SUSPENDAREA JUDECĂRII ACŢIUNII AVÂND CA OBIECT DREPTURI SALARIALE ÎN SITUAŢIA ÎN CARE PÂRÂTA SE AFLĂ ÎN PROCEDURĂ DE INSOLVENŢĂ
Decizia nr. 213 din 22 februarie 2010
Prin încheierea din 6 noiembrie 2009 a Tribunalului Bacău s-a suspendat judecata acţiunii formulate de reclamanţii P.C, G.Gh., AV.,MV., M. L, B.Gh., G.V., P. CL, E. D., R.V. M.,în contradictoriu cu pârâta SC P. S. SA Moineşti prin lichidator judiciar AP.I. Grup S.P.R.L. având ca obiect drepturi băneşti, în temeiul art.36 din Legea 85/2006. S-a disjuns judecata în privinţa cererii de chemare în judecată faţă de pârâţii A R., B. M., SC A P.SRL Moineşti.
Pentru a pronunţa această încheiere prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 39 din data de 15 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Bacău, Secţia Comercială şi Contencios Administrativ în dosarul nr. 7429/110/2008 împotriva debitorului SC P.S.SA a fost pronunţată deschiderea procedurii insolvenţei, situaţie în care sunt aplicabile dispoziţiile art.36 din Legea 85/2006.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanţii.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că drepturile salariale cuvenite în baza contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii de gospodărire comunală şi sporurile solicitate, nu au fost acordate ca urmare a neînscrierii acestora în statele de plată, acţiunea având mai multe capete de cerere, situaţie în care nu poate opera în totalitate suspendarea.
S-a susţinut de recurentă că privitor la capătul de cerere privind constatarea, calculul şi înscrierea drepturilor salariale neacordate în cartea de muncă, nu operează temeiurile suspendării, invocate de lichidator, deoarece în lipsa oricăror calcule privind existenţa acestor drepturi, nu au posibilitatea să se înscrie în tabelul creditorilor cu aceste sume fapt pentru care pentru acest capăt de cerere nu putea fi dispusă suspendarea.
Au arătat recurenţii că suspendarea cauzei în această fază de judecată, înainte de stabilirea cuantumului drepturilor salariale neacordate, îi pune în situaţia de a nu-şi mai putea valorifica aceste drepturi, întrucât prin suspendarea admisă vor fi în imposibilitatea de a obţine stabilirea drepturilor salariale cuvenite, iar prin finalizarea procedurilor de lichidare judiciară „ SC P.S.” SA va înceta să existe ca persoană juridică, iar cererea formulată chiar dacă va fi admisă nu ar mai avea nici o finalitate.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel A reţinut următoarele:
Prin acţiunea introductivă, reclamanţii au chemat în judecată pârâta SC P.S. SA Moineşti prin lichidator judiciar API G. SPRL alături de alţi pârâţi pentru plata unor drepturi salariale, respectiv spor pentru condiţii nocive în procent de 10%, spor pentru condiţii penibile de 15% din salariul de bază, prima de vacanţă, recalculare concedii de odihnă şi coeficient de ierarhizare a salariilor prevăzut în grila de salarizare conform Contractului Colectiv de muncă, acţiunea fiind ulterior precizată conform înscrisului de la fila 17 dosar de fond.
Potrivit art. 36 din Legea 85/2006 (privind procedura insolvenţei) de la data deschiderii procedurii (insolvenţei) se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia căilor de atac declarate de debitor.
În raport de obiectul cauzei, respectiv plata unor drepturi salariale, menţionate anterior s-a constatat că acţiunea reclamanţilor este o acţiune pentru realizarea unor creanţe pe care aceştia consideră că le au în raport de debitoarea aflată în insolvenţă.
Susţinerea recurenţilor cu privire la faptul că acţiunea ar avea şi capete de cerere privind constatarea, calculul şi înscrierea drepturilor salariale neacordate în cartea de muncă, situaţie în care pentru acestea nu ar opera suspendarea prevăzută de art. 36 din Legea 85/2006, nu a fost reţinută deoarece constatarea şi calculul sumelor reprezintă o operaţiune necesară stabilirii drepturilor la care au cerut recurenţii-reclamanţi să fie obligată intimata-pârâtă, deci tot în scopul realizării creanţei.
Referitor la înscrierea sumelor în carnetul de muncă al recurenţilor, s-a constatat că o astfel de cerere nu a fost făcută de recurenţi nici prin acţiunea principală, nici în precizările formulate ulterior, însă chiar dacă ar fi fost formulată o astfel de cerere ar fi fost subsidiară acţiunii principale de obligare a intimatei la plata drepturilor către recurenţi în situaţia în care ar fi întemeiate pretenţiilor acestora.
Privitor la motivul de recurs referitor la faptul că prin suspendare s-ar lipsi de finalitate acţiunea formulată, s-a apreciat că nici acest motiv de recurs nu putea fi reţinut, întrucât recurenţii vor putea formula cerere de admiterea creanţelor chiar dacă acestea nu sunt stabilite printr-un titlu potrivit art.64 din Legea 85/2006, cereri care vor fi verificate de administratorul judiciar, iar judecătorul sindic va decide asupra oricărei contestaţii împotriva calculului făcut de administrator pentru astfel de creanţe, potrivit art. 69 din aceeaşi lege, creditorii putând formula contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabloul preliminar de creanţe, conform art. 73 din Legea insolvenţei.
De aceea s-a apreciat că recurenţii îşi pot valorifica drepturile faţă de intimata aflată în insolvenţă, dar în cadrul procedurii prevăzută de Legea 85/2006 – legea insolvenţei-, procedură specială stabilită pentru societăţile comerciale aflate în insolvenţă, situaţie în care se află şi intimata conform sentinţei civile nr.39 din data de 15 ianuarie 2009 a Tribunalului Bacău – Secţia Comercială şi Contencios Administrativ.
Având în vedere situaţia reţinută, Curtea de Apel în baza art. 3041 Cod procedură civilă, a respins recursul ca nefondat.
