Tranşe în învăţământ. Drepturi salariale personal didactic ce decurg din aplicarea art.50 alin.1 şi 2 din legea 128/1997, de la data îndeplinirii criteriilor de acordare la zi, cu respectarea termenului de prescripţie de 3 ani.
Tribunalul Olt prin sentinţa nr.656 de la 5 mai 2008 a admis excepţia invocată de Inspectoratul Şcolar Judeţean Olt şi a respins acţiunea formulată împotriva acestei pârâte pentru lipsa calităţii sale procesuale pasive.
A admis acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Olt, în numele reprezentaţilor B.I, C. M, G. I, U.M, D. M., A. N, M.M., N. I, B. O, P. T., şi a obligat pârâţii Şcoala Specială cu clasele I-VIII Balş, Consiliul Judeţean Olt să achite reprezentaţilor drepturile salariale neacordate ce decurg din aplicarea art. 50 alin.1 şi 2 din Legea 128/1997, de la data îndeplinirii criteriilor de acordare la zi, respectând termenul de 3 ani de prescripţie, anterior formulării cererii drepturi ce vor fi reactualizate la data plăţii efective.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarele:
În baza art. 137 Cod procedură civilă, procedând la analizarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Şcolar al Judeţului Olt, se constată că aceasta este întemeiată întrucât, potrivit art. 167 din Legea 84/1995, unităţile de învăţământ funcţionează ca unităţi finanţate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ teritoriale pe a căror rază îşi desfăşoară activitatea.
Din analiza acestui text de lege, rezultă că ordonator de credite este consiliul local în a cărei rază teritorială îşi are sediul unitatea de învăţământ.
În această situaţie, s-a admis excepţia şi s-a constatat lipsa calităţii procesuale pasive invocată de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Olt.
Astfel, art. 48 din Legea 128/1997 prevede că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază stabilit conform legii şi o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri şi alte drepturi salariale suplimentare.
De asemenea, art. 49 alin.1 prevede că salarizarea personalului didactic se stabileşte diferenţiat în raport cu funcţia şi norma didactică îndeplinită, nivelul studiilor cerute pentru ocuparea funcţiei didactice, gradul didactic, titlul ştiinţific, vechimea recunoscută în învăţământ, calitatea activităţii instructiv-educative, locul şi condiţiile specifice în care se desfăşoară activitatea.
Conform art.50 alin.1 şi 2 personalul didactic din învăţământul preuniversitar beneficiază de două categorii distincte de tranşe de vechime, respectiv tranşe de vechime la salarizare şi tranşe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranşe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare şi vizează două componente pentru stabilirea corectă a salariului, respectiv coeficientul de multiplicare şi valoarea de referinţă sectorială .
De asemenea, instanţa a reţinut că, în cauză, coeficientul de multiplicare diferă de la o tranşă de vechime la alta, deoarece acesta creşte progresiv.
S-a apreciat că legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat „tranşă suplimentară” însoţit de „o creştere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranşei anterioare de vechime” în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 şi 40 de ani de activitate în învăţământ.
Susţinerile pârâţilor potrivit cărora noile tranşe de vechime stabilite prin H.G. nr.467/1997 includ în rezultanta finală (salariul) şi aceste tranşe suplimentare de vechime (creşteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior) nu poate fi reţinută, întrucât, pe de o parte legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege nici în anexele ce o însoţesc, iar pe de altă parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziţie legală ulterioară, expresă sau tacită.
Faţă de această situaţie şi având în vedere actele normative în vigoare invocate, privind salarizarea cadrelor didactice, instanţa a admis acţiunea şi a obligat pârâtele la calcularea şi plata în favoarea reclamanţilor a drepturilor salariale ce decurg din aplicarea art.50 alin 1 şi 2 din Legea nr.128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare pentru fiecare reclamant în parte, până la data pronunţării hotărârii, respectând termenul de prescripţie de 3 ani anterior introducerii acţiunii, reactualizate la data plăţii efective.
Împotriva sentinţei a formulat recurs pârâtul Consiliul Judeţean Olt criticând-o ca nelegală şi netemeinică arătând că în mod greşit a fost respinsă excepţia calităţii procesuale pasive deoarece între membri sindicatului şi aceasta nu există raporturi de muncă şi nici obligaţia acestei instituţii de a plăti anumite drepturi băneşti personalului didactic care sunt salariaţi ai unei şcoli speciale de învăţământ.
Finanţarea acestor instituţii se face din surse provenite de la bugetul de stat care sunt repartizate consiliului judeţean, acesta distribuindu-le apoi unităţilor respective.
Pe fondul cauzei se arată că instanţa a interpretat greşit prevederile art. 50 alin.1 din Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, deoarece acest articol nu instituie un drept suplimentar intitulat „ tranşă suplimentară” însoţit de o creştere de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranşei anterioare de vechime în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, .35 şi 40 de ani.
Recursul nu este fondat.
Cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către recurentă, aceasta este nefondată, deoarece începând cu 01 iunie 1998, conform art. 24 alin.4 coroborat cu art. 23 din legea 154/1998, anexa 7/1 a acestei legi coeficienţii de ierarhizare a salariilor personalului didactic diferenţiaţi pe tranşe de vechime, inclusiv sub aspectul prevederilor art. 50 alin.1 şi2 din legea 128/1997 au fost reglementaţi în amănunt fiind prevăzute prin lege grile de intervale, iar potrivit art. 167 din Legea 84/1995 – unităţile de învăţământ funcţionează ca unităţi finanţate din fondurile alocate din bugetele locale ale unităţilor administrativ teritoriale pe a căror rază îşi desfăşoară activitatea.
Din conţinutul acestor texte legale rezultă că ordonator de credite este consiliul judeţean în a cărei rază teritorială îşi are sediul unitatea de învăţământ.
În ceea ce priveşte fondul cauzei se constată următoarele:
Reclamanţii sunt cadre didactice încadrate la unitatea şcolară pârâtă având o vechime în învăţământ cuprinsă în tranşa de la 30-35 ani.
Legea 128/1997 prin art.50 a acordat personalului didactic din învăţământul preuniversitar două categorii distincte de tranşe de vechime, respectiv tranşe de vechime la salarizare şi tranşe suplimentare de vechime. Aceste două categorii de tranşe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvenţa terminologică au dus la apariţia prezentului conflict de muncă.
În această ordine de idei noţiunea de „noile tranşe de vechime introduse suplimentar” nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranşe de vechime faţă de vechea reglementare. Anterior apariţiei Legii 128/1997 prin OG nr.39/1994 personalul didactic este salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de vechime. După apariţia Legii nr. 128/1997 prin HG nr.467 au fost introduse 10 segmente de tranşe de vechime fiind astfel vorba de noile tranşe de vechime introduse suplimentar.
Aceste tranşe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului, respectiv : coeficientul de multiplicare şi valoarea de referinţă sectorială. Coeficientul de multiplicare diferă de la o tranşă de vechime la alta în sensul în care aceste creşte progresiv. Creşterile salariale faţă de segmentele de vechime anterioare sunt proporţionale de la o tranşă la alta fără a include, aşa cum greşit susţin pârâţii, majorările efectuate tranşelor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat „tranşa suplimentară” însoţit de „o creştere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranşei anterioare de vechime”, în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 şi peste 40 de ani de activitate în învăţământ.
Susţinerea pârâţilor potrivit cărora noile tranşe de vechime stabilite prin HG 467/1997 includ în rezultanta finală „salariul” şi aceste tranşe de vechime(creşteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior) nu poate fi primită întrucât, pe de o parte, legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege şi nici în anexele ce o însoţesc, iar pe de altă parte acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziţie legală, ulterioară, expresă sau tacită.
Dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienţii de multiplicare( ierarhizare) se modifică de la o tranşă(segment) de vechime la altul nu evidenţiază o creştere de 1/25 suplimentară, ci creşteri proporţionale similare celorlalte tranşe. Este aşadar evidentă intenţia legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învăţământ alături de creşterile salariale specifice trecerii dintr-o tranşă de vechime în alta.
Având în vedere aceste considerente în temeiul art. 312 alin.2 Cod pr.civilă se va respinge recursul.
