C. pr. civ. : art. 33.
Efectele revocării deciziei de încetare a raporturilor de muncă s-au produs în mod direct şi retroactiv în beneficiul său, actul revocat pierzându-şi existenţa de sine stătătoare de la momentul emiterii, astfel că acesta nu mai era apt a produce efecte juridice, la fel cum nici nu a produs astfel de efecte, în contextul în care raporturile de muncă ale reclamantei nu au fost întrerupte, acestea derulându-se începând cu data de 1 septembrie 2014 în cadrul unităţii şcolare la care a fost detaşată.
Reclamanta nu justifică un interes legitim, în sensul prevederilor art. 33 din C. pr. civ., de a contesta Decizia nr. 295 din 30.10.2014, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost urmată de emiterea Deciziei nr. 296 din aceeaşi dată, prin care s-a constatat că potrivit Deciziei Inspectoratului Şcolar, reclamanta era detaşată pentru perioada 01.09.2014-31.08.2015.
Prin Sentinţa civilă nr. 650/3 iunie 2015, Tribunalul Mureş a admis excepţia lipsei de interes în ceea ce priveşte cererea de anulare a Deciziei nr. 295/30.10.2014, a respins excepţia lipsei de interes în ceea ce priveşte cererea de anulare a Deciziei nr. 296/30.10.2014 şi a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta L.L.C., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Național ”Unirea” Târgu Mureș, astfel:
– ca lipsită de interes, în ceea ce priveşte cererea de anulare a Deciziei nr. 295/30.10.2014, emisă de pârât;
– ca neîntemeiată, în ceea ce priveşte restul pretenţiilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că în privinţa Deciziei nr. 295/30.10.2014, prin care pârâtul a revocat Decizia nr. 274/01.09.2014, de încetare a contractului de muncă al reclamantei, aceasta nu justifică un interes, respectiv un folos practic urmărit prin promovarea acţiunii, întrucât decizia de revocare a măsurii concedierii a produs efecte retroactive şi a fost emisă în favoarea acesteia.
În ceea ce priveşte Decizia nr. 296/30.10.2014, prin care pârâtul a constatat că reclamanta, pe perioada 01.09.2014-31.08.2015, în acord cu Decizia Inspectoratului Şcolar Judeţean Mureş nr. 1097/2014, este detaşată la Şcoala Gimnazială „F.S.” Târgu Mureş, pe postul de învăţătoare, instanţa a apreciat că reclamanta are interes în contestarea respectivei măsuri, întrucât aceasta nu poate fi considerată ca fiind emisă în favoarea ei.
Prin urmare, Tribunalul a procedat la examinarea pe fond a cererii de anulare a Deciziei nr. 296/30.10.2014 şi a constatat că aceasta nu este întemeiată, întrucât a fost emisă în baza Deciziei Inspectoratului Şcolar Judeţean Mureş nr. 1097/2014, prin care, în conformitate cu prevederile art. 49 din Metodologia-cadru privind mobilitatea personalului didactic din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2014 – 2015, s-a decis că în perioada 01.09.2014-31.08.2015, reclamanta se detaşează în interesul învăţământului, pentru restrângere de activitate nesoluţionată, la Şcoala Gimnazială „F.S.” Târgu Mureş, nivelul de învăţământ primar, însă reclamanta nu a contestat această măsură conform procedurii reglementate de art. 49 din Metodologia-cadru amintită, astfel că nu mai poate invoca nelegalitatea detaşării sale de la Colegiul Național ”Unirea”, din perspectiva lipsei acordului său pentru detaşare, acesta fiind necesar doar pentru emiterea Deciziei nr. 1097/2014 a Inspectoratului Şcolar Judeţean, care nu formează obiectul contestaţiei deduse judecăţii.
De asemenea, Tribunalul a reţinut că Decizia nr. 296 /30.10.2014 a fost legal emisă de către directorul colegiului-pârât, cu respectarea competenţelor sale, în temeiul art. 52 lit. d) din Codul muncii, care prevede că pe durata detaşării, contractul individual de muncă al salariatului poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului, ceea ce s-a şi dispus prin decizia menţionată.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei hotărâri, solicitând schimbarea sentinţei atacate în sensul respingerii excepţiei lipsei de interes şi admiterii integrale a acţiunii formulate.
Prin intermediul memoriului de apel s-a susţinut că prima instanţă a admis în mod eronat excepţia lipsei de interes în atacarea Deciziei nr. 295/30.10.2014, omiţând a avea în vedere efectul practic, imediat şi direct pe care aceasta l-a produs, respectiv anularea Deciziei nr. 274/01.09.2014, de încetare a contractului individual de muncă, iar pe de altă parte ar fi trebuit să ţină cont şi de faptul că această decizie a produs efecte juridice concomitent cu Decizia Inspectoratului Şcolar Judeţean Mureş nr. 1097/2014, ceea ce înseamnă că între 29.08.2014 şi 30.10.2014, reclamanta avea în acelaşi timp şi contractul de muncă desfăcut, dar era şi detaşată la Şcoala Gimnazială „F.S.”.
De asemenea, sub aspectul nelegalităţii Deciziei nr. 295/30.10.2014, reclamanta a arătat că aceasta nu i-a fost comunicată şi că prevederile art. 97 din Legea nr. 1/2011 nu abilitau directorul unităţii şcolare să procedeze la modificarea unilaterală a contractului individual de muncă, iar relativ la Decizia nr. 296/30.10.2014, a arătat că dispoziţiile art. 254 ind. 1 din aceeaşi lege impuneau cu necesitate obţinerea acordului său la luarea măsurii detaşării, acord care nu a existat niciodată.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susţinând că în mod corect s-a apreciat de către instanţa de fond că nu subzistă niciun folos practic în favoarea reclamantei, care să justifice atacarea Deciziei nr. 295/30.10.2014, în condiţiile în care prin aceasta a fost revocată decizia de încetare a contractului individual de muncă, iar respectiva măsură a produs efecte retroactive, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară, în sensul operării menţiunilor corespunzătoare în REVISAL, iar în privinţa Deciziei nr. 296/30.10.2014 s-a arătat că aceasta a fost legal întocmită de directorul colegiului-pârât, fiind conformă celor stabilite prin Decizia Inspectoratului Şcolar Judeţean Mureş nr. 1097/2014, pe care reclamanta nu a contestat-o.
De asemenea, intimatul-pârât a susţinut că legalitatea ambelor decizii atacate în cauză a fost confirmată prin soluţia adoptată în dosarul nr. 3169/102/2014 al Tribunalului Mureş şi care a avut ca obiect contestarea deciziei de încetare a raporturilor de muncă (Decizia nr. 274/01.09.2014), acţiunea reclamantei fiind respinsă ca rămasă fără obiect tocmai prin prisma situaţiei stabilite prin respectivele decizii.
Examinând apelul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate şi în limitele efectului devolutiv al căii de atac, reglementat de art. 476 – 478 din C. pr. civ., Curtea a reţinut următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 3 decembrie 2014, reclamanta a solicitat anularea Deciziilor nr. 295 şi nr. 296, pe care colegiul-pârât le-a emis la data de 30 octombrie 2014, prima dintre ele având ca obiect revocarea unei decizii anterioare – nr. 274/01.09.2014, de încetare a contractului individual de muncă în temeiul art. 65 alin. 1 şi 2 din Codul muncii, începând cu data de 01.09.2014, determinată de desfiinţarea locului de muncă şi emiterea deciziei de detaşare a reclamantei la Şcoala Gimnazială „F.S.” Târgu Mureş pe perioada 01.09.2014-31.08.2015, în acord cu Decizia Inspectoratului Şcolar Judeţean Mureş nr. 1097/2014.
Din cuprinsul Deciziei nr. 295 rezultă că aceasta a fost emisă în scopul punerii în acord a stării de fapt circumscrise detaşării dispuse de Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş cu prevederile art. 46-47, raportat la art. 52 lit. d) din Codul muncii, ca urmare a erorii de interpretare ce fusese anterior dată Deciziei nr. 1097/2014 şi care interpretare a determinat emiterea deciziei de încetare a contractului individual de muncă în temeiul art. 65 alin. 1 şi 2 din Codul muncii.
Din această perspectivă, Curtea a constatat că dispoziţiile Deciziei nr. 295 nu au fost în măsură a prejudicia în vreun fel niciun interes legitim al reclamantei, întrucât efectele revocării deciziei de încetare a raporturilor de muncă s-au produs în mod direct şi retroactiv în beneficiul său, actul revocat pierzându-şi existenţa de sine stătătoare de la momentul emiterii, astfel că acesta nu mai era apt a produce efecte juridice, la fel cum nici nu a produs astfel de efecte, în contextul în care raporturile de muncă ale reclamantei nu au fost întrerupte, acestea derulându-se începând cu data de 1 septembrie 2014 în cadrul unităţii şcolare la care a fost detaşată.
Prin urmare, în mod corect s-a reţinut de către prima instanţă că reclamanta nu justifică un interes legitim, în sensul prevederilor art. 33 din C. pr. civ., de a contesta Decizia nr. 295 din 30.10.2014, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost urmată de emiterea Deciziei nr. 296 din aceeaşi dată, prin care s-a constatat că potrivit Deciziei Inspectoratului Şcolar Judeţean Mureş nr. 1097/2014, reclamanta era detaşată pentru perioada 01.09.2014-31.08.2015 la Şcoala Gimnazială „F.S.”.
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia nu i-ar fi fost comunicată Decizia nr. 295 din 30.10.2014, Curtea a constatat că aceasta este contrazisă de copia procesului-verbal de înmânare întocmit de Biroul executorului judecătoresc D.T.C., pe care chiar reclamanta l-a ataşat acţiunii deduse judecăţii şi care confirmă primirea de către aceasta a deciziei menţionate, la data de 31.10.2014.
Pe de altă parte, faptul necomunicării nu ar fi constituit nicidecum un motiv de nulitate a respectivei decizii, putând produce eventuale efecte doar sub aspectul curgerii termenului de contestare a acestuia în instanţă.
În ceea ce priveşte critica invocată prin raportare la Decizia nr. 296 din 30.10.2014, Curtea a constatat că şi sub acest aspect este legală rezolvarea dată în primă instanţă contestaţiei reclamantei, constatându-se în mod corect că un eventual neajuns reprezentat de absenţa acordului reclamantei pentru detaşare era susceptibil a fi fost examinat doar în cadrul procedurii de contestare prevăzute de art. 49 din Metodologia-cadru privind mobilitatea personalului didactic din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2014 – 2015, care dispune în sensul că: „Hotărârile comisiei de mobilitate a personalului didactic din învăţământul preuniversitar, luate în şedinţa publică, pot fi contestate în perioada prevăzută în Calendar. Contestaţiile se înregistrează la secretariatul inspectoratului şcolar şi se soluţionează de către consiliul de administraţie al inspectoratului şcolar, conform Calendarului. Hotărârea consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar este definitivă şi poate fi atacată numai la instanţa de contencios administrativ, contestaţia reprezentând plângerea prealabilă reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare”.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 50 din aceeaşi metodologie, inspectorul şcolar general emite, după soluţionarea contestaţiilor, decizia de repartizare pentru soluţionarea restrângerii de activitate, iar în baza acesteia, directorul unităţii de învăţământ la care s-a dispus repartizarea încheie cu cadrul didactic repartizat contractul de muncă pe perioadă nedeterminată.
În speţă, dat fiind faptul că reclamanta nu a contestat Hotărârea comisiei de mobilitate şi Hotărârea consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar, conform procedurii reglementate de art. 49 din Metodologia-cadru amintită, Inspectorul Şcolar General al Judeţului Mureş a emis Decizia nr. 1097/29.08.2014, prin care s-a dispus detaşarea reclamantei la Şcoala Gimnazială „F.S.”, pentru perioada 1 septembrie 2014 – 31 august 2015, cu precizarea că aceasta va încheia cu respectiva unitate şcolară un contract de muncă pe durată determinată.
Din perspectiva celor anterior expuse, Curtea a constatat că în mod legal şi în limitele competenţelor conferite prin art. 97 alin. 2 lit. f) din Legea nr. 1/2011 a emis directorul colegiului-pârât Decizia nr. 296/30.10.2014, constatând situaţia de detaşare a reclamantei, ca efect direct al măsurii dispuse prin decizia Inspectorului Şcolar General, corelativ cu suspendarea contractului individual de muncă pe durata detaşării, în conformitate cu prevederile art. 56 lit. d) din Codul muncii.
Prin urmare, Curtea a înlăturat ca neîntemeiată critica potrivit căreia menţionata decizie ar fi lovită de nulitate absolută pe motiv că reclamanta nu şi-a exprimat acordul pentru detaşare, neformând obiect de analiză în prezentul cadru procesual legalitatea Deciziei nr. 1097/29.08.2014, emisă de Inspectorul Şcolar General.
Având în vedere considerentele anterior expuse, Curtea a constatat că soluţia contestată prin apelul dedus judecăţii este legală şi temeinică, astfel că aceasta urmează a fi păstrată, conform prevederilor art. 480 alin. 1 din C. pr. civ., prin respingerea căii de atac, ca nefondată.
