Necesitatea descrierii faptei care a condus la luarea măsurii de sancţionare are în vedere descrierea amănunţită şi detaliată a faptei, tocmai pentru a se aprecia în concret, circumstanţiat şi riguros asupra legalităţii măsurii de sancţionare. Viciul formal nu poate fi acoperit, suplinit cu existenţa vreunei descrieri în procesul-verbal de cercetare prealabilă
Viciul formal a fost reţinut şi cu privire la formularea generică privind inacţiunea reclamantului cu ocazia constatării încălcării regulamentului în efectuarea unor operaţiuni ori în realizarea unor activităţi de către personalul din subordine.
Deşi, în timpul cercetării disciplinare, reclamantul a susţinut că nu a săvârşit abaterile disciplinare reţinute în sarcina sa, menţiunea din cuprinsul deciziei de sancţionare în sensul că reclamantul nu a formulat apărări în timpul cercetării disciplinare, nu acoperă cerinţa prevăzută de art. 252 alin. 2 lit. c din Codul muncii. Din această perspectivă nu prezintă relevanţă faptul că reclamantul a fost asistat pe parcursul cercetării disciplinare de un reprezentant al sindicatului, reclamantul neinvocând lipsa apărării, ci lipsa menţiunii privind apărările formulate, fiind două lucruri distincte.
Codul muncii: art. 252 alin. 2 lit. a şi c.
Prin sentinţa civilă nr. 463 din 01.04.2014 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. 4885/102/2013 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul B. R. în contradictoriu cu pârâta SNGN R. – S. de T. T. şi M. Mureş şi, în consecinţă, s-a anulat decizia nr. 155 din 22.08.2013, emisă de pârâtă, dispunându-se obligarea acesteia să restituie reclamantului sumele reţinute în baza deciziei nr. 155/22.08.2013, actualizate şi indexate până la data plăţii efective.
De asemenea, s-a dispus anularea fişei de analiză a performanţelor profesionale efectuate cu privire la activitatea reclamantului pentru perioada 01.08.2012 – 31.07.2013, precum şi obligarea pârâtei să efectueze o nouă evaluare a performanţelor profesionale cu privire la activitatea reclamantului pentru perioada 01.08.2012 – 31.07.2013 cu respectarea Procedurii operaţionale 01 PO-08 Evaluarea performanţelor profesionale ale salariaţilor revizia 2, emisă de pârâtă.
Totodată s-a dispus obligarea acesteia la plata în favoarea reclamantului a sumei de 6.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând restul pretenţiilor formulate cu acest titlu.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că în privinţa faptei reţinute în sarcina reclamantului, respectiv aceea de a semna, în perioada 2011 – 2013, în calitate de preşedinte al comisiei tehnice de analiză a stării fizice a anvelopelor şi acumulatorilor pentru autovehiculele din cadrul Secţiei T.T. Tg. Mureş note de constatare tehnică incorect completate şi care prezintă deficienţe, aşa cum rezultă din anexa 2 la procesul verbal de cercetare prealabilă nr. 12093 din 22.08.2013 şi în ceea ce priveşte fapta de a autoriza spre consum acumulatori, prin avizare de dispoziţii de consum în sistemul Mais fără a exista nota de constatare tehnică întocmită sau în temeiul unor note de constatare tehnică întocmite în mod incorect, aşa cum sunt ele descrise în decizia de sancţionare, aceasta din urmă nu cuprinde toate elementele constitutive ale faptei ce constituie abatere disciplinară, nefiind descrisă fapta, în lipsa precizării numerelor şi datei notelor de constatare tehnică la care se face referire în decizia de sancţionare.
Cu privire la fapta de a nu păstra la nivelul Secţiei T.T. Tg. Mureş, în calitate de preşedinte al comisiei tehnice de analiză a stării fizice a anvelopelor şi acumulatorilor pentru autovehiculele din cadrul Secţiei T.T. Tg. Mureş, câte un exemplar din nota de constatare tehnică a acumulatorilor, instanţa a reţinut că, potrivit art. 5 din decizia 95 din 19.10.2010, reclamantului îi revenea această obligaţie, însă, ţinând seama de faptul că pârâta nu a invocat lipsa vreuneia dintre cele 110 note de constatare întocmite în perioada de referinţă, instanţa a apreciat că, deşi reclamantul a nesocotit obligaţia stabilită în sarcina sa prin art. 5 din decizia 95 din 19.10.2010, consecinţele abaterii nu sunt atât de grave încât să justifice măsura sancţionării reclamantului.
Tribunalul a mai reţinut că decizia de sancţionare nu cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de art. 252 alin. 2 lit. c din Codul muncii, respectiv motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, în condiţiile în care în timpul cercetării disciplinare, deşi salariatul a susţinut că nu a săvârşit abaterile disciplinare reţinute în sarcina sa, menţiunea din cuprinsul decizie de sancţionare că reclamantul nu a formulat apărări în timpul cercetării disciplinare, nu acoperă cerinţa prevăzută de art. 252 alin. 2 lit. c din Codul muncii.
S-a mai reţinut că perioada cercetată a fost 2011-2013, pârâta nerespectând termenul de 6 luni de la data săvârşirii faptei, pentru faptele săvârşite în perioada 2011-21.02.2013.
În ceea ce priveşte cererea de anulare a fişei de analiză a performanţelor profesionale efectuată cu privire la activitatea reclamantului pentru perioada 01.08.2012 – 31.07.2013, instanţa a reţinut că, din compararea punctajelor acordate de evaluatorul S. I. cu cele acordate de evaluatorul St. I., prin fişa de analiză a performanţelor profesionale pentru perioada 01.08.2011 – 31.07.2012 rezultă o discrepanţă vădită. În acest sens, s-a subliniat faptul că reclamantul a afirmat (iar pârâta nu a contestat) că evaluatorul S. I. (şeful ierarhic al reclamantului) a fost superiorul său doar în mai puţin de jumătate din perioada supusă evaluării, fapt care, coroborat cu diferenţa evidentă dintre punctajele obţinute în perioadele consecutive (01.08.2011 – 31.07.2012 şi 01.08.2012 – 31.07.2013), duce la concluzia că stabilirea punctajului de către evaluatorul S. I. s-a făcut pe criterii subiective.
Instanţa a observat că în rubrica „Comentarii ale angajatului” din cadrul fişei reclamantul a consemnat nota: „nu sunt de acord cu evaluarea făcută… solicit reevaluarea mea corectă” apreciind că aceasta echivalează cu o contestaţie împotriva fişei, pârâta având obligaţia de a o soluţiona.
Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant, s-a apreciat că acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea şi complexitatea cauzei, astfel că instanţa a dispus diminuarea acestuia de la 10.000 lei la 6000 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SNGN R. SA Mediaş, solicitând schimbarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
În motivarea căii de atac promovate, apelanta a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că decizia de sancţionare este lovită de nulitate absolută pe motiv că nu sunt respectate dispoziţiile art. 252 alin. 2 lit. a şi c din Codul muncii, în condiţiile în care decizia cuprinde descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară. În acest sens s-a arătat că art. 3 din decizie se completează cu prevederile procesului verbal de cercetare disciplinară nr. 12093 din 22.08.2013, care face parte din dosarul de cercetare disciplinară, iar reclamantul a avut cunoştinţă şi de anexele la acest procesa verbal.
Apelanta a mai arătat că prima instanţă nu s-a pronunţat în nici un fel cu privire la fapta nr. 4.
De asemenea, s-a susţinut că tribunalul şi-a întemeiat hotărârea pe dispoziţii legale care nu sunt incidente în cauză, instanţa făcând trimitere la decizia de concediere, în cauză nefiind în discuţie o atare decizie, ci una de sancţionare disciplinară.
Apelanta a mai arătat că prima instanţă a reţinut în mod eronat faptul că prevederile art. 5 din decizie nu acoperă cerinţa de la art. 252 alin. 2 lit. c din Codul muncii, ignorând faptul că din documentele dosarului de cercetare disciplinară rezultă faptul că i s-a adus reclamantului la cunoştinţă faptul că are dreptul să formuleze apărări şi că a fost asistat de un reprezentant al sindicatului pe toată durata cercetărilor.
Pârâta a mai menţionat faptul că în mod eronat prima instanţă a apreciat ca fiind lipsită de gravitate fapta salariatului, în contextul în care prin fapta săvârşită s-a adus un prejudiciu material sucursalei.
În drept, apelanta a invocat dispoziţiile art. 470 şi urm. din Codul de procedură civilă.
Intimatul B. R. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate, arătând că procesul verbal de cercetare prealabilă nu face parte integrantă din decizia de sancţionare, iar anexa nr. 2 nu i-a fost comunicată, angajatorul nu făcut dovada că ar lipsi una din cele 110 note de constatare, decizia de sancţionare nu cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art. 252 lit. a şi c din Codul muncii şi nu s-a respectat termenul de 6 luni prev. de art. 252 alin. 1 din Codul muncii.
Examinând sentinţa atacată din perspectiva motivelor invocate, instanţa de control judiciar a constatat următoarele:
Prin Decizia de sancţionare nr. 155 din 22.08.2013, apelanta l-a sancţionat disciplinar pe reclamant, care ocupă funcţia de şef secţie la Secţia de Transport Tehnologic, prin reducerea salariului de bază pe o durată de 2 luni cu 10%, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare ce constau în neîndeplinirea sarcinilor de serviciu care îi revin funcţiei pe care o ocupă, conform prevederilor fişei postului şi pentru nerespectarea reglementărilor interne şi a dispoziţiilor legale, a contractului colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, a regulamentului intern şi a altor dispoziţii cu caracter normativ referitoare la munca pe care o îndeplineşte.
Astfel, în sarcina acestuia s-au reţinut patru fapte, respectiv: fapta de a semna în calitate de preşedinte al comisiei tehnice de analiză a stării fizice a anvelopelor şi acumulatorilor pentru autovehiculele din cadrul Secţiei T.T. Tg. Mureş note de constatare tehnică care nu respectă prevederile Notei interne nr. 3219 din 26.03.2009 alin.1, pct.3 precum şi ale Deciziei nr. 95 din 19.10.2010 art. 3 şi art. 5; fapta de a nu păstra la nivelul Secţiei T.T. Tg. Mureş, în calitate de preşedinte al comisiei tehnice de analiză a stării fizice a anvelopelor şi acumulatorilor pentru autovehiculele din cadrul Secţiei T.T. Tg. Mureş, câte un exemplar din nota de constatare tehnică a acumulatorilor, conform prevederilor art. 5 din Decizia nr. 95 din 19.10.2010; fapta de a autoriza spre consum acumulatori, prin avizare de dispoziţii de consum în sistemul Mais, fără a exista nota de constatare tehnică întocmită sau în temeiul unor note de constatare tehnică întocmite în mod incorect, care nu respectă prevederile interne stipulate în Nota internă nr. 3219 din 26.03.2009 şi în Decizia directorului STTM Tg Mureş nr. 95 din 19.10.2010 privind numirea comisiei tehnice de analiză a stării fizice a anvelopelor şi acumulatorilor pentru autovehiculele din cadrul STTM Tg Mureş cât şi pentru situaţii în care a înlocuit acumulatorii aflaţi în garanţie cu acumulatori noi şi fapta de a nu acţiona corectiv, prompt şi responsabil ori de câte ori constata încălcări ale regularităţii în efectuarea unor operaţiuni sau în realizarea unor activităţi de către personalul din subordine, în mod neeconomic, ineficace sau ineficient.
Criticile apelantei referitoare la greşita interpretare şi aplicare de către prima instanţă a prevederilor art. 252 alin. 2 lit. a şi c sunt nefondate.
Astfel, potrivit textului legal menţionat anterior, decizia de sancţionare trebuie să cuprindă, printre altele, sub sancţiunea nulităţii absolute, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului formulate în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Analizând Decizia nr. 155 din 22.08.2013, instanţa a constatat că în lipsa precizării numărului şi datei notelor de constatare tehnică la care se face referire în cuprinsul acesteia, faptele nu sunt descrise corespunzător, instanţa neputând verifica în concret dacă există sau nu vreo abatere săvârşită de reclamant.
Descrierea faptei presupune menţionarea aspectelor care o individualizează, respectiv în ce constă, modalitatea în care s-a comis, în raport cu care să se poată verifica temeinicia celor reţinute în sarcina angajatului.
Dispoziţiile cu caracter imperativ ale art. 252 din Codul muncii, referitoare la necesitatea respectării cerinţelor obligatorii de conţinut pe care trebuie să le îndeplinească decizia de sancţionare, urmăresc punerea la adăpost a angajatului de eventuale măsuri abuzive sau nejustificate ale angajatorului.
Astfel, necesitatea descrierii faptei care a condus la luarea măsurii de sancţionare are în vedere descrierea amănunţită şi detaliată a faptei, tocmai pentru a se aprecia în concret, circumstanţiat şi riguros asupra legalităţii măsurii de sancţionare. Că este aşa rezultă şi din faptul că textul legal face distincţie între descrierea faptei, respectiv indicarea situaţiei de fapt în materialitatea ei şi motivarea în fapt, motivarea în drept, etc. Viciul formal constatat în decizia în discuţie, nu poate fi acoperit, suplinit cu existenţa vreunei descrieri în procesul-verbal de cercetare prealabilă nr. 12093 din 22.08.2013, având în vedere faptul că textul legal impune ca decizia să cuprindă aceste aspecte în conţinutul său, neputând fi completată cu acte extrinseci. Din acest punct de vedere, urmează a fi înlăturate argumentele apelantei pe acest aspect, nulitatea absolută constatată neputând fi acoperită. În plus, apelanta nu a făcut dovada comunicării Anexei nr. 2 la procesul-verbal de cercetare prealabilă nr. 12093 din 22.08.2013 cu reclamantul, astfel încât să poată formula apărări cu privire la cele consemnate în cuprinsul acesteia.
În acelaşi context, instanţa a reţinut că acelaşi viciu formal a fost reţinut şi cu privire la cea de-a patra faptă, aceasta nefiind descrisă în cuprinsul deciziei, având o formulare generică privind inacţiunea reclamantului cu ocazia constatării încălcării regulamentului în efectuarea unor operaţiuni ori în realizarea unor activităţi de către personalul din subordine. Sub acest aspect nu pot fi primite criticile apelantei în sensul că prima instanţă nu s-ar fi pronunţat şi cu privire la această faptă.
Cu privire la fapta de a nu păstra la nivelul Secţiei T.T. Tg. Mureş, în calitate de preşedinte al comisiei tehnice de analiză a stării fizice a anvelopelor şi acumulatorilor pentru autovehiculele din cadrul Secţiei T.T. Tg. Mureş, câte un exemplar din nota de constatare tehnică a acumulatorilor, conform prevederilor art. 5 din Decizia nr. 95 din 19.10.2010, Curtea a constatat că prima instanţă a apreciat în mod corect asupra gravităţii consecinţelor acestei abateri disciplinare, criticile apelantei sub acest aspect fiind, de asemenea, neîntemeiate.
În ceea ce priveşte lipsa menţiunii privind motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, prima instanţă a reţinut în mod corect faptul că deşi, în timpul cercetării disciplinare, reclamantul a susţinut că nu a săvârşit abaterile disciplinare reţinute în sarcina sa, menţiunea din cuprinsul deciziei de sancţionare în sensul că reclamantul nu a formulat apărări în timpul cercetării disciplinare, nu acoperă cerinţa prevăzută de art. 252 alin. 2 lit. c din Codul muncii. Din această perspectivă nu prezintă relevanţă faptul că reclamantul a fost asistat pe parcursul cercetării disciplinare de un reprezentant al sindicatului, reclamantul neinvocând lipsa apărării, ci lipsa menţiunii privind apărările formulate, fiind vorba de două lucruri distincte.
În consecinţă, prima instanţă în mod legal a reţinut nulitatea absolută a deciziei raportat la cele arătate mai sus.
Cât priveşte critica referitoare la menţionarea în cuprinsul sentinţei a expresiei „decizie de concediere” în loc de „decizie de sancţionare”, aceasta constituie o simplă eroare materială, neputând fi apreciată ca un viciu formal de natură a justifica schimbarea hotărârii, din cuprinsul acesteia rezultând faptul că legalitatea deciziei contestate a fost analizată din perspectiva textelor legale invocate de părţi şi care sunt aplicabile în cauză.
Faţă de cele reţinute anterior, instanţa, constatând că hotărârea apelată este legală şi temeinică, urmează ca în baza dispoziţiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă să respingă apelul declarat de pârâtă, cu consecinţa păstrării hotărârii pronunţate, în cauză, de Tribunalul Mureş.
De asemenea, fiind în culpă procesuală, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, apelanta urmează a fi obligată la plata către intimatul B. R. a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocaţial, conform chitanţei nr. 61 din 08.10.2014.
