Nulitatea deciziei de revocare din funcţie.
Art.55 şi 78 Codul muncii
În cazul în care în decizia de revocare nu se indică temeiurile care au stat la baza revocării salariatului din funcţie, ci doar faptul că se revocă din funcţie fără vreo altă motivaţie, situaţia este de natură a atrage anularea deciziei atacate.
Nelegalitatea deciziei de revocare din funcţie atrage aplicarea disp. art.78 din Codul muncii, în cazul în care salariatul-contestator a solicitat acest lucru în cererea introductivă.
(Decizia 386/23 februarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale)
Prin acţiunea înregistrată sub nr.1385/105/2010 contestatorul DBM a chemat în judecată pe intimata SN…SA solicitând anularea Deciziei nr. 118/2010 prin care a fost revocat din funcţia de şef Divizie Sucursala Bucureşti.
În motivarea contestaţiei sale, contestatorul a arătat că este angajat la intimată din data de 25.11.2002, în baza Contractului Individual de Muncă nr. M 7.1.a/2885/2002 pe durată nedeterminată.
A mai arătat că începând cu data de 01.04.2009, prin încheierea de comun acord a Actului Adiţional la Contractul Individual de Muncă nr. 9126.93.2009 i s-a schimbat felul şi locul muncii, respectiv a fost numit în funcţia de Şef de Divizie, în cadrul SN…SA- Sucursala Bucureşti, l Divizia Tehnică, iar prin actul nr.335/2009 emis de SN…SA, a fost definitivat în funcţie după efectuarea perioadei de proba de 90 de zile.
În data de 11.03.2010 i s-a adus la cunoştinţă Decizia nr.118/2010 a Directorului General al SN…SA-anexa 4- prin care se dispunea că, începând cu data de 08.03.2010, este revocat din funcţia de Şef Divizie-Sucursala Bucureşti, urmând a fi pus la dispoziţia sucursalei pentru încadrarea pe un post corespunzător pregătirii profesionale.
Contestatorul a mai susţinut că revocarea sa din funcţia de Şef Divizie dispusă prin decizia contestată şi punerea la dispoziţia sucursalei fără acordul său, este un caz tipic de modificare unilaterală a contractului individual de muncă, operaţiune interzisă de art. 41 alin.1 din Codul muncii.
De asemenea, a mai arătat că nu poate fi reţinută ca fundament de modificare a locului şi felului muncii pentru că în Hotărârea AGA nr.1/07.01.2010 şi în Hotărârea AGA nr.2/07.01.2010 se prevede că Adunarea Generala a Acţionarilor aprobă în corelaţie cu Programul de restructurare şi reorganizare a societăţii şi în aplicarea Proiectului de concediere colectivă, modificarea structurii organizatorice a SN…SA.
Totodată, s-a mai arătat de către contestator că în actul H.1.3/49/2010 se menţionează că se transmit organigramele centralei, sucursalei şi subunităţilor subordonate acesteia valabile de la data de 01.03.2010, ce vor fi aplicate după expirarea termenului de preaviz acordat salariaţilor ale căror posturi se desfiinţează, respectiv cu data de 08.03.2010.
În anexa la care face referire H.1.3/49/2010, se vede clar că postul de Şef Divizie exista, deci nu poate fi vorba de desfiinţarea postului său.
A mai arătat contestatorul că, dacă postul său s-ar fi desfiinţat ar fi trebuit să primească preaviz; că în luna iunie 2009 a mai avut loc o modificare a structurii societăţii, care însă nu a adus nici o atingere formei Diviziei Tehnice şi implicit postului pe care îl ocupa.
De asemenea, nici reorganizarea începută în octombrie 2009 nu a afectat postul de Şef Divizie în cadrul Diviziei Tehnice.
S-a mai arătat de contestator că în perioada 08.03.2010-11.03.2010, a semnat condica de prezenţă ca Şef Divizie în cadrul Diviziei Tehnice, a îndeplinit toate atribuţiile prevăzute de fişa postului, iar pe postul ocupat de acesta a fost numită o altă persoană, provenită din centralul societarii, respectiv NM, şi consideră că nu este vorba de nici o structură organizatorică de vreme ce pe acelaşi post din care a fost revocat cu aceeaşi titulatură este numită o altă persoană.
Totodată, a arătat că până la data de 16.03.2010 nu i se oferise nici un post corespunzător pregătirii sale profesionale, din partea societăţii fiind în continuare la dispoziţia sucursalei.
Intimata a formulat întâmpinare conf. art.115 C.pr. civ. prin care a solicitat respingerea contestaţiei întrucât modificarea contractului de muncă al contestatorului a avut loc cu respectarea art.41 din Codul muncii, respectiv acordul părţilor, prin încheierea unui act adiţional la contractul individual de muncă.
S-a menţionat de către intimată că la 01.04.2009, contestatorul a fost numit în funcţia de Şef divizie-Divizia Tehnică-Sucursala Bucureşti l cu încheierea unui act adiţional la contractul individual de muncă şi, urmare a dificultăţilor economice ale societăţii, în cursul anului 2009 au fost luate mai multe măsuri care să diminueze cheltuielile şi care să conducă la eficientizarea acesteia.
Măsurile de reducere a pierderilor, aplicate în anul 2009 aşa cum sunt menţionate în Strategia de restructurare a domeniului feroviar au fost determinate de evoluţia negativă a CFR Marfă ce a continuat şi în anul 2009 când societatea a avut pierderi de 320 milioane lei, primele măsuri aplicate neafectând situaţia financiară a salariaţilor.
Intimata a mai susţinut că măsurile adoptate prin hotărâri AGA nu au avut ca obiect revocarea contestatorului din funcţie ci, stabilirea unor măsuri în legătură cu activitatea societăţii.
De asemenea, intimata a mai arătat că la data de3 22.03.2010, părţile, de comun acord, în baza principiului libertăţii contractuale, statuează modificarea convenţională a contractului individual de muncă prin încheierea unui act adiţional în sensul schimbării funcţiei pe care o ocupă în cadrul SN…SA-Sucursala Bucureşti, respectiv şef birou I în cadrul Biroului Achiziţii Aprovizionare, Administrativ, act adiţional semnat de ambele părţi.
După administrarea probatoriilor, prin sentinţa civilă nr.1520 din data de 23 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova, s-a admis contestaţia în sensul că s-a dispus anularea Deciziei nr.118/08.03.2010 emisă de intimată şi s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei contestate; a fost obligată intimata la plata către contestator a drepturilor băneşti aferente începând cu data emiterii deciziei contestate şi până la data încetării raporturilor de muncă, 1 septembrie 2010 şi totodată, a fost obligată intimata să plătească contestatorului 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că DBM a fost angajatul societăţii intimate conform contractului individual de muncă nr. M.7.1. a/2885/2002 fiind angajat pe o perioadă nedeterminată, în funcţia de inginer IV, iar activitatea acestuia a început cu data de 25.11.2002 la revizia de vagoane Bucureşti Triaj.
Ulterior, contestatorul a deţinut funcţia de şef divizie – Sucursala Bucureşti a SN…SA, până la data de 08.03.2010 când prin Decizia nr. 118/2010 a fost revocat din funcţie.
În conţinutul deciziei se arată că acesta urmează a fi pus la dispoziţia sucursalei pentru încadrarea pe un post corespunzător pregătirii sale profesionale.
A mai reţinut instanţa de fond că susţinerea intimatei din întâmpinare în sensul că prin cele două hotărâri AGA nu a avut loc revocarea contestatorului din funcţia deţinută, este contrazisă de conţinutul acestor două hotărâri prin care se aprobă noua structura organizatorică a CFR Marfă SA la nivelul central societate, central sucursale, subunităţi, precum şi modificarea structurii organizatorice a SN…SA.
De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că la dosar a fost depusă Nota de prezentare nr. H1/28/2010 din care rezultă că la nivel central sucursala organigrama a fost organizată pe trei divizii de specialitate conduse de câte un şef de divizie.
Anterior la nivelul intimatei existau două posturi de şef divizie, unul fiind ocupat de către contestator.
Instanţa de fond a constatat că în decizia de revocare nu se indică temeiurile care au stat la baza revocării contestatorului din funcţie, ci doar faptul că se revocă din funcţie fără vreo altă motivaţie.
De asemenea, s-a mai constatat de către instanţa de fond că la nivelul societăţii intimate nu avut loc o modificare a structurii organizatorice, care să determine desfiinţarea Diviziei Tehnice ci, din contră, aceasta a fost menţinută, iar în cadrul structurii organizatorice a sucursalei au continuat să existe Divizia marketing Vânzări, Divizia Tehnică, Divizia Producţie Exploatare, iar funcţia de Şef Divizie a continuat să existe atât înainte de 08.03.2010 cât şi după această dată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata SN…S.A. criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Criticând sentinţa, recurenta-intimată arată că aceasta este nelegală având în vedere interpretarea greşită a relaţiilor de muncă, relaţii contractuale încheiate între angajator şi salariat, instanţa de fond neluând în considerare actul adiţional nr.I.A1/2136/2010, încheiat de părţi la contractul individual de muncă şi semnat de luare la cunoştinţă de către intimatul-contestator la data de 23.03.2010.
Într-o altă critică, recurenta-intimată arată că deşi instanţa de fond ia act în considerentele hotărârii că „intimata a depus întâmpinare conform art.115 Cod procedură civilă, prin care a solicitat respingerea contestaţiei întrucât modificarea contractului de muncă al contestatorului a avut loc cu respectarea art. 41 din Codul Muncii, respectiv acordul părţilor, prin încheierea unui act adiţional la contractul individual de muncă”, în motivarea hotărârii nu arată de ce au fost înlăturate aceste susţineri şi nu s-a pronunţat asupra probelor depuse de societate – actul adiţional încheiat de părţi.
O altă critică se referă la motivarea instanţei de fond care cuprinde numai aspecte referitoare la modificările aduse organigramei Sucursalei Marfa Bucureşti şi la procedura şi măsurile luate de SN…SA în vederea eficientizării activităţii.
Arată recurenta-intimată într-un alt motiv de recurs că instanţa de fond în mod greşit a dispus anularea Deciziei nr.118/2010 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei contestate întrucât, potrivit Legii 53/2003 nu se prevede obligaţia instanţei de a dispune din oficiu reintegrarea contestatorului, reintegrarea contestatorului în funcţia avută putând fi dispusă de instanţă numai la cererea contestatorului, cerere de reintegrare formulată numai odată cu contestaţia, iar repunerea părţilor în situaţia anterioară (restitutio in integrum) are ca efect reintegrarea efectivă.
Or, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, relaţiile de muncă au încetat la data de 01.09.2010 conform cererii intimatului-contestator DBM înregistrate la angajator, Cabinet Director, cu nr. 1A/1649/13.08.2010 în temeiul art. 55 lit. b Codul Muncii.
Consideră recurenta-intimată că sentinţa recurată a fost dată cu nesocotirea normelor de drept, instanţa aplicând textele de lege (art.78 Codul Muncii) şi dând o interpretare greşită acestora în raport cu faptele reţinute, nefiind posibilă reintegrarea unui salariat al cărui contract individual de muncă a încetat în temeiul art. 55 lit. b din Codul muncii.
Intimatul contestator a formulat întâmpinare la motivele de recurs prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei instanţei de fond.
Curtea, verificând sentinţa recurată în raport de criticile formulate de recurenta-intimată, de dispoziţiile legale incidente în cauză şi de mijloacele de probă administrate dar şi sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041 Cod procedură civilă a constatat că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Intimatul contestator a fost angajatul societăţii intimate conform contractului individual de muncă nr. M.7.1. a/2885/2002 fiind angajat pe o perioadă nedeterminată, iniţial în funcţia de inginer IV, la revizia de vagoane Bucureşti Triaj, apoi ca şef divizie – Sucursala Bucureşti, până la data de 08.03.2010 când prin Decizia nr. 118/2010 a fost revocat din funcţie.
În conţinutul deciziei nr. 118/2010 se arată că intimatul urmează a fi pus la dispoziţia sucursalei pentru încadrarea pe un post corespunzător pregătirii sale profesionale.
În mod corect a analizat instanţa de fond legalitatea şi temeinica acestei decizii, constatând că prin cele două hotărâri AGA, invocate de recurentă, se aprobă noua structura organizatorică a CFR Marfă SA la nivel central societate, central sucursale, subunităţi, precum şi modificarea structurii organizatorice a SNTFM MARFĂ CFR SA. Nota de prezentare nr. H1/28/2010 precizează că la nivel central sucursală organigrama a fost organizată pe trei divizii de specialitate conduse de câte un şef de divizie.
Corect a reţinut tribunalul şi faptul că în decizia de revocare nu se indică temeiurile care au stat la baza revocării contestatorului din funcţie, ci doar faptul că se revocă din funcţie fără vreo altă motivaţie, situaţie de natură a atrage anularea deciziei atacate. Mai mult, Divizia Tehnică a fost menţinută, iar în cadrul structurii organizatorice a sucursalei au continuat să existe Divizia marketing Vânzări, Divizia Tehnică, Divizia Producţie Exploatare, iar funcţia de Şef Divizie a continuat să existe atât înainte de 08.03.2010 cât şi după această dată.
Nefondată este şi susţinerea recurentei că instanţa de fond a dispus reintegrarea contestatorului pe funcţia deţinută anterior fără ca acesta să o solicite.
Aşa cum rezultă din contestaţia depusă la fond contestatorul a solicitat anularea deciziei nr.118/2010, repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului de revocare şi plata drepturilor băneşti aferente.
Prin urmare, instanţa de fond, constatând nelegalitatea deciziei de revocare din funcţie a contestatorului, a făcut aplicarea disp. art.78 din Codul muncii, aşa cum s-a solicitat în cererea introductivă.
Intimatul – contestator a solicitat reintegrarea în postul deţinut anterior şi plata drepturilor băneşti cuvenite o dată cu formularea contestaţiei, astfel că nu sunt incidente disp art.304 pct.9 C.pr.civ.
Faptul că intimatul contestator nu mai lucrează în prezent la societatea recurentă nu reprezintă un impediment în reintegrarea acestuia pe postul deţinut anterior, atâta vreme cât acesta a solicitat reintegrarea şi s-a dispus anularea deciziei de revocare a sa din funcţie.
Pentru considerentele expuse, curtea, văzând disp. art. 304, 3041 şi 312 alin.1 C.pr.civ, a respins recursul declarat ca nefondat.
