Acţiune în grăniţuire ce cuprinde şi revendicarea unei suprafeţe de teren. Constatare nulitate absolută titlu de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991. Recalificarea în recurs a căii de atac. Cererea de constatare a nulităţii absolute a titlului de proprietate şi a amendamentului Comisiei Judeţene de aplicare a Legii nr. 18/1991 are caracter principal faţă de celelalte capete de cerere care sunt accesorii. Existenţa unei diferenţe între suprafaţa din titlul de proprietate şi suprafaţa existentă în realitate nu se încadrează printre cazurile de nulitate absolută expres şi limitativ prevăzute de art. III alin. 1 lit. a)-h) din Legea nr. 169/1997.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari, sub nr. 623.1/284/2008, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâţii VE, NC şi NR solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună, stabilirea hotarului despărţitor dintre proprietăţile limitrofe ale pârâţilor, anularea amendamentului nr.8052/2006 la Hotărârea nr.72/1991 cu privire la validarea anexelor şi soluţionarea contestaţiilor prezentate de Comisia Locala Răcari, obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în baza sentinţei civile nr.433/2007 pronunţată în dosarul civil nr.1114/2006 a devenit proprietar pe suprafaţa de 1.000 m.p. teren intravilan curţi construcţii situat în tarlaua 73, parcela 236 şi 1.400 m.p. teren intravilan arabil situat în tarlaua 73, parcela 236/1, aflat în continuarea suprafeţei de 1.000 m.p.; că la întocmirea lucrării de cadastru a observat că pârâta Comisia Locală Răcari a eliberat Amendamentul nr. 8052/2006 la Hotărârea nr.72/1991, cu privire la suprafaţa de 3.600 m.p., suprafaţa care nu se regăseşte în realitate, pârâţii având mai puţin, amendamentul fiind emis fără a se face măsurători de Comisia Locală Răcari ci numai pe baza declaraţiilor pârâţilor, înaintându-se o documentaţie falsă de către Comisia Locala Răcari, Comisiei Judeţene care a validata acest amendament.
Reclamantul a solicitat ca pe baza unei expertize tehnice de specialitate să se delimiteze hotarul dintre proprietăţi şi să se determine suprafaţa proprietatea pârâţilor, după care în baza acestor măsurători să se emită un nou amendament cu suprafaţa corecta.
Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea, în drept, pe dispoziţiile art. 584 Cod civil şi Legea nr.18/1991, art. III.
În dovedirea acţiunii s-au propus probele cu acte si expertiză.
Prin întâmpinare şi cerere reconvenţională, pârâţii au învederat că sunt de acord cu stabilirea hotarului însă în limita a 2414 m.p. cât măsoară proprietatea lor intabulată ca atare, a arătat ca în momentul în care s-a pronunţat sentinţa de partaj şi anume la data de 20.02. 2007, partajarea s-a făcut în baza titlului de proprietate nr.66854, care nu mai era valabil la acea dată întrucât nu cuprindea suprafaţa de teren intravilan din primul titlu de proprietate nr.5800 m.p. şi că acest nou titlu care se eliberase deja la data de 08.01.2007 cuprindea numai suprafaţa de 2.400 m.p. intravilan deoarece comisia locală şi comisia judeţeană constataseră că s-a făcut o greşeala în ceea ce îi priveşte întrucât casa si gospodăria erau cuprinse in vechiul titlu de proprietate, drept pentru care s-a emis de la autorul lor NN titlul de proprietate nr.152020/2006pe numele lor, pentru suprafaţa de 3.400 m.p., că atunci când au făcut cadastrul s-a găsit numai suprafaţa de 2.414 m.p. compusă din 415 m.p. curţi construcţii şi 1990 m.p. arabil intravilan vechiul titlu de proprietate fiind diminuat în ceea ce priveşte suprafaţa din intravilan şi redus la 2.400 m.p. , în realitate însă nici în acest titlu de proprietate nu se regăseşte suprafaţa de 2.400 m.p. ci numai 1.400 m.p., că la efectuarea tranzacţiei au înţeles să îi dea reclamantului suprafaţa din tranzacţie, în ideea că acesta avea deja casă pe acel teren şi nu avea titlu de proprietate, limita dintre cele doua proprietăţi fiind data de semne naturale în imediata proprietate a spatelui locuinţei reclamantului, precizând că atât in vechiul titlu de proprietate care cuprindea 5.800 m.p. cât şi în cele doua titluri de proprietate noi care cuprind aceeaşi suprafaţă defalcată se regăsea cu 2.000 m.p. teren mai puţin, că cea de-a doua solicitare privind anularea amendamentului, pârâţii consideră că este rămasă fără obiect câtă vreme amendamentul a fost urmat de un titlu de proprietate.
Prin cererea reconvenţională, pârâţii au solicitat să se constate nulitatea tranzacţiei încheiate prin sentinţa civilă nr.433/2007 în dosarul nr.1114/2006 al Judecătoriei Răcari, motivat de faptul că titlul de proprietate ce a stat la baza tranzacţiei era anulat şi s-au tranzacţionat bunuri ce le aparţineau în titlu de proprietate.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 114- 118 Cod procedură civilă, art. 119 Cod procedură civilă ., art. 1704, art. 1717 Cod civil, solicitându-se în apărare probele cu înscrisuri şi interogatorii.
La termenul din 8 mai 2008, reclamantul a depus la dosar o precizare a acţiunii introductive, prin care a solicitat să se constate şi nulitatea parţială a titlului de proprietate nr.152020 /2006, în contradictoriu şi cu Comisia Locală Răcari de aplicare a Legii fondului funciar şi Comisia Judeţeană Dâmboviţa pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor .
În motivarea cererii s-a arătat că în baza Amendamentului nr.8052/2006 la Hotărârea nr.72/1991 s-a eliberat titlul de proprietate nr.152020/2006 pentru suprafaţa de 3.400 m.p. teren intravilan, teren ce se suprapune cu suprafaţa de 1.000 m.p. intravilan curţi construcţii, situat în tarlaua 73 parcele 236/1, el fiind proprietarul acestor suprafeţe conform sentinţei civile nr.433/2007, pronunţată în dosarul civil nr.1114/2006.
S-u ataşat cererii, în copie certificata, titlul de proprietate funciara nr. 152020/2006.
Prin întâmpinare, pârâţii au arătat că titlul de proprietate, nou emis a fost emis în condiţii de perfectă legalitate, iar hotărârea de partaj invocată de reclamant este emisă în condiţii de nelegalitate, întrucât se emisese deja un alt titlu de proprietate, însă nici în acest titlu nu a fost înserată suprafaţa de 2.400 m.p., motiv pentru care a fost necesară corecţia acestui titlu.
Instanţa de fond a dispus introducerea în cauză a celor 2 comisii de aplicare a legii fondului funciar, pentru a le face opozabila hotărârea ce se va pronunţa în cauza.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie certificată, planul cadastral.
Prin adresa nr.313/ 11.09.2008, Comisia Locală pentru aplicarea legii fondului funciar Răcari a comunicat instanţei ca în temeiul Legii nr. 247/2005, numiţii VE, NC şi NR, au solicitat modificarea titlului de proprietate nr.66854/1995, titlu în care a fost inclusă şi suprafaţa de teren intravilan deţinută cu titlu de moştenire legală de la defunctul NP, ce reprezintă casa şi suprafaţa de teren intravilan conform certificatului de moştenitor nr.705/1987 emis de Notariatul de Stat Găeşti, prin care tatăl şi respectiv bunicul lor este unic moştenitor cu menţiunea că a fost depus titlul de proprietate privind pe defunctul NI în original cu solicitarea de a se face corecturile conform certificatului de moştenitor menţionat, că prin amendament la Hotărârea nr.46/2005 a Comisiei Judeţene Dâmboviţa, a fost aprobata propunerea de corectare a titlului de proprietate nr. 66854/1995 prin excluderea suprafeţei din intravilan aferentă gospodăriei defunctului NN în suprafaţa de 3.400 m.p. compusă din parcelele nr.237 şi 237/1 delimitate între vecinătăţile N- DS 17, S- Vlad Petre, E- Bucur Gheorghe si V- rest proprietate moştenitor NI, însă pe acest titlu de proprietate a rămas înscrisă suprafaţa de teren intravilan deţinută de reclamantul NGh şi pe care acesta a înstrăinat-o împreună cu construcţiile amplasate numiţilor C V si I.
De asemenea din conţinutul adresei a reieşit faptul că în cadrul unui proces de partaj soluţionat prin tranzacţie a fost cuprinsă şi suprafaţa de 1.000 m.p. din totalul de 2.400 m.p. din T- 73, P- 257/1 deşi parcela nu mai face parte din acest titlu de proprietate, reclamantul neprezentând titlul de proprietate in original în faţa instanţei, ceea ce a dus la obţinerea a doua acte de proprietate respectiv titlul de proprietate şi sentinţa civila de partaj definitivă şi irevocabilă, lucru ce a generat acest litigiu.
În cauză a fost efectuată raport de expertiză întocmit de expert Georgescu Virginia.
Prin sentinţa civilă nr.2386/15.07.2009, Judecătoria Răcari a respins cererea principală, aşa cum a fost completată de către reclamantul NGh împotriva pârâţilor VE, NC şi NR şi a respins cererea reconvenţională formulată de către pârâţii reclamanţi VE, NC şi NR împotriva reclamantului pârât NGh.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că titlul de proprietate nr.66854/2007 şi tranzacţia încheiată în sentinţa civilă nr. 433/20.02.2007 a Judecătoriei Răcari, relevă indubitabil că, în ceea ce priveşte suprafaţa de 1.000 m.p. teren curţi construcţii intravilan situată în tarlaua 73, parcela 236, aceasta nu are in nici un punct cardinal ca vecini limitrofi pe pârâţii în cauza, că din acest punct de vedere, în mod evident este inadmisibilă o acţiune în grăniţuire întemeiată pe dispoziţiile art. 584 Cod civil pentru ca nu este vorba de o proprietate „lipită cu a sa”, aţa cum stipulează explicit textul de lege, reclamantul a solicitat o grăniţuire numai în raport de această suprafaţă de teren intravilan păstrată în proprietate, pentru ca această suprafaţă de teren intravilan (1.400 m.p.) a fost înstrăinată de reclamant încă din anul 1999, prin act autentic lui CV şi CI; că în ceea ce priveşte cererea de anulare a Amendamentului nr. 8052/2006 la Hotărârea nr. 72/1991 a Comisiei Locale de aplicare a Legii fondului funciar de constatare a nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr.152020/2006, s-a constatat că reclamantul n-a invocat, practic, nici un caz, dintre cele enumerate limitativ de prevederile art. III din Legea nr. 169/1997 care să poată conduce, eventual, la constatarea nulităţii absolute, fie şi parţiale, a acestuia; că analiza conţinutului cererii relevă afirmaţia că s-ar fi produs o suprapunere de proprietăţii, în sensul că ar fi avut loc o dubla reconstituire, că titlurile de proprietate depuse în dosar de părţi, releva că, în realitate, este vorba de suprafeţe diferite de teren care provin de la autori diferiţi, fapt confirmat şi de concluziile rapoartelor de expertiza tehnica topografică întocmite în cauză, că reclamantul n-a demonstrat incidenţa în cauză a vreuneia dintre cazurile de nulitate enumerate de art. III alin. 1 lit. a-h din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea legii fondului funciar nr. 18/1991; că în ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâţii reclamanţi, se observă că, în realitate şi efectiv, titlul de proprietate avut în vedere la tranzacţionare a fost titlul funciar nr.66854/2007 şi nu cel vechi, de altfel anulat; că aşa au stat lucrurile, o demonstrează indubitabil chiar înscrisul existent in dosarul de partaj nr. 1114/2006 al Judecătoriei Răcari, suspendat la un moment dat si apoi reluată judecata, tocmai în considerarea faptului că s-a emis un nou titlu de proprietate; că unii dintre pârâţi au recunoscut acest fapt la interogatoriu, conţinutul tranzacţiei include vecinătăţile terenurilor conform noului titlu de proprietate .
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termenul legal reclamantul NGh.
În motivele de apel, reclamantul a arătat că în mod greşit i s-a respins cererea de grăniţuire, formulată în baza art.584 Cod civil, potrivit căreia orice proprietar este îndreptăţit să solicite delimitarea proprietăţii sale faţă de alte proprietăţi vecine, afirmaţia instanţei că suprafaţa de 1000 mp proprietate a sa ca efect al tranzacţiei ce formează dispozitivul sentinţei civile nr.433/2007 a Judecătoriei Răcari nu are nici un punct cardinal limitrof cu proprietatea pârâţilor, este justificată, că raportul de expertiză întocmit de expertul Georgescu Virginia arată că în partea de este această suprafaţă se învecinează cu „moştenitorii defunctului NI”, iar în schiţa de la fila 91 rezultă cu prisosinţă acest lucru şi ca suprafaţa de 1000 mp face corp comun cu cea de 1400 mp atribuită lui, fiind în aceeaşi parcelă (73) şi aceeaşi tarla (236), că din titlul de proprietate nr.66854/2007 se desprinde clar acest lucru, şi în niciun caz nu se poate invoca că aceste suprafeţe s-ar suprapune peste cei 3400 mp din titlul de proprietate din 2006, ce priveşte o lată reconstituire a dreptului de proprietate, că a intrat în posesia celor două suprafeţe de teren încă din 1956 când a construit casa şi anexele, iar din 1964 l-am avut ca lot ajutător de la CAP până n 1990, iar această suprafaţă nu a fost niciodată măsurată de Comisia Locală, că pe suprafaţa de 1000 mp pe care se află casa bătrânească şi care aparţine pârâţilor a construit şi posedă un garaj, o ciupercărie, o fântână, fiind interesat să construiască un gard între cele două terenuri distincte la care îi dă dreptul calitatea sa de proprietar.
Prin întâmpinare, intimaţii pârâţi VE, NC şi NR, au solicitat respingerea apelului, precizând că în realitate este recurs, arătând că aşa cum au arătat în întâmpinarea şi cererea reconvenţională, la instanţa de fond, în acea curte există, însumând toate suprafeţele de teren din cele două titluri de proprietate suprafaţa faptică de 3780 mp şi suprafaţa scriptică de 5800 mp, cu o diferenţă colosală de 2020 mp, că referitor la solicitarea reclamantului de a se anula iniţial amendamentul şi ulterior titlul de proprietate este total nefondat, întrucât ceea ce au avut comisiile în vedere la emiterea acestui nou titlu de proprietate a fost certificatul de moştenitor 705/1987, emis de Notariatul de Stat Găeşti, prin care tatăl, respectiv bunicul lor, NP, a avut în proprietate casa şi teren intravilan, pe care le-a transmis prin moştenire şi era firesc, într-o aplicaţie consecventă a legii fondului funciar, pe care şi instanţele Tribunalului Dâmboviţa o fac în mod frecvent, respectiv art.23, ca acest teren să le revină de drept, că este corectă şi motivarea dată de instanţa fondului acţiunii în grăniţuire, este o interpretare corectă a textului de lege prevăzut de art.583, prin care numai două proprietăţi se pot grăniţui, instanţa analizând corect atât titlul de proprietate cât şi tranzacţia, ajungând că aceste terenuri nu pot fi grăniţuite.
În şedinţa publică din 25.11.2009, tribunalul a procedat la recalificarea în recurs a căii de atac exercitată de reclamant având în vedere pe lângă considerentele din încheiere şi faptul că cererile reclamantului recurent de constatare a nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 152020/15.12.2006 şi a amendamentului nr. 8052/2006 la Hotărârea Comisiei Judeţene Dâmboviţa de Fond Funciar în baza căruia s-a eliberat titlul de proprietate nr. 152020/2006 au caracter principal iar cererea recurentului reclamant de grăniţuire a terenului proprietatea sa în suprafaţă de 2400 mp situat în intravilanul oraşului Răcari, tarlaua 73, parcelele 236 şi 236/1 de terenul în suprafaţă de 3400 mp. situat în intravilanul oraşului Răcari, în tarlaua 73, parcelele 237/1 şi 237, proprietatea pârâţilor intimaţi, cerere ce cuprinde şi o cerere de revendicare a unei porţiuni de 1000 mp. teren, se află în raport de accesorietate cu cererile de constatare a nulităţii absolute a titlului de proprietate şi a amendamentului mai sus arătate întrucât rezolvarea acestora depinde de soluţia dată acestor din urmă cereri.
Prin decizia civilă nr.11/06.01.2010, Tribunalul Dâmboviţa a respins ca nefondat recursul declarat şi a menţinut hotărârea atacată.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 433/20.02.2007 pronunţată de Judecătoria Răcari în dosarul nr. 1114/2006, a fost consfinţită învoiala părţilor cu privire la partajarea terenurilor din titlul de proprietate nr. 66854/1995 emis pe numele moştenitorilor defunctului NI printre care şi recurentul reclamant căruia i-au revenit în lot mai multe terenuri printre care şi terenurile în suprafaţă totală de 2400 mp., situate în intravilanul oraşului Răcari în tarlaua 73, parcelele 236 şi 236/1 din care 1000 mp. – teren având categoria de folosinţă curţi construcţii şi 1400 mp.- teren arabil. Anterior, prin contractul autentificat sub nr. 1378/04.06.1999, recurentul reclamant a vândut soţilor CV şi I suprafaţa de 1400 mp. teren curţi construcţii situat în tarlaua 73, parcelele 236 şi 236/1, împreună cu casa de pe acest teren.
Pe baza Amendamentului nr. 8052/2006 la Hotărârea nr. 72/1991 a Comisiei Judeţene Dâmboviţa de Fond Funciar a fost eliberat titlul de proprietate nr. 152020/15.12.2006 pe numele moştenitorilor defunctului NN (intimaţii pârâţi NCG, NVR şi VE) pentru terenurile în suprafaţă totală de 3400 mp., situate în intravilanul oraşului Răcari, jdueţul Dâmboviţa, în tarlaua 73, parcelele 273 şi 237/1 din care 400 mp. – teren având categoria de folosinţă curţi construcţii şi 3000 mp.- teren arabil.
La interogatoriul luat de instanţă la cererea intimaţilor pârâţi, recurentul reclamant a recunoscut că au existat două terenuri situate în intravilan („două curţi”) având o suprafaţă totală de 3800 mp., că, în realitate, cele două curţi au o suprafaţă totală mai mică decât în titlurile de proprietate (3800 mp. în loc de 5800 mp.); că terenul lui şi cel al intimaţilor pârâţi a fost împrejmuit în anul 1955 şi că proprietăţile lor (ale lui şi ale intimaţilor pârâţi) au fost delimitate de semne naturale de hotar cărora nu li s-a adus nicio modificare.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de experta Georgescu Virginia reiese că terenurile părţilor sunt împrejmuite pe toate laturile cu gard; că, potrivit titlurilor de proprietate nr. 152020/2006 şi nr. 66854/2007, terenurile aflate în proprietatea părţilor sunt în suprafaţă totală de 5800 mp.; că, în realitate, suprafaţa existentă în realitate este de doar 3780 mp.; că există un deficit de suprafaţă de 2000 mp.; că reclamantul recurent a vândut suprafaţa de 1400 mp. şi revendică suprafaţa de 1000 mp.; că, la rândul lor, şi intimaţii pârâţi au un deficit de 1000 mp. de teren faţă de suprafaţa de teren din titlul lor de proprietate.
Recurentul reclamant a solicitat să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 152020/15.12.2006 emis pe numele moştenitorilor defunctului NN şi a amendamentului nr. 8052/2006 care a stat la baza emiterii acestui titlu invocând ca motive de fapt împrejurarea că terenul pentru care s-a emis acest titlu se suprapune peste terenul proprietatea sa, faptul că nu s-au făcut măsurători de către comisia locală şi că, în realitate, nu există în realitate întreaga suprafaţă de 3400 mp..
În mod corect şi legal, prima instanţă a respins aceste capete de cerere având în vedere că nu s-a făcut dovada că ar fi existat o suprapunere de terenuri şi că ar fi avut loc o dublă reconstituire; că titlurile de proprietate relevă că este vorba de suprafeţe de teren situate în aceeaşi tarla dar în parcele diferite şi că recurentul reclamant nu a demonstrat incidenţa în cauză a vreunuia din cazurile de nulitate expres şi limitativ prevăzute de art. III alin. 1 lit. a)-h) din Legea nr. 169/1997.
Referitor la soluţia dată capătului de cerere având ca obiect grăniţuirea, în mod corect, prima instanţă a respins cererea recurentului reclamant de grăniţuire ţinând seama de faptul că terenurile recurentului reclamant şi al intimaţilor pârâţi au fost împrejmuite în anul 1955; că terenul proprietatea recurentului şi cel proprietatea intimaţilor pârâţi au fost delimitate de semne naturale de hotar cărora nu li s-a adus nici o modificare; că din raportul de expertiză rezultă că recurentul reclamant a vândut încă din anul 1999 suprafaţa de 1400 mp. cât avea efectiv în realitate şi că acesta are în prezent un deficit de 1000 mp., faţă de titlul său de proprietate.
Susţinerea recurentului reclamant că din raportul de expertiză de la filele 90 şi 91 ar rezulta o altă situaţie de fapt nu poate fi primită întrucât acel raport de expertiză aflat la filele 88-96 a fost refăcut în urma admiterii obiecţiunilor intimaţilor pârâţi la termenul din 25.02.2009 iar din raportul de expertiză refăcut aflat la filele 142-148 rezultă situaţia de fapt mai sus expusă şi faptul că intimaţii pârâţi se învecinează cu CV pe latura de est şi nu cu recurentul reclamant.
Nu pot fi primite nici susţinerile recurentului în sensul că ar fi avut în posesie încă din 1956 o suprafaţă de 2400 mp., că din 1964-1990, ar fi avut această suprafaţă ca lot ajutător în condiţiile în care aceste susţineri nu au nici un suport probator şi vin în contradicţie cu celelalte dovezi administrate în cauză.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul a respins ca nefondat recursul declarat şi a menţinut hotărârea atacată.
