Prin sentinţa civilă nr. 1785/03.12.2007 a Tribunalului Galaţi, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC S.N. D. Galaţi SA în contradictoriu cu pârâtul S.I.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 26.558,8 lei reprezentând contravaloare formare profesională şi suma de 19,86 lei reprezentând contravaloare scule.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. 6270/121/13.09.2007, reclamanta SC S.N. D. SA a solicitat obligarea pârâtului S.I. la plata sumei de 26 558,8 lei reprezentând contravaloare curs de formare profesională pentru ocupaţia de sudor şi 19,86 lei reprezentând contravaloare scule.
În motivare, a arătat că pârâtul a semnat la data de 15.08.2005 un contract de formare profesională nr. 73/2005, accesoriu la contractul individual de muncă, şi care a avut ca obiect formarea profesională pentru ocupaţia de sudor.
Cursurile au avut o durată de 5 luni, cu scoatere parţială din activitate, pârâtul având obligaţia să achite suma de 9142 euro, în cazul în care încalcă prevederile contractuale, respectiv aceea de a rămâne în unitate cel puţin 5 ani de la data absolvirii cursului.
La data de 15.06.2006, contractul individual de muncă al pârâtului a încetat din iniţiativa acestuia, prejudiciul proporţional perioadei nelucrate fiind de 26 558,8 lei.
De asemenea, a arătat că la data plecării din societate nu a predat sculele pe care le avea în inventar.
În drept, au fost invocate: art. 193, 195, 270, 272 Codul muncii.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii. A arătat că avea calificarea de sudor încă de dinaintea angajării, că suma de bani solicitată este imensă, nejustificat de mare, că reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu şi că nu din iniţiativa lui s-a încetat contractul individual de muncă, ci societatea l-a anunţat că va avea loc o restructurare şi de aceea a solicitat prin cerere lichidarea şi nu demisia. În ceea ce priveşte plata parţială, aceasta a fost făcută de mama sa, fără a-l consulta.
La dosar au fost depuse înscrisuri: contract de formare profesională, contract individual de muncă, alte înscrisuri.
A fost administrată proba cu interogatoriul pârâtului şi proba cu martorul I.D.
Analizând şi coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanţa a reţinut următoarele:
Pârâtul a încheiat cu reclamanta un contract de formare profesională, având ca obiect formarea pentru ocupaţia de sudor, cu o durată de 5 luni. În contract s-a evaluat obiectul acestuia la suma de 9142 euro, respectiv 32791,4398 lei şi s-a menţionat că pârâtul se obligă, printre altele, să nu iniţieze încetarea contractului individual de muncă cel puţin 5 ani de la data absolvirii. Nerespectarea acestei clauze determină obligarea la plata tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată.
Clauzele acestui contract anexă la contractul individual de muncă sunt în acord cu dispoziţiile art. 193, 195 din Codul muncii şi sunt obligatorii pentru părţi.
Nu are relevanţă faptul că, în accepţiunea pârâtului, avea deja calificarea necesară pentru ocupaţia de sudor, cât timp a semnat contractul şi a participat la cursuri, contractul este legea părţilor.
Primul aspect care trebuie analizat este din iniţiativa cui s-a încetat contractul individual de muncă. Prin cererea depusă la dosar pârâtul solicită „lichidarea”, termen impropriu. Însă, nu se face dovada de către pârât că ar fi primit măcar vreo înştiinţare din partea societăţii că urmează să îi înceteze contractul individual de muncă. De altfel, societatea a depus la dosar înscrisuri cu care face dovada că nici nu avea această intenţie.
În urma cererii pârâtului, se emite decizia 1028760/04.08.2006 de încetare a contractului individual de muncă prin demisia salariatului, decizie pe care acesta din urmă nu a contestat-o. În consecinţă, faţă de temeiul de drept al deciziei de încetare a contractului individual de muncă al pârâtului, instanţa a reţinut că salariatul este cel care a avut iniţiativa încetării acestui contract, astfel că devin aplicabile clauzele din contractul de formare profesională.
Referitor la suma solicitată, prejudiciul a fost evaluat de către părţi la momentul semnării contractului, astfel că, fiind o evaluare convenţională, nu se mai poate invoca cuantumul ei. Oricum, prin înscrisurile depuse, reclamanta a dovedit costul cursului.
Toate celelalte elemente ale răspunderii contractuale sunt dovedite.
Nu are relevanţă faptul că o parte din sumă a fost plătită de mama pârâtului, nu recunoaşterea interesează în cauză, ci împrejurarea că pârâtul a semnat un contract ale cărui clauze sunt obligatorii.
Potrivit art. 270 (1) din codul muncii, salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.
Conform art. 271 alin. 1 din Codul muncii, pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicita a salariatului, săvârşită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicita şi prejudiciu, vinovăţia (culpa) salariatului.
Întrucât nu s-a făcut dovada că pârâtul a restituit sculele pe care le avea pe inventar, instanţa l-a obligat la plata valorii de inventar a acestora.
Împotriva sentinţei civile a declarat recurs pârâtul S.I. considerând-o netemeinică, nelegală şi nulă de drept întrucât a fost dată de un complet nelegal investit, cauza fiind de competenţa altei instanţe, respectiv Secţia comercială a Tribunalului Galaţi.
Prin decizia civilă nr. 217 din 02.04.2008 a Curţii de Apel Galaţi a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul S.I. împotriva sentinţei civile nr. 1785/03.12.2007 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 6270/121/2007.
Au fost avute în vedere următoarele considerente:
Litigiul dintre părţi reprezintă un conflict de drepturi în accepţiunea dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.
Potrivit acestui text de lege, conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii, decurgând din legi sau din alte acte normative, precum şi din contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaţilor, denumite conflicte de drepturi.
În acest sens sunt şi prevederile art. 68 lit. a din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.
În speţă, obiectul judecăţii îl constituie pretenţiile îndreptate împotriva recurentului – pârât S.I. de plată a sumei de 26.558,80 lei reprezentând contravaloare curs formare profesională pentru ocupaţia de sudor iar izvorul acestor pretenţii rezultă din contractul de formare profesională nr. 73/15.08.2005 încheiat între părţi.
Este adevărat că, iniţial, cererea a fost înregistrată sub nr. 5987/121/2007 pe rolul Secţiei comerciale a Tribunalului Galaţi, însă verificându-se competenţa în funcţie de excepţia invocată de reclamanta SC Ş.N. D. Galaţi SA, prin încheierea de şedinţă din data de 13.09.2007., şi s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei secţii şi transpunerea pe rolul Secţiei civile – litigii de muncă a aceleiaşi instanţe.
Drept urmare, instanţa învestită a dispus în mod legal, ţinând seama de obiectul judecăţii, transpunerea cauzei de la o secţie la alta, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 99 al. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.
Modalitatea de examinare a excepţiei de netimbrare nu conduce la nulitatea hotărârii astfel pronunţată, excepţia fiind de ordine publică iar, în materia conflictelor de muncă, actele de procedură întocmite sunt scutite de taxa de timbru judiciar (art. 89 din Legea nr. 168/1999).
De menţionat că, la primul termen din data de 14.09.2007, în faţa instanţei specializată în materia conflictelor de muncă, a fost amânată judecata pentru studierea dosarului şi pregătirea apărării de către apărătorul pârâtului, fiind astfel respectat dreptul acestuia la apărare.
Pe fondul cauzei criticile recurentului – pârât nu pot fi primite.
Prin contractul de formare profesională nr. 73/15.08.2005 părţile au convenit asupra prestării serviciului de formare profesională pentru ocupaţia de sudor pe o perioadă de 5 luni, începând cu 16.08.2005 şi până la data de 15.12.2005, stabilindu-se inclusiv în valoarea contractului de 9.142 Euro, adică 32.791,43 lei calculată la cursul de schimb valutar.
Părţile au convenit atât asupra sumei determinate valoric cât şi asupra obligaţiei beneficiarului S.I. de a achita această sumă reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de către furnizor, în cazul în care încalcă prevederile contractuale.
Pentru modificarea clauzelor contractuale părţile au stabilit că este necesar acordul ambelor, prin acte adiţionale la contract.
Potrivit aceluiaşi contract recurentul – pârât s-a obligat să nu iniţieze încetarea contractului de muncă sau să nu determine concedierea prin conduita sa, cel puţin 5 (cinci) ani de la data absolvirii cursului de calificare la care a participat în calitate de salariat.
Rezultă că modalitatea de prevedere a clauzelor prin contractul amintit a avut caracter convenţional, voinţa părţilor întâlnindu-se inclusiv asupra valorii determinate a contractului şi a obligaţiei de restituie a sumei în cazul încălcării prevederilor contractuale.
Legea însăşi reglementează că aspectele privind formarea profesională să fie stabilite prin acordul părţilor, pe baza actelor adiţionale la contractele individuale de muncă (art. 193 şi 195 Codul muncii).
Drept urmare, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii contractuale subzistă obligaţia recurentului – pârât de plată a sumei stabilită expres prin acordul părţilor, destinată organizării şi desfăşurării serviciului de formare profesională.
Deşi s-au solicitat lămuriri cu privire la modalitatea de calcul a unor asemenea sume din partea intimatei – reclamante, curtea reţine că valoarea despăgubirilor are caracter convenţional şi reprezintă voinţa părţilor.
Ori, potrivit art. 969 Cod civil, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, revocarea acestora neputându-se realiza decât prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege, ceea ce nu este cazul în speţă.
Cu privire la calificarea recurentului – pârât S.I., este adevărat că urmare absolvirii şcolii profesionale a fost declarat calificat în meseria de sudor.
Însă, cursul de formare profesională convenit de ambele părţi a avut în vedere obţinerea unui grad de calificare superioară cuprinzând ansamblul de cunoştinţe şi competenţe profesionale necesare ocupaţiei de sudor pentru desfăşurarea activităţilor specifice domeniului principal de activitate realizat de intimata – reclamantă, respectiv construcţii şi reparaţii nave.
Certificatul de calificare profesională obţinut pe baza serviciului de formare profesională este însoţit de un supliment descriptiv cuprinzând competenţele profesionale dobândite precum şi a nivelului 2 de calificare certificat, superior calificării obţinute în şcoala profesională.
Pe baza competenţelor astfel dobândite recurentul – pârât a şi fost angajat pe perioadă nedeterminată începând cu data de 20.12.2005 conform actului adiţional la contractul individual de muncă nr. 1021922/09.01.2006.
Cu privire la încetarea raporturilor juridice de muncă dintre părţi, curtea reţine că aceasta s-a realizat în baza deciziei nr. 1028760/4.08.2006, în temeiul dispoziţiilor art. 79 Codul muncii, prin demisia salariatului începând cu data de 08.06.2006.
S-a avut în vedere cererea recurentului-pârât înregistrată sub nr. 1024035/08.06.2006 prin care acesta a solicitat lichidarea începând cu data de 08.06.2006.
Câtă vreme decizia emisă nu a fost contestată şi anulată, demisia salariatului este motivul încetării raporturilor de muncă şi atrage, în condiţiile art. 5 şi 6 din contractul de formare profesională răspunderea patrimonială a recurentului-pârât, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale.
Răspunderea civilă contractuală intervine pentru întreaga sumă stabilită de comun acord de către părţi, din care a fost dedusă plata parţială în valoare de 2.953,20 lei, suma rămasă pentru formarea profesională fiind calculată proporţional cu perioada nelucrată, de 26.558,80 lei.
La aceasta se adaugă suma de 19,86 lei reprezentând contravaloarea sculelor ridicate şi nepredate conform fişei obiectelor de inventar.
Plata parţială făcută la data de 02.10.2006 de către mama recurentului- pârât s-a realizat în numele acestuia conform chitanţei nr. 9174832/2.10.2006 şi i-a profitat, fiind dedusă suma achitată de 2.953,20 lei din suma total datorată de 29.531,86 lei.
