Prin acţiunea formulată de petenta I.M. înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr.2207/CM/2006 s-a solicitat instanţei ca, prin sentinţă ce se va pronunţa, să fie anulată dispoziţia nr.195/31.07.2006 emisă de către primarul comunei Bumbeşti-Piţic şi obligarea intimaţilor la plata către petent a indemnizaţiei de dispozitiv conform Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr.496/28.07.22003 începând cu 01.08.2003 şi până în prezent , suma care să fie actualizată în funcţie de indicele de inflaţie, în cuantum de 4054 lei RON.
În motivarea acţiunii, petentul a arătat că este angajat cu contract de muncă în cadrul aparatului propriu de specialitate al Consiliului Local Bumbeşti-Piţic, iar dreptul pe care îl solicită a fost conferit prin art.9.2 din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr.496/28.07.2003.
În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Prin întâmpinarea depusă peste termenul din 19.09.2006 intimata a lăsat soluţia la aprecierea instanţei, arătând, în esenţă, ca prin dispoziţia nr.194/31.07.2006 emisă de către primarul com.Bumbeşti-Piţic, s-a respins cererea petiţionarului de acordare a indemnizaţiei de dispozitiv, apreciind că nu se cuvine personalului din cadrul administraţiei publice locale.
Tribunalul Gorj-Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, prin sentinţa civilă nr.2296 din 03 octombrie 2006, pronunţată în dosarul nr.2207/CM/2006, a admis contestaţia formulată de petenta I.M., a anulat dispoziţia nr.195/31.07.2006 emisă de primarul com.Bumbeşti-Piţic.
A obligat intimata Consiliul Local Bumbeşti-Piţic la plata indemnizaţiei de dispozitiv conform Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr.496/28.07.2003 începând cu 01.08.2003 până la data de 30.08.2006,suma care să fie actualizată în funcţie de indicele de inflaţie.
A obligat intimata la plata către petentă a sumei de 150 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut în baza pct.9.2. din Ordinul MAI nr.496/28.07.2003, art.13 din Lg.138/1999 şi adresa nr.740127/25.08.2003, că reclamanta este îndreptăţită la plata indemnizaţiei de dispozitiv în procent de 25 % începând cu 01.08.2003 şi până la data introducerii în acţiune.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul criticând-o ca nelegală şi netemeinică arătând că prin dispoziţia nr.195/31.07.2006 emisă de Primarul com.Buşteni Piţic s-a respins cererea reclamantei prin care solicită acordarea indemnizaţiei de dispozitiv, deoarece potrivit pct.31.1 din Ordinul nr.496/28.07.2003, personalul civil din MAI beneficiază de drepturile prevăzute de lege cu excepţia celor din Administraţia Publică care beneficiază doar de drepturile prevăzute de reglementările în vigoare care se aplică pentru toţi salariaţii bugetari.
Acest spor s-a acordat doar funcţionarilor publici din prefecturi şi nu sse aplică personalului din consiliile judeţene şi locale.
În legile de salarizare a personalului din sectorul bugetar ce lucrează în cadrul administraţiei publice locale nu este prevăzută acordarea indemnizaţiei de dispozitiv.Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin dispoziţia nr.195/31.07.2006 a Primarului com.Bumbeşti-Piţic, s-a respins cererea nr.2484/27.07.2006 prin care intimata a solicitat acordarea indemnizaţiei de dispozitiv conform Ordinului MAI nr.496/28.07.2003.
Curtea, examinând acţiunea reclamantei şi motivele de recurs, reţine că la adoptarea soluţiei asupra cererii reclamantei de a i se acorda sporul de dispozitiv, trebuie să se aibă în vedere următoarele:
Personalul din cadrul autorităţilor publice locale poate beneficia de prevederile Ordinului MAI nr.496/2003, în sensul acordării sporului de dispozitiv, în măsura în care autoritatea dispune de fonduri financiare de natură să satisfacă plata sporului respectiv.
Sistemul de salarizare al personalului contractual din sectorul bugetar este reglementat în cuprinsul art.1 din OUG 24/2000.
În conformitate cu art.1 din OUG 24/2000 pentru activitatea desfăşurată, personalul contractual din sectorul bugetar priveşte un salariu de bază stabilit potrivit anexelor nr.I-V la prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi celelalte drepturi salariale prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare corespunzătoare fiecărui domeniu de activitate.
Reclamanta a invocat în susţinerea acţiunii dispoziţiile Ordinului nr.496/28.07.2003 şi adresa nr.740127/25.08.2003.
În ceea ce îl priveşte pe personalul contractual din administraţia publică, rezultă că sporul de dispozitiv nu este prevăzut în mod expres printr-un act normativ cu forţă generală obligatorie cum este legea sau Ordonanţa Guvernului, care este aceeaşi putere juridică ca şi legea sporul de dispozitiv nu poate fi acordat decât dacă ordonatorul principal de credite îl încuviinţează.
O astfel de soluţie se impune, întrucât din cuprinsul art.8 al OUG 24/2000 rezultă că gestiunea sistemului de salarizare a personalului contractual de asigurări de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare alocate anual şi în numărul de posturi aprobate prin acte normative.
Primarul are calitatea de ordonator principal de credite.
Deci el este cel care poate să stabilească dacă are fonduri suficiente pentru a acorda sporul de dispozitiv.
Instanţa de judecată nu se poate substitui ordonatorului de credite şi să acorde ea însăşi sporul de dispozitiv, care este reglementat într-un ordin al ministrului, act normativ cu putere inferioară legii.
Dacă sporul de dispozitiv ar fi fost trecut expres într-unul din actele normative cu putere de lege, care reglementează sistemul de salarizare al personalului contractual, în mod evident instanţa ar fi putut să oblige autoritatea să acorde acel spor.
Cum însă sistemul legal de salarizare nu prevede expres acest spor şi cum gestiunea sistemului de salarizare aparţine ordonatorului principal de credite, care trebuie să se încadreze în resursele financiare, instanţa nu poate să oblige autoritatea să acorde sporul pentru că ar încălca norma legală privind încadrarea în resursele financiare.
Modul de analiză al instanţei de fond este corect, numai că primarul ce ordonator de credite are competenţa de a stabili alte sporuri, neprevăzute expres de lege, dacă se poate încadra în resursele financiare alocate.
Observând dispoziţia nr.195/31.07.2006 a Primarului com.Bumbeşti-Piţic prin care s-a respins acordarea sporului de dispozitiv, se constată că acesta a avut în vedere prevederile Lg.215/2001, prevederile Ordinului 496/2003 şi cererea reclamantei.
Primarul avea obligaţia de a lua măsuri să se aloce resurse de finanţare a plăţii drepturilor stabilite prin lege de către autoritatea cu putere de reglementare general obligatorie.
Sporul de dispozitiv, nefiind prevăzut în lege nu se poate reţine că primarul nu a luat măsuri de îndeplinire a unei obligaţii legale.
Având în vedere că plata sporului de dispozitiv nu este prevăzută imperativ într-un act normativ cu putere de lege, Curtea apreciază că soluţia primei instanţe este netemeinică şi nelegală, aşa încât în baza art.312 C.pr.civ.,
recursul se va admite, se va modifica sentinţa şi se va respinge acţiunea.
