Prin sentinţa din 13 octombrie 2003, Tribunalul Iaşi a admis acţiunea reclamantului în contradictor cu şeful I.P.J. Iaşi, anulând dispoziţia prin care aceasta a fost sancţionat disciplinar, pe motiv că nu s-a dovedit că măsura ar fi fost luată doar după ce fapta a fost cercetată în cadrul procedurii administrative prevăzută de art. 59 din legea nr. 360/2002 şi după ce poliţistul ar fi fost ascultat şi i s-ar fi oferit posibilitatea de a-i exercita dreptul de apărare.
Împotriva acestei sentinţe civile a introdus recurs I.P.J. Iaşi care susţine că în mod greşit s-a reţinut că nu s-ar fi respectat regulile procedurii prealabile şi condiţiile de formă cerute pentru elaborarea documentelor administrative, în condiţiile în care reclamantul nu a precizat prin acţiune cu cine anume doreşte să se judece.
Recursul se vădeşte a fi fondat atâta timp cât reclamantul s-a rezumat la a cere instanţei să constate temeinicia cererii sale şi să anuleze dispoziţia de sancţionare emisă de şeful I.P.J Iaşi, iar prima instanţă, dispunând citarea I.P.J. Iaşi, s-a pronunţat exclusiv în contradictor cu şeful I.P.J. Iaşi, a cărui act l-a anulat.
În mod greşit a fost citat I.P.J. Iaşi şi nu s-a dispus citarea şefului I.P.J. Iaşi, care, în baza dispoziţiilor art. 14 lit. b din Ordinul Ministerului de Interne nr. 350/2002, a emis dispoziţia de sancţionare şi care ar fi trebuit să figureze în cauză în calitate de pârât, considerente pentru care urmează a se admite recurs şi a se transmite cauza spre rejudecare pentru a se cita în calitate de pârât autoritatea emitentă a dispoziţiei de sancţionare disciplinară contestată.
Decizia nr. 559/R din 8 noiembrie 2004.
