Articolul 12 (1) prevede posibilitatea declansarii conflictelor de interese si pe perioada valabilitatii unui contract colectiv de munca in caz de divergenta la negocierea anuala obligatorie privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru si conditiile de munca.
Sindicatul Liber N. a declarat recurs la 15 iunie 2010 împotriva sentintei civile nr. 1106/14.06.2010 pronuntate de Tribunalul Constanta, pe care a criticat-o pentru motive de nelegalitate.
În fapt, prin actiunea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 11.06.2010, SC D.H.I. SA a solicitat în contradictoriu cu SINDICATUL LIBER N., ca prin sentinta civila sa se dispuna încetarea grevei generale pe termen nelimitat, cu declansare în data de 14.06.2010, în conformitate cu dispozitiile art.58 din Legea 168/1999, întrucât aceasta a fost declansata în mod nelegal si obligarea pârâtului de a comunica tabelele cu semnaturile salariatilor care si-au exprimat acordul pentru declansarea grevei generale.
Pentru termenul fixat pentru judecarea cauzei reclamanta si-a completat actiunea cu un nou motiv de nelegalitate a grevei respectiv încalcarea dispozitiilor art. 42 din legea 168/1999 care prevede ca hotarârea de a declansa greva se ia numai de organizatiile sindicale reprezentative cu acordul a cel putin jumatate din numarul membrilor de sindicat, iar în speta pentru greva de avertisment au semnat 1190 de membri din totalul de 2050 membri, desi dupa emiterea adresei sindicatului nr. 65/10.06.2010 si procesului verbal dintre parti, la numararea semnaturilor s-a constatat un numar de 1220 membri fata de 1190 cât s-au raportat prin adrese oficiale, semnaturi care urmeaza a fi înlaturate ca fiind ulterioare.
Reclamanta a relevat faptul ca, desi concilierea era programata pe 17.05.2010, completarea tabelelor pentru semnaturi, în cadrul sectiilor, a fost realizata chiar înainte de conciliere, conducerea unitatii emitând mai multe comunicate prin care a informat salariatii despre consecintele unei greve generale.
Un alt aspect relevat de reclamanta este acela legat de refuzul sindicatului de a primi cererile prin care salariatii îsi exprimau pozitia fata de declansarea grevei, salariata de la registratura comunicând sindicatului cererile, iar liderul de sindicat rupându-le în fata salariatei registraturii.
În motivare se arata ca nelegalitatea grevei rezida din faptul ca nu s-au epuizat posibilitatile de solutionare a conflictului de interese, între parti nu a avut loc concilierea obligatorie impusa de art. 17 din Legea 168/1999; totodata, declansarea conflictului de interese s-a facut cu încalcarea dispozitiilor art. 13 din Legea 168/1999, si anume pe durata valabilitatii contractului colectiv de munca .
Prin sentinta civila nr.1106/14.06.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta, s-a admis cererea formulata de SN D. Mangalia H.I. SA Mangalia si s-a dispus încetarea grevei declansata de Sindicatul Liber N. Mangalia, ca fiind ilegala. A fost respins capatul de cerere privind comunicarea tabelelor cu semnaturile salariatilor ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut urmatoarele:
Membrii sindicatului pârât au calitatea de salariati ai societatii reclamante, iar litigiul dintre parti a fost generat de negocierile anuale ce vizau încheierea noului contract colectiv de munca pentru anii 2010-2011, începute la data de 15.02.2010.
Conform art.6 din CCM la nivelul unitatii a existat un contract colectiv cu valabilitate de 1 an, respectiv pâna la data de 14.05.2010. Negocierile dintre parti, în scopul încheierii unui nou contract colectiv au început la data 15.02.2010. Pe parcursul desfasurarii acestor negocieri, sindicatul din unitate a prezentat mai multe propuneri cu privire la noul contract ce urma a fi încheiat. Patru dintre revendicarile sindicatului au ramas în divergenta, întrucât partile nu au putut ajunge la un acord. In sedinta de negociere din data de 23.04.2010 a fost solutionata una dintre aceste revendicari, restul de trei ramânând nesolutionate.
Revendicarile sindicatului, conform adresei nr.55/26.05.2009, destinata conducerii societatii angajatoare, vizau modalitatea de promovare a salariatilor, cresteri salariale si sporuri suplimentare.
În privinta conditiilor de legalitate a grevei, analizând situatiile în care poate fi declansat conflictul de interese, revendicarile din prezenta cauza îmbraca forma conflictului de interese conform prevederilor art. 12 din Legea 168/1999, în sensul în care unitatea nu accepta negocierea revendicarilor formulate de salariati.
Sub aspectul primului motiv de nelegalitate a grevei:
Greva poate fi declarata numai daca, în prealabil, au fost epuizate posibilitatile de solutionare a conflictului de interese prin procedurile prevazute de prezenta lege si daca momentul declansarii a fost adus la cunostinta conducerii unitatii de catre organizatori cu 48 de ore înainte.
Cerinta impusa de art. 41 alin. 1 din lege, sub aspectul epuizarii posibilitatilor de solutionare a conflictului de interese prin procedurile legale, nu presupune sistarea anterioara si ulterioara grevei, a negocierilor dintre parti, ci doar al parcurgerii legale a procedurii de declansare si de conciliere a conflictului, cu atât mai mult cu cât textul art. 57 prevede o norma imperativa care reglementeaza continuarea negocierilor de catre organizatorii grevei, cu conducerile unitatilor, în vederea satisfacerii revendicarilor care formeaza obiectul conflictului de interese.
Cerinta anuntarii conducerii unitatii asupra declansarii grevei este îndeplinita, dovada fiind adresa nr. 6520/09.06.2010, prin care se comunica declansarea grevei la data de 14.06.2010, ora 8.00, si revendicarile ramase în divergenta.
În cuprinsul adresei se comunica si numarul membrilor de sindicat care au semnat pentru declansarea grevei de avertisment – 1190 din totalul de 2500 de membri, mentionându-se ca s-au epuizat toate etapele obligatorii.
În cuprinsul adresei se face, de asemenea, referire la tabelele cu semnaturi care pot fi verificate oricând la sediul unitatii, în prezenta unui membru de sindicat, si totodata, se solicita stabilirea unei întrevederi la data de 11.06.2010 pentru semnarea unui protocol în care sa se stabileasca bunurile protejate, instalatiile a caror oprire ar constitui un pericol pentru viata sau sanatatea oamenilor, cu mentiunea ca acest conflict poate fi oprit oricând.
În speta de fata nu s-au epuizat toate modalitatile de conciliere, dovada fiind adresa nr. 15371/25.05.2010 emisa de AJPS Constanta catre conducerea unitatii, prin care i s-a adus acesteia la cunostinta faptul ca înregistrarea sesizarii la MMFPS /AJPS s-a realizat la data de 14.05.2010 sub nr. 4052/25.
Potrivit art. 19 din Legea 168/1999, convocarea partilor la procedura de conciliere se face într-un termen ce nu poate depasi 7 zile de la înregistrarea sesizarii, astfel delegatul AJPS poate realiza sedinta de conciliere oricând în acest interval, în speta fiind stabilita sedinta la data de 17.05.2010 – a treia zi de la data înregistrarii sesizarii.
Cadrul legal nu permite delegatului sa stabileasca unilateral amânarea sedintei de conciliere, ci doar sa staruie pentru acceptarea unei reprogramari a concilierii pentru motivul invocat de patronat, respectiv imposibilitatea delegatilor desemnati sa participe la sedinta, dovedita, astfel ca imposibilitatea de participare este justificata.
De asemenea, se va retine si adresa nr. 15308/20.05.2010, prin care sindicatul comunica unitatii faptul ca nu este de acord cu amânarea sedintei de conciliere ce trebuia sa aiba loc în termen de 7 zile potrivit art. 19 din Legea 168/1999, astfel ca reprogramarea solicitata de unitate nu a mai avut loc, desi la data formularii sale se încadra în acest termen.
Concilierea conflictului din data de 28.04.2010 la sediul AJPS Constanta a fost anulata desi, potrivit art. 26 din lege, partile puteau hotarî prin consens initierea procedurii de mediere sau conform art. 32 puteau alege arbitrajul unei comisii, însa de la aceasta ultima data a si avut loc greva de avertisment la 31.05.2010, asupra careia s-a pronuntat sentinta civila nr. 989/28.05.2010, ramasa definitiva si irevocabila.
La data de 09.06.2010 sindicatul a anuntat unitatea ca este posibila solutionarea conflictului cu continuarea negocierilor pâna la rezolvarea tuturor punctelor de divergenta, nici sindicatul si nici patronatul nu au mai întreprins nici un demers pentru acest scop, ca de altfel nici anterior, de la data de 31.05.2010.
Desi majoritatea documentelor prezentate de reclamanta se refera la perioada anterioara datei de 14.06.2010, sustinerile fiind de asemenea referitoare la situatia de pâna la data de 14.06.2010, singurul act ce vizeaza data stabilita pentru declansarea grevei generale este protocolul nr. 6637/11.06.2010 care cuprinde conditiile de protectie a bunurilor unitatii.
Concilierea conflictului s-a încercat la data de 22.04.2010, dovada fiind sesizarea sindicatului catre AJPS Constanta – adresa nr. 12222/22.04.2010.
Chiar AJPS comunica reclamantei ca procedura concilierii se putea finaliza într-o singura zi si se raporteaza la faptul ca reclamanta a raspuns revendicarilor sindicatului la data de 21.04.2010, desi chiar aceasta institutie a anulat înregistrarea conflictului pe motiv ca nu expirase valabilitatea contractului.
Se va retine, totodata, din analiza actelor care confirma întâlnirile de negociere, ca nu se regasesc propunerile de solutionare a revendicarilor formulate pentru greva generala, singurele propuneri fiind cele comunicate de sindicat prin adresele 4476/19.04.2010, pentru greva de avertisment, contrar cerintelor art. 14 din lege, ceea ce face ca etapa negocierii si concilierii pentru greva generala sa nu aiba un caracter serios si real, fiind urmarit doar scopul de declansare a grevei, ceea ce invalideaza demersurile partii în culpa si imprima grevei un caracter nelegal.
Din aceste considerente, acest prim motiv de nelegalitate este întemeiat.
Sub aspectul celui de al doilea motiv de nelegalitate invocat se constata:
Hotarârea de declansare a grevei se ia de catre organizatiile sindicale reprezentative participante la conflictul de interese, cu acordul a ½ cel putin din numarul salariatilor unitatii în ambele forme de greva ,iar în situatia în care nu exista sindicat sau acesta nu cuprinde toti salariatii, hotarârea se ia prin vot secret de catre salariatii unitatii sau subunitatii, de grupul care se afla în conflictul de munca.
În speta, numarul membrilor de sindicat care au semnat pentru declansarea grevei de avertisment – atestat prin adresa nr.6520/2010 – de 1190, a fost redus pâna la pronuntarea prezentei sentinte cu un numar de 250 membri care si-au retras acordul privind declansarea grevei, declaratiile lor fiind depuse la dosar, astfel ca la data declansarii grevei generale, numarul lor – 840 membri care sustin în continuare declansarea grevei, nu reprezinta jumatatea legala din totalul salariatilor – 2050 prevazuta de art.48 din lege.
Astfel, instanta a admis si acest motiv de nelegalitate ca întemeiat.
Cel de al treilea motiv de nelegalitate:
Potrivit dispozitiilor art. 13 alin. 1 din Legea 168/1999, pe durata valabilitatii contractului colectiv de munca anual nu se poate declansa un conflict de interese în conditiile stabilite de actul normativ.
La solicitarea unitatii, AJPS Constanta a raspuns în sensul ca din analiza documentelor depuse la sediul sau rezulta ca societatea a fost de acord cu urmarea procedurii de declansare a conflictului de interese deoarece a raspuns la revendicarile sindicatului si nu a mentionat despre ilegalitatea declansarii unui eventual conflict de interese.
În speta, contractul colectiv de munca la nivelul unitatii expira la data de 14.05.2010, partile se aflau în negocierea noului contract de munca la nivelul unitatii, existând puncte de divergenta referitor la drepturile salariale, asupra carora nu s-a reusit finalizarea negocierii.
Pe perioada valabilitatii contractului colectiv de munca – de 1 an – potrivit art. 12 lit. e si art. 13 alin. 2 din Legea 168/1999, se interzice aplicarea acestor dispozitii si nu se pot declansa conflicte de interese.
Unitatea a apreciat în cuprinsul adresei nr. 30/23.04.2010 ca nu sunt incidente în speta dispozitiile art. 13 alin. 1 din lege deoarece acestea îsi gasesc aplicabilitatea doar în cazul contractelor de munca multianuale, argumentând ca, daca s-ar considera aplicabile dispozitiile alin. 2, atunci nu s-ar mai justifica ratiunea reglementarii în lege a art. 13 alin. 1, ceea ce ar aduce atingere grava intentiei legiuitorului de a reglementa o garantie a pacii sociale în interiorul unei unitati economice, în final apreciindu-se ca pâna la data de 15.05.2010 declansarea conflictului de interese este ilegala.
În conditiile în care contractul este valabil pâna la 14.05.2010, nu pot fi aplicate prevederile art.12 lit. e si art.13 alin. 2 ca temei al declansarii conflictului de interese si, astfel, pe durata valabilitatii unui contract colectiv de munca, salariatii nu pot declansa conflicte de interese.
De mentionat este faptul ca lit. e a fost modificata prin Legea 261/2007, în sensul ca este imposibila declansarea conflictului de munca în caz de divergenta la negocierea anuala obligatorie privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru si conditiile de munca.
De asemenea, Legea 261/2007 modifica art. 13 alin. 2 în sensul ca fac exceptie de la regula prevazuta în alin. 1 situatiile reglementate de art. 12 lit. d si e.
Asadar, se considera ca situatia unitatii este încadrata în disp. art. 12 lit. e si art. 13 alin. 2 din lege, care exclud declansarea conflictului de interese, ceea ce denota nelegalitatea declansarii conflictului de interese.
În referire la exceptia nulitatii recursului, întemeiata pe dispozitiile art. 306 cod pr.civila, invocata de intimata, Curtea o va respinge având în vedere împrejurarea ca în cuprinsul cererii de recurs sunt aduse ample critici hotarârii pronuntate de tribunal, sub toate aspectele de nelegalitate retinute de instanta de fond în cuprinsul sentintei pronuntate.
Critica sentintei prin motivele de recurs a vizat în esenta urmatoarele:
1. Primul motiv de nelegalitate a sentintei vizeaza modalitatea de solutionare a capatului de cerere având ca obiect neefectuarea concilierii obligatorii prev. de art. 17 si urmatoarele din Legea nr.168/1999.
Recurentul a învederat faptul ca partile semnatare au început negocierile anuale vizând încheierea noului contract colectiv de munca pentru anii 2010 – 2011 la 15.02.2010, în temeiul art. 7 din C.C.M. la nivel de unitate care permitea acest lucru.
În urma acestor negocieri, s-a ajuns la peste 20 de propuneri de modificare a contractului colectiv de munca, la patru articole ramase în divergenta la 21.04.2010, respectiv trei articole la data sesizarii AJPS pentru concilierea conflictului de interese.
2. În ceea ce priveste sesizarea catre A.J.P.S., aceasta a avut drept temei art. 12 alin. 1 lit.e din lege, norma exceptata de la interdictia prevazuta la art. 13 alin.1.
Sustinerea intimatei reclamante în sensul ca “doar în cazul în care contractul colectiv este încheiat pe mai mult de 1 an, exista situatia de exceptie prev. de art. 13(2) din lege “este rezultatul unei interpretari proprii ce nu a fost în intentia legiuitorului si care nu-si gaseste support în doctrina juridica de dreptul muncii.
O asemenea interpretare ar atrage o restrângere a drepturilor sindicatelor de a declansa un conflict de interese în cadrul negocierilor anuale obligatorii, chiar si în cazul în care valabilitatea C.C.M. este de un an.
Din aceasta perspectiva, anularea procedurii de conciliere din data de 26.04.2010 de catre A.J.P.S. Constanta, la sesizarea sindicatului din 19.04.2010, în temeiul art. 14 din Legea nr.168/1999, apare ca nelegala aceasta institutie, neavând caderea de a aprecia daca conflictul de interese este legal declansat sau nu.
Se sustine de catre reclamanta împrejurarea ca a formulat o a doua cerere catre A.J.P.S. Constanta, însa aceasta este o denaturare a realitatii, Sindicatul apreciind ca urmare anularii nelegale a numarului de înregistrare a primei cereri, s-a facut o încalcare grava a legii, astfel ca a revenit la prima cerere, aratând ca nu întelege sa formuleze o noua sesizare.
Formalismul exagerat pe care îl doreste partenerul social si anume formularea unei noi sesizari cu privire la existenta premiselor declansarii conflictului de interese, nu îsi gaseste aplicabilitatea în lumina disp. Art. 14 din Legea nr. 168/1999, sustinut de argumentul ca din cele patru revendicari au ramas în discutie trei.
Mai mult, solicitarea intimatei de amânare a sedintei de concliere de catre A.J.P.S. Constanta cu motivarea ca prezenta delegatilor proprii nu este posibila, nu a avut un temei plauzibil si drept urmare nu se poate constitui în argument decisiv în aprecierea ca în cauza nu a avut loc concilierea obligatorie.
Ulterior emiterii Procesului verbal din 17 mai 2010 de catre A.J.P.S. Constanta, negocierile au continuat, ultima sedinta bipartita având loc la data de 27.05.2010.
3. În referire la ultimul motiv de nelegalitate din perspective dezlegarii date capatului de cerere întemeiat pe disp. art. 42 din Legea nr. 168/1999, recurenta a învederat ca a respectat ipoteza prevazuta de textul de lege, în sensul ca în urma retragerii unui numar de 250 de membri de sindicat de pe tabelul nominal privind acordul pentru greva generala din numarul total de 1190 membri semnatari, oricum au ramas mai mult de jumatate de membri de sindicat sustinatori ai grevei generale.
Având în vedere nelegalitatea sentintei din perspectiva criticilor mai sus redate, recurenta a solicitat admiterea recursului si, rejudecând cauza, în temeiul art. 81 din Legea nr. 168/1999, sa se respinga cererea reclamntei ca nefondata.
Recursul este fondat.
Curtea, analizând sentinta atacata din perspective criticilor formulate prin motivele de recurs, îl va admite având în vedere urmatoarele considerente de fapt si de drept :
Texte de lege incidente în cauza :
Art. 13 din Legea nr.168/1999.
(1) Pe durata valabilitatii unui contract de munca salariatii nu pot declansa conflicte de interese . Fac exceptie de la regula prev. la alin.(1) situatiile prevazute la art. 12 lit.d) si e).
Art.12 lit.e).
Conflictele de interese pot fi declansate :
e)în caz de difergenta la negocierea anuala obligatorie privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru si conditiile de munca.
Art.14.
(1) În toate cazurile în care într-o unitate exista premisele declansarii unui conflict de interese, sindicatele representative sau, în cazul în care în unitate nu este organizat un astfel de sindicat, reprezentantii alesi ai salariatilor vor sesiza unitatea despre aceasta situatie.
(2) Sesizarea se va face în scris…
(3) Cerinta prev. la alin.(2) se considera îndeplinita si daca revendicarile salariatilor, motivarea acestora, precum si propunerile de solutionare sunt exprimate de sindicatul reprezentativ… cu ocazia primirii la conducerea unitatii si daca discutiile purtate au fost consemnate într-un proces verbal.
Art.41 (1).
Greva poate fi declarata numai daca, în prealabil, au fost epuizate posibilitatile de solutionare a conflictului de interese prin procedurile prevazute de prezenta lege si daca momentul declansarii a fost adus la cunostinta conducerii unitatii de catre organizatori cu 48 de ore înainte.
Art.42.
(1) Hotarârea de a declara greva se ia de catre organizatiile sindicale reprezentative participante la conflicte de interese, cu acordul a cel putin jumatate din numarul membrilor sindicatelor respective.
Art.48.
În situatia în care, dupa declararea grevei, jumatate din numarul salariatilor care au hotarât declararea grevei renunta la greva, aceasta înceteaza.
Analizând conflictul de interese din perspective temeiurilor de drept mai sus redate, Curtea retine ca acesta a fost declarat si declansat în mod legal, sentinta civila atacata fiind nelegala, având în vedere urmatoarele :
1. O prima analiza vizeaza nelegalitatea sentintei din perspective interpretarii art.13 din Legea nr. 168/1999.
Textul de lege instituie regula potrivit careia pe perioada valabilitatii unui contract colectiv de munca, salariatii nu pot declansa conflicte de interese.
Fac exceptie de la aceasta regula situatiile prevazute la art. 12 lit.d) si e) din acelasi act normative.
Art. 13 (1) din Legea nr. 168/1999 instituie regula conform careia pe durata valabilitatii unui contract colectiv de munca salariatii nu pot declansa conflicte de interese.
Art.13 (2) instituie o exceptie de la alin.(1) si anume pentru situatiile prevazute de art. 12 lit.d) si e).
Art. 12 (1) prevede posibilitatea declansarii conflictelor de interese si pe perioada valabilitatii unui contract colectiv de munca în caz de divergenta la negocierea anuala obligatorie privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru si conditiile de munca.
Aceeasi concluzie se desprinde si din prevederile art. 3 alin. 2 lit.b din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, potrivit careiea negocierea colectiva are loc în fiecare an, cu cel putin 30 de zile anterior expirarii contractelor collective de munca încheiate pe un an.
Negocierile între partile semnatare ale contractului colectiv de munca la nivel de societate – parti în litigiul de fata – au demarat la data de 15.02.2010 în deplin consens si în acord cu dispozitia explicita cuprinsa în art. 7 din Contractul Colectiv de munca 2009 – 2010 valabil pâna la 14 mai 2010.
În orice caz, negocierea colectiva trebuie sa se deruleze în asa fel încât sa conduca la încheierea noului contract colectiv de munca înainte de încetarea celui aflat în curs de executare.
Rezulta cu claritate ca ne aflam în aceasta ipoteza de exceptie prevazuta de legiuitor, astfel ca declansarea conflictului de interese apare din aceasta perspectiva ca legala.
2. În referire la efectuarea concilierii obligatorii, Curtea retine :
Cu adresa nr. 34/19.04.2010, Sindicatul a sesizat patronatul în temeiul art. 14 din Legea nr. 168/1999 ca în unitate exista premisele declansarii conflictului de interese pentru un numar de patru revendicari ramase în divergenta.
A.J.P.S. Constanta a comunicat intimatei la 26.04.2010 cu adresa nr. 12540 ca a anulat concilierea stabilita la 28.04.2010 cu motivarea ca a fost în eroare cu privire la termenul de valabilitate a contractului colectiv de munca, desi aceasta institutie nu are competenta de a se pronunta cu privire la acest aspect, o asemenea dezlegare fiind atributul exclusiv al instantelor judecatoresti.
La data de 23.04.2010 au continuat negocierile ramânând în discutie din cele patru revendicari numai trei, aspect consemnat în Procesul verbal nr. 16/05.05.2010.
O noua runda de negocieri a fost satabilita pentru data de 7 mai 2010, respectiv 13 mai 2010.
La data de 11 mai 2010, sindicatul formuleaza cerere de revenire catre Agentia Judeteana pentru Prestatii Sociale Constanta, în vederea efectuarii concilierii conflictului de interese declansat cu ocazia negocierilor privind încheierea contractului colectiv de munca.
La acest moment, 11 mai 2010, intimata reclamanta cunostea cu exactitate cuprinsul celor trei revendicari ramase în divergenta, dovada fiind procesul verbal încheiat în sedinta de negociere din 23 aprilie 2010 si, respective, 5 mai 2010, când administratia societatii a propus o crestere salariala de 25 lei, iar sindicatul a scazut pretentiile salar de crestere salariala de la 350 lei – la 325 lei, fiind astfel pe deplin îndeplinita cerinta prev. de art. 14 din Legea nr. 168/1999.
În aceste conditii, este exclusa ipoteza sustinuta de intimata reclamanta, ca la data de 14 mai 2010, când a fost convocata la sedinta de conciliere de catre A.J.P.S. Constanta, pentru data de 17 mai 2010, nu ar fi cunoscut continutul acestora.
Desi cerinta Patronatului are un caracter formal excesiv, la data de 17 mai 2010, A.J.P.S. Constanta, înainteaza prin fax, la ora 8,55, revendicarile sindicatului.
Norma cuprinsa în art. 14 din Legea nr. 168/1999 trebuie interpretata în spiritul ei si integrata corpului legii, respectiv capitolului 2. “Modul de solutionare a conflictelor de interese”, nefiind în intentia legiuitorului instituirea unei proceduri încarcate de formalism excesiv ce ar avea menirea de a înfrâna si îngradi libertatea sindicala.
Prin urmare, apreciem ca aceasta cerinta este pe deplin îndeplinita prin încheierea proceselor verbale din data de 23.04.2010 si respectiv 05.05.2010.
O confirmare a acestei realitati o constituie faptul ca si dupa data de 17.05.2010, când a fost fixat termenul pentru conciliere la A.J.P.S. Constanta, conciliere pentru care patronatul s-a declarat ca fiind neinformat cu privire la cuprinsul revendicarilor sindicale, negocierile au continuat si pe data de 27.05.2010, cu aceleasi obiective, dovada fiind procesul verbal nr.19/27.05.2010.
Toata aceasta evolutie a negocierilor mai sus redata ne formeaza convingerea ca în cauza greva s-a declansat cu respectarea conditiei concilierii obligatorii impusa de art. 17 si urmatoarele din Legea nr. 168/1999, iar împrejurarea ca unul dintre partenerii sociali nu s-a prezentat la conciliere, în lipsa unui motiv plauzibil, nu poate constitui premisa a neefectuarii acesteia.
Din procesul verbal încheiat la data de 17 mai 2010, la sediul A.G.P.S. Constanta, în sedinta de conciliere a conflictului de interese, rezulta faptul ca au fost prezenti delegatii sindicatului Liber N., iar din partea conducerii unitatii s-a primit un fax, prin care se solicita amânarea concilierii pentru o alta data întrucât delegatia împuternicita pentru conciliere se afla în imposilibitate de a se prezenta la întâlnire.
Verificând motivul aceste imposibilitati, observam ca este vorba de o delegare a doi dintre cei 5 membri într-o vizita de lucru la un alt santier naval.
Având în vedere disp. art. 21 din lege, care prevede faptul ca delegatia împuternicita de conducatorul unitatii poate fi compusa din 2-5 membri, iar conducerea unitatii a fost înstiintata prin adresa nr. 124922/14 mai 2010 de catre A.J.P.S. de faptul ca sedinta de conciliere este programata pentru data de 17 mai 2010, si fata de importanta prezentarii la conciliere, prioritar oricaror alte activitati, se prefigureaza o culpa exclusiva a patronatului în absentarea de la conciliere si, respective, a imposibilitatii efectuarii concilierii din aceasta cauza.
Art.19 din Legea nr. 168/1999 instituie un termen de 48 de ore de la înregistrarea sesizarii de conciliere la A.J.P.S., termen în care aceasta are obligatia comunicarii sesizarii catre unitate si convocarea partilor la conciliere într-un termen ce nu poate depasi 7 zile de la înregistrare.
Nu rezulta din economia textului posibilitatea conferita A.J.P.S. de a acorda termene înlauntrul celor 7 zile mai sus aratate, numai partenerii sociali, de comun acord având aceasta posibilitate, si cum patronatul nu s-a prezentat la conciliere din culpa exclusiva, concilierea s-a finalizat în modalitatea redata în procesul verbal din 17 mai 2010.
Trebuie de asemenea evidentiat ca, dupa acest moment, patronatul nu a mai facut nici un efort pentru continuarea negocierilor, desi potrivit legii el este initiatorul acestora, iar obligatia subzista, chiar si în timpul grevei, numai refuzul organizatorilor grevei de a îndeplini obligatia prevazuta la alin.(1) atragând raspunderea patrimoniala a acestora pentru pagubele cauzate unitatii.
3. Un alt motiv de nelegalitate îl reprezinta dezlegarea eronata din perspective încalcarii dispozitiilor art. 42 din Legea nr. 168/1999.
Textul de lege impune cerinta ca hotarârea de declarare a grevei sa se ia de catre organizatiile sindicale representative participante la conflictul de interese, cu acordul a cel putin jumatate din numarul membrilor sindicatelor, respectiv:
Greva generala a fost declarata la nivel de unitate la data de 9.06.2010, urmând ca declansarea acesteia sa aiba loc începând cu data de 14.06.2010 ora 8,00.
Hotarârea de declarare a grevei a fost luata cu acordul a 1190 salariati, dovada fiind în acest sens tabelele cu evidenta nominala atasate la dosar.
Între momentul declararii grevei si momentul declansarii acesteia, un numar de 250 salariati din cei 1190 care semnasera initial si-au retras acordul.
Acest fapt nu afecteaza legalitatea grevei, fiind pe deplin respectata cerinta impusa de art. 48 din Legea nr. 168/1999 care prevede obligativitatea încetarii acesteia numai daca jumatate din numarul salariatilor care au hotarât greva renunta la greva, si cum 250 nu reprezinta jumatatea lui 1.190, rezulta ca si aceasta dezlegare data de tribunal este gresita.
Pe cale de consecinta, Curtea, gasind toate criticile întemeiate, va admite recursul, în baza art. 312 cod procedura civila si modificând în parte sentinta, va respinge actiunea privind constatarea nelegalitatii grevei, apreciind ca au fost parcurse toate etapele legale de declarare si declansare a grevei generale.
În conformitate cu art. 274 cod pr.civila, va obliga reclamanta intimata la plata cheltuielilor de judecata de 6500 lei reprezentând onorariu avocat pentru fond si recurs.
