Judecătoria Piatra Neamţ a admis acţiunea în revendicare imobiliară formulată de către reclamantul C.G. împotriva pârâţilor G.S., C.S., T.V., P.I. şi a respins cererea de anulare contract vânzare-cumpărare, soluţia fiind menţinută şi de instanţa de apel.
S-a reţinut de către cele două instanţe că pârâtul G.S. împreună cu fraţii săi i-a înstrăinat reclamantului C.G. la data de 10.04.1992 prin act sub semnătură privată suprafaţa de 3600 mp teren, vânzarea respectivă, constatându-se ca fiind perfectă prin sentinţa civilă nr.9177/4.07.1995 a judecătoriei Piatra Neamţ, rămasă definitivă şi irevocabilă şi transcrisă în registrul de transcripţiuni sub nr.2441/31.03.1997 după obţinerea T.P. de către pârâtul G.S., în nume propriu.
În privinţa terenului de 3600 mp, au intervenit vânzări succesive, fără ca reclamantul să fie parte în respectivele convenţii, în prezent pârâtul T.V. ocupând di acest teren suprafaţa de 2000 mp în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.191/18.01.2001, iar pârâtul C.S. ocupând restul de 1600 mp în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.838/14.03.2001.
În situaţia în care atât reclamantul, cât şi pârâţii prezintă titluri de proprietate cu privire la acelaşi bun, iar titlurile de proprietate provin de la acelaşi autor, câştig de cauză va avea acela care a transcris mai întâi titlul.
În cauză, însă, nu se poate reţine ca titlul provine de la acelaşi autor, întrucât reclamantul a cumpărat terenul de la toţi moştenitorii defunctului G.I. (inclusiv pârâtul G.S.) iar pârâtul F.I. a cumpărat numai de la pârâtul G.S. care, prin obţinerea titlului de proprietate în nume propriu devenise unic proprietar.
Din această aparenţă de unic proprietar creată cu rea-credinţă de pârâtul G.S., rezultă că cel de-al doilea act a avut “un alt autor”, în sens juridic.
În aceste condiţii se consideră că dreptul de proprietate al reclamantului este mai bine caracterizat şi îndeplineşte condiţiile de proprietate prev. de lege la acea dată, în ce priveşte publicitatea imobiliară.
Pornind de la aceste aspecte şi celelalte două contracte ulterioare, încheiate între pârâtul P.I., vânzător, pe de o parte şi pârâţii C.S. şi T.V., cumpărători de bună credinţă îşi pierd eficienţa juridică împotriva reclamantului, având în vedere caracterul lor de mod relativ de dobândire a dreptului în favoarea acestor cumpărători.
Efectul relativ al dobândirii face ca actele de vânzare-cumpărare încheiate ulterior, în mod succesiv, să fie lovite de aceeaşi ineficienţă juridică ca şi actul însuşi al autorului, pârâtul P.I., în cadrul acţiunii în revendicare imobiliară, potrivit criteriilor analizate privind opozabilitatea titlurilor pe care şi le opun în mod reciproc părţile în cauză.
Recursul pârâţilor apare ca fiind fondat.
A reţinut instanţa de recurs urmare a cumpărării titlurilor următoarele:
Sentinţa civilă nr.9177/4.07.1995 a Judecătoriei P. Neamţ prin care s-a perfectat vânzarea-cumpărarea intervenită între pârâtul G.S: şi fraţii acestuia, în calitate de vânzători, şi reclamantul cumpărător, care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare au un caracter constitutiv de drepturi, operând transferul proprietăţii de la data rămânerii definitive şi a fost înscrisă în registrul de transcripţiuni la 31.03.1997.
Anterior pronunţării acestei hotărâri, prin care a fost constituit dreptul de proprietate al reclamantului, terenul în litigiu fusese înstrăinat de pârâtul G.S., titular al T.P. nr.1/2607/9.03.1995, pârâtului P.I. prin contractul de vânzare-cumpărare sub nr.8661/2.05.1995. Aceasta a vândut apoi pârâţilor C.S. şi T.V. prin contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.191/18.01.2001 aceştia dobândind cu bună credinţă. Deci titlul de proprietate al pârâtului P.I. este anterior transcrierii sentinţei civile, 31.03.1997.
