ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VII-A CIVILA
SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI
ASIGURARI SOCIALE, Sos.Oltenitei nr.107-111, sector 4
Dosar nr.2127/2005
DECIZIA CIVILA NR.1961/R
Sedinta publica din 30.08.2005
Pe rol fiind pronuntarea recursului declarat de recurenta DIRECTIA GENERALA
DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI SECTOR 2 BUCURESTI,
împotriva sentintei civile nr.890/28.02.2005 pronuntate de Tribunalul Bucuresti – Sectia a
VIII-a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal, în dosarul
nr.940/LM/2004, în contradictoriu cu intimata C.M.C., cauza având ca obiect contestatie
decizie.
Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din data de 23.08.2005 si au fost
consemnate în încheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta,
când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru azi,
30.08.2005, când a dat urmatoarea decizie.
C U R T E A
Deliberând asupra recursului de fata, constata urmatoarele
Prin sentinta civila nr.890 din 28.02.2005, contestatoarea C.M.C. a chemat în judecata
intimata Directia pentru Protectia Copilului Sector 2, solicitând instantei ca prin hotarârea ce
va pronunta sa dispuna anularea deciziei de imputare nr.1080 din 11.11.2004, cu cheltuieli de
judecata.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca:
Din interpretarea restrictiei impuse de art.164 din Codul muncii, decizia de imputare
este abrogata implicit, în conditiile reglementarilor în vigoare (art.164 alin.2 Codul muncii),
astfel ca retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât daca
datoria salariatului este scadenta., lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o
hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila.
În termenul legal de 10 zile prevazut de art.80 din Legea nr.168/1999 împotriva
sentintei civile nr.890 din 28.02.2005 a declarat recurs Directia Generala de Asistenta Sociala
si Protectia Copilului Sector 2 Bucuresti.
Recurenta nu-si motiveaza în drept cererea însa critica sentinta aratând ca instanta
gresit a calificat Dispozitia nr.1080/11.10.2004 ca fiind o dispozitie de imputare data cu
încalcarea prevederilor Codului Muncii actual. Astfel, prin Dispozitia nr-.441/08.04.2004, se
constata si se imputa prejudiciul persoanelor care au avut în gestiune bunurile a caror lipsa s-
a reclamat cu ocazia inventarului efectuat în anul 2004, dar dupa reconsiderarea prejudiciului,
Directorul General al institutiei a emis o noua dispozitie de modificare si completare a celei
initiale, în fapt aceasta a doua dispozitie (care face obiectul litigiului de fata) a modificat în
totalitate efectele juridice ce decurgeau din Dispozitia nr.441/ 08.04.2004, aceasta din urma
ramânând practic fara obiect. Astfel, la articolul 2 al Dispozitiei nr.1080 apare mentionata,
fara echivoc modalitatea de recuperare a pagubei: “suma datorata se va recupera prin
angajament de plata, în caz de refuz persoanele implicate vor fi actionate în instanta”. Nici
unei persoane din cele nominalizate nu i-au fost retinute sumele datorate, tocmai pentru ca
legislatia muncii în vigoare nu mai prevede imputarea ca modalitate de recuperare a
prejudiciului de catre angajator.
Din punct de vedere juridic, daca initial Dispozitia nr.441/ 08.04.2004 era lovita de
nulitate absoluta si partiala, efectele acestei sanctiuni de drept au fost contracarate prin
Dispozitia nr.1080/11.10.2004, prin care se prevede modalitatea perfect legala de recuperare
a prejudiciului, practic, prin cel de-al doilea act administrativ s-a constatat nulitatea unor
reglementari prevazute initial în dispozitia nr.441/08.04.2004, aceasta fiind lipsita de efecte
juridice, dându-se o noua decizie perfect valabila si legala.
Un al doilea aspect pentru care solutia instantei este criticabila îl constituie acela
potrivit cu care instanta a dat mai mult decât contestatoarea a cerut. În dispozitivul hotarârii
se constata nulitatea deciziei nr.1080/11.10.2004. trebuie observat faptul ca instanta a depasit
obiectul cererii cu care fusese investita, constatând nulitatea întregii dispozitii, nu numai a
acelor dispozitii care ar afecta-o pe contestatoare.
Pentru aceste motive, solicita instantei admiterea recursului, casarea în totalitate a
sentintei civile nr.890/28.02.2005, pronuntata de Sectia a VIII-a Conflicte de Munca,
Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal a Tribunalului Bucuresti si evocând
fondul sa respinga contestatia formulata de contestatoarea C.M.C. ca fiind nefondata.
Fata de recursul declarat, intimata a formulat întâmpinare aratând ca în mod corect
instanta de fond a retinut ca în mod corect instanta de fond a retinut ca decizia de imputare a
fost emisa de recurenta intimata cu încalcarea dispozitiilor art.164 alin.2 din Codul Muncii.
Analizând actele si lucrarile dosarului, Curtea constata urmatoarele:
Asa cum sustine si intimata prin întâmpinare, instanta de fond a retinut corect ca
decizia de imputare a fost emisa cu încalcarea dispozitiilor art.164 alin. din Codul Muncii.
Sustinerile recurentei potrivit cu care prin emiterea dispozitiei nr.1080 din
11.10.2004, dispozitia nr.441 din 08.04.2004 a ramas fara obiect sunt neîntemeiate întrucât,
prin însasi titlul acesteia cea de a doua dispozitie a fost emisa pentru modificarea si
completarea deciziei de imputare nr.441/08.04.2004, iar aceasta modalitate de recuperare a
pagubei a fost abrogata implicit prin reglementarea prevazuta de art.164 din Codul Muncii.
Si sustinerea potrivit careia cea de-a doua decizie prevede o modalitate perfect legala
de recuperare a pagubei este neîntemeiata, întrucât nu este în concordanta cu dispozitiile
art.164 alin.2 din Codul Muncii care prevede ca retinerile cu titlu de daune nu pot fi efectuate
decât daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare
printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Ca atare, în mod corect instanta de fond a constatat nulitatea absoluta a întregii decizii.
Curtea constata însa din continutul sentintei civile recurate ca instanta de fond a
dispus si restituirea eventualelor sume retinute în baza deciziei anulate, desi din continutul
cererii introductive de instanta nu s-a solicitat decât anularea dispozitiei nr.1080 din
11.10.2004, fiind incident astfel motivul de modificare prevazut de art.304 pct. 6 Cod
pr.civila.
Fata de cele retinute, Curtea în baza art.312 coroborat cu art.304 pct.6 Cod pr.civila
va admite recursul, va modifica în parte sentinta recurata în sensul ca va înlatura dispozitia
privind restituirea eventualelor sume retinute în baza deciziei anulate.
Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA
SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI SECTOR 2 BUCURESTI, împotriva sentintei
civile nr.890/28.02.2005, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a Conflicte de
Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal în dosarul nr.9401/LM/2004, în
contradictoriu cu intimata C.M.C..
Modifica în parte sentinta atacata în sensul ca, înlatura dispozitia privind “restituirea
eventualelor sume retinute în baza dispozitiei anulate”.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei.
Irevocabila.
Pronuntata în sedinta publica azi, 3.08.2005.
2
