Desfăşurarea, înainte de pensionare, a activităţii total sau parţial în condiţii deosebite de muncă are ca efect doar reducerea vârstei standard de pensionare nu şi majorarea cuantumului pensiei
Decizia nr. 565 din 28 septembrie 2007
Prin cererea înregistrată la nr. 4935/89/06.06.2006 la Tribunalul Vaslui, contestatorul B.Gh. a chemat în judecată pe intimata C.J.P. – Iaşi şi a solicitat anularea deciziei de pensionare nr. 34.886719.04.2006.
În motivarea cererii, contestatorul a precizat că deşi are o vechime în muncă de 44 ani şi 10 luni, i s-au luat în calcul doar 32 ani, însă pentru diferenţa de 12 ani nu poate aduce adeverinţă de venit.
Mai susţine contestatorul că stagiul complet de cotizare este de 20 ani conform art. 11 pct. 2 din Legea nr. 3/1977 şi că trebuia valorificat sporul de vechime pentru perioada 1990 – 1992.
Prin întâmpinare, C.J.P. – Iaşi a solicitat respingerea contestaţiei şi menţinerea deciziei de pensionare.
Se susţine că B.Gh. a ieşit la pensie anterior datei de 01.04.2001 şi că a beneficiat de recalcularea drepturilor de pensie prevăzute de O.U.G. nr. 4/2005 şi că pentru sporul de grupă (12 ani) nu există temei legal pentru calculul unui punctaj suplimentar.
Prin sentinţa civilă nr. 1889/05 octombrie 2006 Tribunalul Vaslui a respins contestaţia formulată de B.Gh., ca nedovedită.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că procesul de recalculare a pensiilor stabilite potrivit legislaţiei în vigoare până la data de 01 aprilie 2001 nu este un proces de majorare a pensiilor. În urma recalculării, o parte din aceste pensii vor înregistra o creştere a punctajului mediu anual, implicit a cuantumului, în timp ce alte pensii pot înregistra o scădere a punctajului mediu anual, dar nu vor suferi o modificare a cuantumului. Prin urmare, în cazul obţinerii unui punctaj individual mai mare, vor fi acordate diferenţe, iar dacă punctajul rezultat va fi mai mic, se va menţine punctajul corespunzător pensiei aflate în plată.
C.J.P. – Vaslui a avut în vedere, la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului stagiul complet de cotizare de 30 de ani (reprezentat de vechimea integrală în muncă cerută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operaţiunilor de evaluare) prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977, precum şi stagiul total de cotizare realizat de contestator de 44 ani, 10 luni şi 4 zile.
Susţinerea contestatorului potrivit căreia stagiul de 12 ani, reprezentând spor de grupă, ar duce la creşterea punctajului este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 42(1)3, activitatea desfăşurată în condiţii deosebite de muncă duce doar la reducerea vârstei standard de pensionare.
Cu privire la sporurile menţionate în adeverinţa nr. 71 din 26.04.2005, eliberată de Compania Naţională de Căi ferate, acestea au fost luate în calcul în conformitate cu dispoziţiile art. 164 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 19/2000. Sporul de vechime în procent de 25% i-a fost luat în considerare de la data de 01.04.1992, potrivit dispoziţiilor art. 164 alin. 4, iar sporul de condiţii grele de la data de 01.01.1990, potrivit datelor din adeverinţa menţionată şi a prevederilor art. 164 alin. (3) din lege.
Pentru perioada anterioară datei de 01.04.1992, sporul de vechime este cel prevăzut de art. 164 alin. 3, neputând fi luat în calcul sporul prevăzut în adeverinţă.
De asemenea, intimata a avut în vedere la stabilirea punctajului anual recalculat şi adeverinţa de la Şcoala „Ş.M.” – Cotnari, judeţul Iaşi.
În cazul în care contestatorul va mai depune la dosarul de pensionare şi alte acte din care să rezulte sporuri ce nu au fost luate în considerare în procesul de recalculare, C.J.P. – Vaslui va proceda la o nouă evaluare a drepturilor de pensie.
Contestatorul B.Gh. a declarat recurs şi a criticat sentinţa civilă nr. 1889/05 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Vaslui pentru următoarele motive:
1. Greşit nu s-a luat în calcul sporul de muncă grea de 12,5 ani potrivit Legii nr. 3/1977.
2. Consideră recurentul că stagiul complet de cotizare trebuie să fie perioada cât a lucrat în grupa I şi anume 25 de ani.
3. Trebuia luat în considerare cuantumul sporului de vechime (1990 – 1992) prevăzut în înscrisurile depuse la dosar şi nu cel de 7%.
A solicitat recurentul admiterea recursului, modificarea sentinţei şi admiterea contestaţiei.
Prin întâmpinare, intimata C.J.P. – Vaslui a solicitat respingerea recursului pentru aceleaşi motive formulate la fondul cauzei.
În cursul procesului, instanţa de recurs a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, excepţie ridicată de B.Gh..
Prin decizia nr. 477/17 mai 2007 Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că autorul excepţiei nu ridică probleme de neconstituţionalitate, ci doar probleme de interpretare şi aplicare a legii, a căror rezolvare intră în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti.
În cursul procesului, intimata a emis pe numele recurentului o nouă decizie nr. 34.886/19.04.2006 (recalcularea punctajului anual).
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale în vigoare, instanţa de control judiciar a constatat următoarele:
Contestatorul B.Gh. a fost pensionat pentru limită de vârstă prin decizia nr. 34.886/21.03.1994 în temeiul Legii nr. 3/1977, drepturile fiindu-i stabilite începând cu data de 01.06.1994.
S-a reţinut prin decizia de pensie că acesta are o vechime totală în muncă de 44 ani, din care 25 ani, 8 luni şi 19 zile în grupa I de muncă.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. 4 din Legea nr. 3/1977, anii de vechime ce reprezintă sporul de grupă (I, II sau III) pot fi luaţi în calcul la reducerea vârstei de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2 (adică 30 ani – bărbaţi). Nu există temei legal pentru a fi valorificată durata de 12,5 ani în mărirea cuantumului pensiei, cum greşit susţine recurentul.
Dispoziţii asemănătoare se regăsesc şi în Legea nr. 19/2000, art. 42 alin. 1, în sensul că asiguraţii care au realizat stagiul complet de cotizare (35 ani bărbaţi) şi care şi-au desfăşurat activitatea total sau parţial în condiţii deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare.
În ceea ce priveşte stagiul complet de cotizare, art. 41 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 precizează că acesta este de 35 ani pentru bărbaţi.
Recursul este întemeiat însă în ceea ce priveşte neluarea în calcul a sporului de vechime aferent anilor 1990 – 1992 şi constatat prin înscrisurile depuse la dosar.
Astfel, din adeverinţa nr. 71/26.04.2005 emisă de către C.N.C.F. – Iaşi, Staţia C.F.R. – Bârlad, rezultă că recurentul B.Gh. a fost salariatul acestei societăţi în perioada 24.07.1967 – 01.06.1994 şi că în perioada 01.03.1990 – 01.06.1994 a beneficiat de spor de vechime de 25%, spor ce nu este consemnat în carnetul de muncă.
Raportat acestor considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul declarat de B.Gh. şi a modificat în tot sentinţa recurată, în sensul admiterii contestaţiei, anulării deciziei de pensionare nr. 34.886/19.04.2006 şi valorificării adeverinţei nr. 71/26.04.2005.
