Modul de soluţionare a conflictelor de interese;
– Greva: (art.40 din Legea nr.168/12.11.1999)
– Condiţii de formă şi fond
Nesocotirea dispoziţiilor art.4 şi 12 lit.d şi c din Legea nr.168/1999, a art.6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi a dispoziţiilor art.85-86 Cod procedură civilă , duce la admiterea recursului de casare cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI- SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE- DECIZIA CIVILĂ NR. 4504/R/13.11.2008)
Constată că prin sentinţa civilă nr.4140 din 16.05.2008 pronunţată în dosarul nr. 18118/3/2008 de către Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale s-a dispus admiterea cererii formulată de SC H.R. SRL în contradictoriu cu pârâtul S.L.I.B.C.; a fost constatată nelegalitatea grevei de avertisment.
Pentru a pronunţa această sentinţa Tribunalul a reţinut că în cauză nu a fost declanşat un conflict de interese, întrucât nemulţumirile salariaţilor cuprinse în comunicarea adresată unităţii nu sunt legate de stabilirea condiţiilor de muncă cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă.
Potrivit art.40 din Legea nr.168/1999 pârâta a înştiinţat societatea reclamantă despre declanşarea unei greve de avertisment între orele 13.00-15.00 la punctul de lucru Craiova.
Potrivit art.40 din Legea nr.168/1999, greva constituie o încetare colectivă şi voluntară a lucrului într-o unitate şi poate fi declarată pe durata desfăşurării conflictelor de interese.
Conflictul de interese este definit de art.4 din acelaşi act normativ, ca fiind conflictul de muncă ca are ca obiect stabilirea condiţiilor de muncă cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă.
Art.12 stabileşte că se pot declanşa conflicte de muncă în următoarele situaţii: unitate refuză să înceapă negocierea unui contract colectiv de muncă, în condiţiile în care nu are încheiat un contract de muncă sau contractul colectiv de muncă anterior a încetat; unitatea nu a acceptat revendicările formulate de salariaţi, unitatea refuză nejustificat semnarea contractului colectiv de muncă, cu toate că negocierile au fost definitivate, unitatea nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute de lege de a începe negocierile anuale obligatorii privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru şi condiţiile de muncă.
Potrivit art. 13 alin.1 din Legea nr. 168/1999 pe durata valabilităţii unui contract colectiv de muncă nu se pot declanşa conflicte de interese.
La data declanşării grevei de avertisment, nivelul societăţii reclamante este în vigoare noul contract colectiv de muncă pentru anii 2008-2009 a cărui semnare a fost refuzată de către pârât.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurentul-pârât S.L. I. “B. C.” prin care solicită admiterea acestuia, casarea hotărârii şi rejudecând cauza să fie respinsă acţiunea.
În motivarea recursului, recurenta susţine în esenţă că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art.4 şi art. 12 lit. d) şi e) din Legea nr.168/1999 cu modificările şi completările ulterioare.
O altă critică a sentinţei recurate este încălcarea unui drept la un proces echitabil şi la un tribunal imparţial prevăzut de art.6 paragraful 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului.
În acest recurentul susţine cererea a fost introdusă de către reclamantă pe data de 14.05.2008, iar la termenul din 16.05.2008 când instanţa s-a pronunţat, S.L.I.B.C. prin reprezentantul său legal nu i-au fost comunicate cererea, înscrisurile de la dosar pentru a-şi face apărarea, fiind încălcate dispoziţiile art. 87 pct.2, art.921 Cod procedură civilă .
La rândul său intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul a depus de asemenea concluzii scrise prin care a solicitat admiterea recursului.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu în conformitate cu art.3041 Cod procedură civilă , Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis şi trimisă cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe pentru motivele care se vor arăta.
Astfel, Curtea reţine că prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală, deoarece a încălcat normele de procedură cu privire la citarea părţilor, în speţă procedura de citare cu recurentul-pârât nu a fost legal îndeplinită.
În fapt reclamanta a introdus acţiunea în nelegalitatea grevei la data de 14.05.2008, iar primul termen de judecată la care a avut loc judecarea cauzei a fost la data de 16.05.2008.
în vederea îndeplinirii procedurii de citare într-un termen scurt cu pârâtul-recurent Tribunalul a comunicat citaţia prin fax nu către pârât care trebuia să ia cunoştinţă de proces ci tot către reclamantă cea care de fapt introdusese acţiunea în condiţiile în care în care potrivit menţiunilor din cererea de chemare în judecată pârâtul nu avea sediu comun cu reclamanta şi nici nu foloseau acelaşi telefon şi fax.
De asemenea cererea de chemare în judecată nici nu cuprinde numărul de fax al pârâtului pentru ca acesta să poată fi citat în mod legal.
Mai mult la termenul la care s-a judecat cauza chiar reclamantul a învederat instanţei că a îndeplinit procedura de citare cu pârâtul prin afişarea citaţiei la sediul acesteia, deoarece ar fi refuzat să primească citaţia.
Curtea reţine că şi prin întâmpinarea depusă în recurs intimatul-reclamant a menţionat că procedura de citare a fost îndeplinit legal prin intermediul său.
Faţă de această stare de fapt, Curtea constată şi reţine că potrivit art.85 din Codul de procedură civilă “judecătorul nu poate hotărî asupra unei cererii decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel”.
Prin urmare regula obligatorie stabilită de lege este citarea sau înfăţişarea părţilor, regulă ce trebuia îndeplinită şi în prezenta cauză.
Punerea în aplicare a acestei reguli se face potrivit art.86 din Cod procedură civilă astfel “comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe, în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul”.
Or, în cauză citarea pârâtului în oraşul Craiova unde se afla sediul său nu s-a făcut într-una dintre modalităţile descrise mai sus, ci s-a apelat la cealaltă parte a litigiului, respectiv la trimiterea citaţiei pe faxul reclamantei cu obligaţia ca aceasta să înmâneze citaţia pârâtului.
Mai mult nici dispoziţiile alin.(3) ale art.86 nu au fost respectate, chiar dacă era vorba de spre o cauză care se judeca de urgenţă, când în astfel de situaţii comunicarea actelor de procedură se poate face “…prin poştă, cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului (în speţa de faţă faxul) şi confirmarea primirii acestuia.”
Or, în cauză Tribunalul tocmai aceste dispoziţii legale nu le-a respectat, îndeplinind citarea pârâtului prin fax, însă nu pe faxul pârâtului şi la sediul său, ci la sediul reclamantului care a şi prezentat în instanţă aşa zisa îndeplinire a procedurii de citare contrar dispoziţiilor legale prevăzute de art.86 alin.(1) şi art.92 şi 921 din Cod procedură civilă .
Prin urmare având în vedere că judecata s-a făcut de către instanţa de fond cu încălcarea normelor de procedură ce vizează citarea obligatorie a părţilor şi cum prin aceasta s-a încălcat dreptul la apărare şi la un proces echitabil, faţă de recurentul-pârât; Curtea constată că potrivit art.105 lin.(2) Cod procedură civilă , actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule dacă prin acesta s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, iar în cauza de faţă s-a produs o astfel de vătămare ce a fost invocată în termenul legal în faţa instanţei de recurs, Curtea a dispus admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe care va face rejudecarea cauzei cu respectarea procedurii de citarea îndeplinită în mod legal faţă de toate părţile din litigiu.
