Funcţionar public. Încetarea raportului de serviciu. Obligaţia îndeplinirii procedurii prealabile
Legea nr. 188/1999 – art. 106 alin. (1)
Potrivit art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată, în cazul eliberării din funcţie al funcţionarului public este obligatorie îndeplinirea procedurii prealabile.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia contencios administrativ şi fiscal,
Sentinţa civilă nr. 1610 din 10 noiembrie 2011, R.O.
Prin sentinţa civilă nr. 234/31.01.2011 pronunţată în dosarul nr. 6377/108/2010 Tribunalul Arad a respins acţiunea în contencios administrativ acţiunea în contencios administrativ exercitată de reclamantul B.T. împotriva pârâtei Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură – Centrul judeţean Arad, pentru anularea Deciziei de concediere nr. 250/31.08.2010; repunerea sa în situaţia anterioară prin reintegrarea în postul ocupat anterior emiterii deciziei şi plata unei despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat şi reactualizat şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul şi prin decizia civilă nr. 1610 din 10 noiembrie 2011 pronunţată în dosarul nr. 6377/108/2010 Curtea de Apel Timişoara l-a respins ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că la la termenul de judecată din 10.11.2011, instanţa de recurs a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei procedurii prealabile invocate de pârâta intimată în faţa instanţei de fond şi reiterată în faţa instanţei de recurs la 13.10.2011, iar în analiza acestei excepţii, ţinând cont de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., ce obligă instanţa a se pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură sau de fond ce fac inutilă cercetare a în fond a cauzei, se constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă, reclamantul B.T. a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 250/31.08.2010 emisă de Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură – Centrul Judeţean Arad, iar la termenul de judecată din 10.01.2011, în faţa instanţei de fond, pârâta a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile faţă de dispoziţiile art. 106 alin. (1) din Legea 188/1999, coroborate cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepţia ce a fost respinsă implicit de prima instanţă de vreme ce aceasta a analizat pe fond contestaţia reclamantului.
Curtea reţine că reclamantul a avut calitatea de funcţionar public în cadrul Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură – Centrul Judeţean Arad, iar prin decizia nr. 250/31.08.2010, emisă de aceasta instituţie, s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu prin eliberare din funcţia publică conform art. 97 lit. c), coroborat cu art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată.
În condiţiile în care reclamantul pretinde că îi sunt aplicabile prevederile cuprinse în Codul muncii art. 62 alin. (2), art. 65 şi 74, instanţa de recurs constată că se impune a se preciza faptul că în cazul funcţionarilor publici, actul normativ aplicabil este Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, iar nu Codul muncii ale cărei prevederi au fost invocate de reclamant.
Chiar dacă Legea nr. 188/1999 cuprinde precizarea conform căreia dispoziţiile sale se completează cu prevederile legislaţiei muncii, instanţa reţine că aceasta se realizează numai în măsura în care aceste dispoziţii nu sunt contrare legislaţiei specifice funcţiei publice or, în speţă, Legea 188/1999, reglementează expres situaţia încetării raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici la articolele 97 – 106.
În aceste împrejurări, Curtea reţine că decizia nr. 250/31.08.2010 reprezintă actul administrativ de încetare a raportului de serviciu al reclamantului prin eliberarea acestuia din funcţia publică conform art. 97 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare, nefiind vorba despre o concediere în sensul pretins de art. 58 alin. (1) din Codul muncii.
Instanţa mai reţine că potrivit art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Trimiterea expresă la condiţiile şi termenele cuprinse în Legea nr. 554/2004, vizează şi condiţia îndeplinirii procedurii prealabile reglementată de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ce obligă pe cel vătămat într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ individual să se adreseze autorităţii publice emitente sau celei ierarhic superioare în termen de 30 de zile de la data comunicării actului solicitând revocarea în tot sau în parte a acestuia.
În speţă nu pot fi reţinute susţinerile reclamantului potrivit cărora nu era necesară parcurgerea procedurii prealabile întrucât art. 117 din Legea nr. 188/1999 statuează că dispoziţiile legii privind statutul funcţionarilor publici se completează cu dispoziţiile Codului muncii, iar pe de altă parte, potrivit literaturii şi practicii judiciare în materie, decizia unilaterală a angajatorului de modificare a contractului individual de muncă este supus aceloraşi condiţii şi sancţiuni la care este supusă şi decizia unilaterală de sancţionare disciplinară. Aceasta deoarece, aşa cum s-a arătat anterior în materia încetării raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici, Legea nr. 188/1999, cuprinde prevederi exprese, astfel încât acestea nu se completează cu legislaţia muncii.
Pe de altă parte, chiar dacă în cazul sancţionării disciplinare a funcţionarilor publici nu este necesară formularea procedurii prealabile, acest aspect nu are relevanţă în materia încetării raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici unde sunt aplicabile prevederile art. 106 din Legea nr. 188/1999.
Reclamantul apreciază că procedura prealabilă nu este necesară întrucât textul de lege anterior indicat face referire la sesizarea instanţei de contencios administrativ, dar Curtea observă că reclamantul nu analizează întregul cuprins al articolului 106 din Legea nr. 188/1999 care face referire la sesizarea instanţei de contencios administrativ în condiţiile şi termenele cuprinse în legea contenciosului administrativ, astfel încât referirea la condiţiile cuprinse în legea contenciosului administrativ este o referire directă şi expresă la condiţia îndeplinirii procedurii prealabila conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Reclamantul mai afirmă că prin decizia nr. 1077/12.08.2010, s-a precizat că actul de încetare a raportului de serviciu poate fi contestat în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării la instanţa competentă, dar acest aspect nu prezintă relevanţă în cauză întrucât decizia respectivă nu poate modifica prevederile exprese ale art. 106 din Legea nr. 188/1999.
Pe de altă parte, reclamantul arată că în actul administrativ individual, direct vătămător, respectiv în cuprinsul deciziei 250/31.08.2010, nu este reprodusă această menţiune, iar Curtea reţine că, dimpotrivă, în preambulul deciziei nr. 250/31.08.2010, se face referire expresă la prevederile art. 106 din Legea nr. 188/1999 republicată, astfel încât reclamantul nu poate invoca necunoaşterea legii.
În cuprinsul notelor de şedinţă depuse la termenul de judecată din 10.11.2011, recurentul a mai arătat că decizia atacată nu cuprinde menţiunile obligatorii ce ar trebui să cuprindă o decizie de încetare a raporturilor de muncă, concluzionând că în lipsa menţiunii privind parcurgerea procedurii prealabile, aceasta nu ar fi necesară.
Curtea a reţinut că în speţă decizia de eliberare din funcţia publică respectă prevederile art. 99 alin. 1 lit. b) şi alin. (3) şi (4) din Legea nr. 188/1999 care nu impun un conţinut prestabilit al deciziei de eliberare din funcţia publică.
Pentru considerentele de fapt şi de drept anterior menţionate, Curtea a concluzionat că în speţă era necesară parcurgerea procedurii prealabile conform art. 106 din Legea nr. 199/1999 republicată, coroborată cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, impunându-se astfel respingerea acţiunii reclamantului ca inadmisibilă. Câtă vreme soluţia primei instanţe a fost de respingere a acţiunii reclamantului, Curtea a procedat la menţinerea acestei soluţii, dar ca urmare a admiterii excepţiei lipsei procedurii prealabile, astfel încât văzând dispoziţiile art. 312 alin. 1 Teza a II-a C. proc. civ., a respins recursul reclamantului ca neîntemeiat.
