Decizie de sanctionare a angajatului cu avertisment. Contestare în instanta. Dovada facuta în fata instantei de judecata ca fapta pentru care s-a dispus sanctionarea nu a existat în realitate. Admiterea contestatiei si anularea deciziei contestate.
Prin cererea înregistrata la Tribunalul Dâmbovita, sub nr. 4819/120 din data de 10.09.2008, contestatorul în contradictoriu cu intimata SC U. SA, a contestat decizia nr. 1071/19.08.2008 prin care a fost sanctionat cu avertisment scris, solicitând instantei ca, prin sentinta ce va pronunta, sa anuleze aceasta sanctiune si sa oblige intimata la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea contestatiei, contestatorul a aratat ca, prin decizia nr. 1071/19.08.2008 a fost sanctionat de catre intimata cu avertisment scris retinându-se în sarcina sa ca în seara de 04/05.08.2008, fiind de serviciu la sectia “Omogenizare”, ar fi adresat IDM de serviciu A.C., injurii si amenintari, provocând astfel perturbari în buna desfasurare a activitatii de exploatare, încalcând astfel prevederile art. 12 lit. f coroborat cu art. 58 (1) al Regulamentului intern si art. 38 alin.(2) lit. b si c. din Codul Muncii.
Contestatorul a aratat ca decizia a carei anulare o solicita nu corespunde realitatii deoarece, desi la sectia unde îsi desfasoara activitatea trebuiau sa fie minim patru angajati, în noaptea respectiva erau trei deoarece unul dintre ei a fost luat de catre IDM A. C. si dus sa lucreze în alta sectie. În aceste conditii, arata contestatorul, el a fost cel care a ramas sa lucreze sub buncar pentru a supraveghea o parte din fluxul de descarcare, iar M. G. si G. S. supravegheau restul fluxului de o parte si de alta a vagoanelor de descarcare. Nu este adevarat ca A.C. nu ar fi gasit pe toti cei trei muncitori când s-a întors în sectie deoarece, daca functioneaza si elevatorul, este imposibil ca activitatea sa se poata desfasura în lipsa unuia dintre muncitori. Contestatorul arata ca i-a reprosat lui A. C. ca a luat din sectie pe S. L., împotriva dispozitiilor sefului de sectie care dispusese verbal ca, atunci când se lucreaza cu elevatorul, sa fie de serviciu cel putin patru muncitori, dar nu l-a insultat si nici nu l-a amenintat. Dimpotriva, sustine contestatorul, IDM A.C. este cel care l-a amenintat ca îl va sanctiona în cel mai dur mod cu putinta pentru ca i-a facut reprosuri cu privire la modul de organizare al activitatii. Contestatorul solicita anularea sanctiunii întrucât aceasta a fost dispusa în mod nejustificat.
La data de 30.10.2008 s-a depus prin Serviciul Registratura al Tribunalului Dâmbovita întâmpinare de catre intimata. Prin întâmpinare se solicita respingerea contestatiei întrucât sanctiunea dispusa prin decizia contestata s-a datorat absentei de la locul de munca a contestatorului si atitudinii acestuia fata de IDM de serviciu A. C., abatere disciplinara de natura a perturba activitatea în unitate. Se mai arata în întâmpinare ca aceste abateri rezulta din nota informativa întocmita de catre IDM A. C. la data de 06.08.2008 si din declaratia contestatorului, contestatorul încalcând disciplina muncii si disciplina tehnologica prin absenta de la locul de munca si prin adresarea de injurii si amenintari catre IDM de serviciu fara sa fi fost provocat.
La termenul de judecata din data de 18.11.2008 s-au admis pentru parti probele cu interogatorii, înscrisuri si câte un martor, probe ce au fost ulterior administrate.
Examinând actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine ca în fata tribunalului au fost audiati cei doi martori care au efectuat serviciul împreuna cu contestatorul, anume M. G. si G. G.
În conformitate cu dispozitiile art. 263 alin.2 din Codul muncii, abaterea disciplinara este o fapta în legatura cu munca si care consta într-o actiune sau inactiune savârsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a încalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.
Pornind de la aceasta definitie legala, tribunalul constata ca în cauza, contestatorul a fost sanctionat neîntemeiat, pentru o fapta pe care nu a savârsit-o în realitate. Astfel, chiar daca contestatorul foloseste notiunea de “altercatie”în declaratia pe care o da la data de 06.08.2008, este cert ca sensul literal al termenului nu a fost cunoscut de catre acesta deoarece, dupa folosirea acestui termen, relateaza despre modul de organizare al distributiei muncitorilor în sectie si nu despre injurii sau amenintari la adresa IDM A. C.
Contestatorul a avut în realitate o simpla discutie cu A. C., discutie care, probabil, l-a deranjat pe seful sau direct deoarece i-a fost imputat modul în care organizeaza distributia muncitorilor în sectie. Acest aspect este relatat de martorul M. G., singura persoana care a auzit discutia dintre contestator si A. C. Conform declaratiei acestui martor, IDM A. C. a descompletat echipa prin trimiterea lui S. L. în alta sectie, motiv pentru care contestatorul si cei trei martori au lucrat mai greu si au avut o productivitate mai mica. Contestatorul nu a lipsit nejustificat din sectie deoarece acest lucru nu era posibil dat fiind existenta benzii si a elevatorului care imprimau muncii un caracter continuu.
Între contestator si IDM A. C., arata acest martor, nu a existat decât o simpla discutie legata strict de modul îngreunat de desfasurare a muncii în sectie si nu o altercatie cum s-a consemnat în decizia de sanctionare.
Cel de al doilea martor audiat, G. G., nu a auzit discutia datorita faptului ca se afla mai departe, dar nici nu a perceput existenta unei altercatii între contestator si IDM A. C. Declaratiile celor doi martori confirma sustinerile contestatorului în sensul inexistentei unei abateri disciplinare. Cei doi martori au fost singurele persoane care puteau oferi date despre existenta sau nu a unei abateri disciplinare, dar în cadrul sumarei cercetari prealabile efectuata de intimata acesti doi martori nu au fost audiati. Oricum, dat fiind natura sanctiunii aplicate, cercetarea prealabila nu era obligatorie.
Pe cale de consecinta, fata de aceste considerente, tribunalul urmeaza a admite contestatia si a anula decizia de sanctionare emisa de intimata.
Ca parte cazuta în pretentii, în temeiul dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila, intimata urmeaza a fi obligata si la plata cheltuielilor de judecata
