Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.9197 din 22.12.2010 reclamanţii A.A. ş.a., prin reprezentant legal Sindicatul „Mens Sana” Bacău, au chemat în judecată Consiliul Judeţean Bacău şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii la plata drepturilor stabilite prin contractul colectiv de muncă de anii 2007-2009 şi prin actul adiţional, drepturi ce urmează a fi calculate începând cu 1.01.2008 şi până la zi.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin CCM însuşit şi aprobat de Consiliul Judeţean Bacău, contract prelungit prin act adiţional şi în baza contractului colectiv la nivelul unităţilor de asistenţă socială pentru perioada 2007-2009, la nivel naţional, au fost stabilite salarizarea şi alte drepturi pentru angajaţii din unităţile de asistenţă socială, la nivelul DGASPC Bacău nefiind acordate unele din aceste sporuri/drepturi:
– pentru condiţii deosebite, de 20% pentru 4 salariaţi şi de 10% pentru 1 salariat;
– pentru condiţii periculoase, de 20% pentru 1 salariat;
– pentru consiliere şi educaţie, de 20% pentru 31 salariaţi;
– de mobilitate, de 10% pentru 27 salariaţi;
– pentru refacerea capacităţii de muncă, de 74 lei/lună, pentru toţi cei 40 de salariaţi;
– contravaloarea unei mese calde, de 7 lei/zi lucrătoare, neacordată de la 1.10.2008, pentru toţi cei 40 de salariaţi;
– prima de vacanţă reprezentând un salariu de bază corespunzător funcţiei din luna anterioară concediului de odihnă, pentru toţi cei 40 de salariaţi;
– tichete cadou, conform L. 193/2006 şi H.G. 1317/2006, 7 buc.x 50 lei x3/an, pentru toţi cei 40 de salariaţi;
– echipament de protecţie, de lucru şi materiale igienico-sanitare, pe categorii de salariaţi, conform anexei nr.9 la CCM, pentru toţi cei 40 de salariaţi;
– cheltuieli de transport – 7,5 l combustibil la 100 km – pentru 2 salariaţi.
Acţiunea a fost motivată în drept pe dispoziţiile art.28, 248 alin.3 şi 249 din Codul muncii, precum şi pe cele ale art.5 din L.168/1999 iar în dovedirea susţinerilor lor, reclamanţii au depus la dosar înscrisuri în fotocopie (f.7-300 vol.I, f.1-177, 284,285,295,296 vol.II).
Cererea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art.285 din Codul muncii.
Formulând întâmpinare prin reprezentanţii săi legali (f.275-279 vol.II), DGASPC Bacău a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că, în acord cu dispoziţiile art.12 alin.(1) din L.130/1996 şi cu prevederile CCM la nivel de unitate înregistrat sub nr.159/30.04.2008, se acordă în prezent sporul pentru condiţii deosebite de 15% din salariul de bază pentru 3 salariaţi şi de 10% pentru 12 salariaţi, conform sentinţei civile nr.715/D/13.04.2007 pronunţată în dosarul nr.2479/110/2006 de Tribunalul Bacău şi deciziei civile nr.728/12.09.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în acelaşi dosar, sporul de mobilitate, abrogat prin L.330/2009, a fost acordat unui singur salariat iar cel de consiliere şi educaţie de 20%, precum şi suma de 74 lei/lună pentru refacerea capacităţii de muncă se acordă potrivit art.167 alin.(2) din CCM, condiţionat de resursele bugetare alocate, suma de 7 lei/zi reprezentând contravaloarea unei mese calde s-a acordat pentru perioada aprilie – septembrie 2008, precum şi materiale igienico-sanitare.
În ceea ce priveşte celelalte pretenţii formulate de reclamanţi, a arătat pârâta în întâmpinare că sporul pentru condiţii periculoase de 20% nu se acordă întrucât este necesară o expertiză a locurilor de muncă, potrivit art.15 alin.(2) din anexa 5 a CCM, că acordarea primei de vacanţă este condiţionată de resursele bugetare alocate, dispoziţiile L.188/1999 referitoare la această primă neaplicându-se şi personalului contractual, că reclamanţii nu pot primi şi tichete de masă întrucât au primit cuantumul mesei calde de 7 lei/zi faţă de dispoziţiile L.142/1998 şi nici cheltuieli de transport întrucât nu s-a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.
A conchis pârâta arătând că prevederile CCM nu pot excede reglementărilor legale în vigoare, adică dispoziţiilor L.284/2010, şi L.285/2010 iar în dovedirea susţinerilor sale a depus la dosar înscrisuri în fotocopie (f.279-283 vol.II).
La rândul său, Consiliul Judeţean Bacău a formulat prin reprezentantul său legal întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii sale procesuale, faţă de dispoziţiile H.C.J. Bacău nr.120/21.12.2004 şi 138/31.08.2009, DGASPC Bacău având calitatea de angajator (f.183-184). O dată cu întâmpinarea, au fost depuse la dosar înscrisuri în fotocopie (f.185-212 vol.II).
La termenul de judecată din 18.03.2011, prin reprezentantul lor convenţional, d-l avocat A.V., au solicitat introducerea în cauză a unităţii administrativ-teritoriale – Judeţul Bacău (f.286), cu privire la care a fost invocată din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Analizând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.(1) cpc, excepţia invocate în cauză de Consiliul Judeţean Bacău, precum şi excepţiile lipsei capacităţii de folosinţă a Consiliului Judeţean Bacău şi a lipsei calităţii procesuale pasive a UAT – judeţul Bacău, excepţii invocate din oficiu, instanţa constată lipsa capacităţii de folosinţă a C.J. Bacău, faţă de dispoziţiile art.20,21,23 alin.(2) şi 62 alin.(1) din L.215/2001, consiliul judeţean fiind o autoritate a administraţiei publice locale, în vreme ce persoane juridice de drept public, reprezentate în justiţie prin primar, sau prin preşedintele consiliului judeţean sunt unităţile administrativ-teritoriale: comuna, oraşul, municipiul sau judeţul. Respingând acţiunea formulată faţă de Consiliul Judeţean Bacău având în vedere lipsa capacităţii sale de folosinţă, instanţă consideră că nu se mai impune a fi analizată excepţia invocată de acesta, aceea a lipsei calităţii procesuale pasive. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a UAT – judeţul Bacău se impune, de asemenea, a fi admisă, având în vedere că potrivit art.104 alin.(4) lit.a din L.215/2001 funcţia de ordonator principal de credite este îndeplinită de preşedintele consiliului judeţean, instituţie reglementată distinct, astfel încât acesta ar fi justificat în cauză calitatea procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, se constată următoarele:
Reclamanţii sunt salariaţi ai DGASPC Bacău – aparatul propriu, potrivit contractelor individuale de muncă şi carnetelor de muncă depuse în fotocopie la dosar (f.7-300 vol.I, f.1-101 vol.II), ocupând posturi de şef serviciu, şef centru, şef birou, inspector de specialitate, contabil, referent, arhivar, paznic (f.4,5 vol.I, f.284,285 vol.II).
Potrivit prevederilor CCM la nivelul unităţilor de asistenţă socială pe perioada 2007-2009, publicat în Monitorul Oficial nr.19/8.12.2007 (f.194-209) – personalul din unităţile de asistenţă socială beneficiază de sporuri pentru locurile de muncă cu condiţii deosebite, condiţii vătămătoare, de confidenţialitate, pentru consiliere şi educaţie, de mobilitate, pentru activitate desfăşurată în trei ture, de plata cheltuielilor de transport, de sume destinate refacerii capacităţii de muncă de 74 lei/lună, de norma de hrană de 7 lei /zi lucrătoare, de câte 7 tichete cadou de trei ori pe an, de prima de vacanţă egală cu salariul de bază avut în luna anterioară plecării în concediu, de echipament de protecţie şi de materiale igienico-sanitare.
Reclamanţii au solicitat acordarea tuturor acestor drepturi începând cu 1.01.2008 şi până la zi.
Prin H.G. nr. 1434 din 2 septembrie 2004, republicată, au fost stabilite atribuţiile şi Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare ale Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.
Astfel, potrivitart.2 direcţia generală este instituţia publică cu personalitate juridică, înfiinţată în subordinea consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, prin comasarea serviciului public de asistenţă socială şi a serviciului public specializat pentru protecţia copilului de la nivelul judeţului, respectiv al sectorului municipiului Bucureşti, prin preluarea, în mod corespunzător, a atribuţiilor şi funcţiilor acestora iar potrivit art. 8 finanţarea direcţiei generale se asigură din bugetele locale ale judeţelor, respectiv din bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
Potrivit art. 12 alin.(1) din L.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, act normativ în vigoare până la 13 mai 2011, contracte colective de muncă se pot încheia şi pentru salariaţii instituţiilor bugetare, prin aceste contracte neputându-se negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţiile legale.
Deşi textul nu este explicit, interpretarea logică a acestuia duce la concluzia că, pentru salariaţii instituţiilor bugetare, clauzele contractelor colective de muncă nu pot prevedea nici drepturi care nu sunt prevăzute de dispoziţiile legale. Un argument în favoarea aceste interpretări este cuprinderea în conţinutul L.62/2011, legea dialogului social, care a abrogat L.130/1996, a art. 138 alin.(1), potrivit căruia prin contractele/acordurile colective de muncă încheiate în sectorul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi în bani şi în natură, altele decât cele prevăzute de legislaţia în vigoare pentru categoria respectivă de personal.
Or, începând cu data de 1.01.2008 şi până la 1.01.2010, data intrării în vigoare a L.330/2009) nici unul din sporurile şi drepturile băneşti solicitate prin prezenta acţiune nu a fost prevăzut de dispoziţiile legale ce au reglementat succesiv salarizarea personalului bugetar (OG 10/2008, OUG 24/2000, în prezent abrogată) iar drepturile salariale recunoscute de dispoziţiile L.330/2009, abrogată prin L.284/2010, au fost acordate reclamanţilor potrivit Dispoziţiei nr.401/26.03.2010 a Directorului General al DGASPC Bacău (f.279-283).
Considerând prin urmare că nu există temei legal pentru acordarea drepturilor băneşti solicitate de reclamanţi, pentru perioada 1.01.2010-1.01.2011 aceştia primind drepturile recunoscute de dispoziţiile L.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Tribunalul va respinge acţiunea ca nefondată.
