari de timp – de exemplu, administrarea unei probe cu expertiza contabila sau tehnica judiciara, audierea unor martori, identificarea persoanelor culpabile de declansarea grevei, etc.
II. Motivele referitoare la pronuntarea hotarârii cu interpretarea si aplicarea gresita a legii.
1. În ce priveste refuzul instantei de a analiza incidenta dispozitiilor art. 6 din contractul colectiv de munca la nivel de ramura, aratam ca hotarârea este legala întrucât aceasta cerere a fost formulata dupa acordarea cuvântului pe fond, astfel ca toate considerentele expuse la pct. I din motivare în legatura cu clarificarea momentului pâna la care se poate modifica cererea sunt aplicabile si aici.
Si totusi, pentru clarificarea teoretica, aratam:
Articolul 3 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de munca, prevede ca durata negocierii colective nu poate depasi 60 de zile.
În cauza, partile nu au stabilit un alt termen decât cel legal în interiorul caruia sa opereze aceasta interdictie iar declararea grevei s-a facut dupa aproximativ 7 luni de la negociere.
De altfel, art. 57 din Legea nr. 168/1999 dispune ca obligativitatea negocierii subzista si este obligatorie chiar pe perioada grevei. Iata, deci, ca partile nu înceteaza propriu-zis niciodata sa negocieze, greva desfasurându-se în paralel cu negocierile iar cele doua nu se exclud una pe alta.
Întrucât, în cauza, negocierile nu au încetat niciun moment pe parcursul derularii grevei, al declansarii acesteia cât si pe perioada cât a fost suspendata prin sentinta civila nr. 2/CM din 23 iulie 2007 a Curtii de Apel Constanta (când, de altfel, s-a si semnat contractul colectiv de munca), rezulta ca au fost îndeplinite cerintele de admisibilitate ale unui astfel de demers legal.
Drept urmare, nu este nimic surprinzator legal în faptul ca negocierile au continuat pe întreaga perioada, acestea fiind o manifestare conforma cu legea, întrucât refuzul de a negocia ar fi constituit contraventie.
2. Critica referitoare la lipsa reprezentativitatii Sindicatului F. Tulcea nu poate fi primita.
Articolul 18 alin. 3 din Legea nr. 130/1996 prevede ca organizatiile sindicale sunt reprezentative daca îndeplinesc conditiile prevazute de art. 17 alin. 1 lit. c, precum si daca sunt afiliate la o organizatie sindicala reprezentativa.
În literatura juridica s-au conturat doua puncte de vedere sub acest aspect. Astfel, într-o prima opinie s-a considerat ca este necesara îndeplinirea cumulativa a conditiilor prevazute de art. 17 alin. 1 lit. c si art. 18 din Legea nr. 130/1996 iar în alta opinie s-a considerat ca legiuitorul a recurs la solutia acordarii reprezentativitatii sindicatului constituit la nivel de unitate atunci când acesta este afiliat la o organizatie sindicala reprezentativa, chiar daca nu întruneste numarul de salariati stabilit de art. 17 alin. 1 lit. c pentru a asigura un interlocutor valabil pentru angajator.
Sunt aduse drept argumente, în sprijinul acestei opinii, procedurile de tehnica legislativa utilizate de legiuitor în redactarea art. 17 si 18 din Legea nr. 130/1996, legislatia franceza si deciziile Curtii Constitutionale nr. 68/2000 si nr. 161/1999.
Prin deciziile Curtii Constitutionale mai sus invocate s-a retinut ca legiuitorul a prevazut posibilitatea ca sindicatele din unitati sa dobândeasca reprezentativitate si prin afilierea lor la o organizatie sindicala reprezentativa.
Se vorbeste de un transfer de reprezentativitate aplicabil si la nivel de unitate prin afilierea la o organizatie sindicala reprezentativa.
Aceasta situatie se verifica pe deplin si la nivelul pârâtei intimate, care a facut dovada ca este afiliata la o federatie care are reprezentativitate, respectiv la Federatia Sindicala a Siderurgistilor M.
De altfel, nu trebuie ignorat nici faptul ca recurenta reclamanta a înteles sa negocieze cu acest sindicat fara a-i pune la îndoiala reprezentativitatea si, mai mult, a înteles sa semneze contractul colectiv de munca cu acesta.
Drept urmare, instanta de fond nu s-a aflat în confuzie atunci când a analizat acest capat de cerere caruia i-a dat clarificarea juridica conform opiniei de mai sus, pe care Curtea si-o însuseste.
3. O alta critica vizeaza lipsa acordului membrilor de sindicat pentru declansarea grevei în sensul ca aceasta hotarâre a fost luata de membrii Consiliului de Coordonare al Sindicatului F. Tulcea si, deci, nu a mai analizat conditia privitoare la acordul a 1/2 din totalul membrilor de sindicat.
Din procesul-verbal întocmit la data de 4 iulie 2007 de Consiliul de Coordonare al Sindicatului F. Tulcea, rezulta ca un numar de 319 salariati din totalul de 530 de angajati si-au exprimat acordul pentru declansarea grevei, ceea ce reprezinta cu mult peste numarul de 1/2 din totalul salariatilor.
Întrucât sindicatul existent la nivel de unitate nu îi cuprinde pe toti salariatii, declansarea la nivel de unitate s-a facut cu respectarea si a dispozitiilor art. 42 alin. 2 din Legea nr. 168/1999 în sensul ca a fost luat acordul salariatilor în numar de 319 din totalul de 530, cu mult peste minimul de 1/4 prevazut de lege.
Pe de alta parte, instanta de fond a verificat si daca din totalul celor 319 salariati care au semnat tabelul pentru declansarea grevei, cel putin 1/2 sunt membri de sindicat si a observat ca numarul acestora depaseste pragul de 176 (listele anexa contin mai mult de 200 de semnaturi), fiind asadar îndeplinita si cerinta de cvorum prevazuta de art. 42 alin. 1 din Legea nr. 168/1999, acordul a cel putin jumatate din numarul membrilor de sindicat.
Recurenta nu poate invoca împrejurarea ca nu cunoaste care este numarul membrilor de sindicat câta vreme cotizatia sindicala se retine pe statul de plata a drepturilor salariale întocmit de catre angajator.
4. Sub aspectul calificarii activitatii în regim de foc continuu apreciem ca hotarârea este legala pentru urmatoarele considerente:
Articolul 52 din lege prevede ca organizatorii grevei au obligatia ca pe durata acesteia sa protejeze bunurile angajatorului si sa asigure functionarea continua a utilajelor si instalatiilor a caror oprire ar putea constitui un pericol pentru viata si sanatatea oamenilor.
În legatura cu obligatia partilor de a asigura continuarea functionarii utilajelor si instalatiilor a caror oprire ar constitui un pericol pentru viata si sanatatea oamenilor, partile trebuie sa stabileasca care sunt aceste utilaje si instalatii, precum si masurile concrete pentru functionarea lor în continuare.
Prin expresiile legale „ar putea constitui un pericol” sau „ar putea cauza pagube” legiuitorul a intentionat sa se refere la utilajele si instalatiile în ale caror prescriptii de utilizare si functionare se prevede în mod expres ca oprirea lor constituie un pericol pentru viata si sanatatea oamenilor, daca nu se iau masuri speciale expres prevazute în aceste prescriptii tehnice.
Recurenta reclamanta nu a depus înscrisuri în sensul celor de mai sus pentru a demonstra regimul de foc continuu al activitatii si pericolul la care s-ar expune viata si sanatatea oamenilor daca s-ar opri activitatea.
În cazul de fata, activitatea are caracter sezonier, dovedit chiar cu înscrisuri care emana de la recurenta (anuntul de angajari, adresa D.M.P.S.) dar si din împrejurarea ca activitatea a fost oprita timp de 6 luni numai în anul 2007.
Prin adresa unitatii nr. 3092 din 19 iulie 2007 se poate observa ca aceste cuptoare au fost oprite progresiv (cuptorul 1 la ora 12,49, cuptorul 2 la ora 12,53, cuptorul 3 la ora 12,55, cuptorul 4 la ora 12,58 si cuptorul 5 la ora 13,03).
Înainte de declansarea grevei cu 48 de ore, conform legii, sindicatul a notificat unitatea, cu adresa nr. 3019 din 17 iulie 2007, ca în data de 19 iulie 2007 ora 12,45 se va declansa greva generala cu încetarea lucrului, aratându-se expres ca, în conformitate cu art. 52 si art. 66 alin. 2 din Legea nr. 168/1999, va fi asigurata activitatea si supravegherea permanenta pe parcursul celor 3 schimburi de lucru la urmatoarele instalatii:
– Statia electrica 1 si 2
– Fabrica de oxigen
– Compresorul Sincron
– Remisa PSI
– Statia de pompare apa racire.
La toate aceste puncte de lucru s-a lucrat normal în perioada de greva, cu efectiv complet, conform graficului de lucru, împrejurare necontestata de recurenta.
Trebuie sa remarcam atitudinea de rea credinta a recurentei care, cu 10 minute înainte de declansarea grevei, respectiv la ora 12,35 (greva urmând sa înceapa la ora 12,45) a înaintat sindicatului o lista prin care completeaza locurile de munca.
Daca într-adevar societatea ar fi fost preocupata de sanatatea, viata si integritatea corporala a oamenilor, cum încearca sa acrediteze ideea, ar fi înaintat aceasta lista într-un termen rezonabil, care ar fi permis analiza necesitatii opririi celor 5 cuptoare de la Sectia de Feroaliaje.
Atitudinea angajatorului este una menita sa împiedice desfasurarea unei activitati sindicale declansata legal.
De prisos sa aratam ca aceste aspecte nu s-au constituit în capete de cerere prin actiunea introductiva ci au fost invocate la cuvântul în fond, în fata primei instante, dar carora pârâta a înteles sa le raspunda.
Nici în fata instantei de recurs recurenta nu a depus prescriptiile tehnice de functionare a cuptoarelor pentru ca instanta sa aprecieze daca, într-adevar, viata si sanatatea oamenilor a fost vreun moment pusa în pericol. Prin urmare, critica nu-si gaseste suport probator.
Câteva considerente se mai impun în legatura cu clarificarea activitatii de foc continuu din perspectiva sentintei civile nr. 2/CM din 23 iulie 2007 a Curtii de Apel Constanta, pronuntata în cererea de suspendare a grevei.
Aratam, dintr-un început, ca aceasta nu prezinta autoritate de lucru judecat întrucât în cererea de suspendare a grevei judecatorul nu analizeaza aspecte de fond ale conflictului de interese, fiind chemat sa analizeze daca declansarea acestui conflict pune în pericol viata si sanatatea oamenilor.
Ca o dovada a faptului ca instanta care a dispus suspendarea grevei nu a analizat fondul litigiului o reprezinta faptul ca la clarificarea „activitatii de foc continuu” nu a avut în vedere înscrisuri, prescriptii tehnice de functionare a utilajelor, etc. ci sustinerile verbale ale reclamantei recurente.
Nefacându-se dovezi în sensul celor de mai sus, conchidem ca recurenta face o confuzie între activitatea cu foc continuu si activitatea care se desfasoara pe schimburi strict. Fiindca exista o multitudine de sectoare de activitate (chiar si comerciale) în care se lucreaza în regim continuu de activitate pe schimburi, fara, însa, a putea fi apreciate ca fiind unitati cu foc continuu.
III. Un ultim grup de critici vizeaza motivarea contradictorie a hotarârii.
Nici aceasta critica nu este fondata întrucât instanta nu a respins cererea privind continuarea desfasurarii grevei ca nedovedita ci pentru faptul ca nu a fost învestita cu cercetarea motivelor de ilegalitate decât cu privire la declansarea grevei.
Instanta de fond nu a respins cererea de depunere a înscrisurilor ci a respins cererea de acordare a unui nou termen în acest scop.
Dupa cum a observat în mod just instanta de fond, reclamanta s-a prevalat mai mult de prejudiciul produs societatii, fara a depune dovezi în ce priveste neîndeplinirea obligatiilor salariatilor de a proteja bunurile unitatii pe perioada declansarii grevei, respectiv neîndeplinirea obligatiei prevazute de art. 52 din Legea nr. 168/1999.
Pe cale de consecinta, Curtea, gasind toate criticile nefondate, va respinge recursul, însusindu-si totodata motivarea instantei de fond.
În baza art. 274 Cod procedura civila, obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 1.000 lei în favoarea intimatului Sindicatul F. Tulcea, reprezentând onorariu avocat.
