Acţiune în revendicare. Pivniţă cumpărată împreună cu apartamentul şi neidentificată prin schiţa de partajare a subsolului blocului. Cerere de intervenţie formulată în apel. Admisibilitatea apelului promovat de terţi.
Determinarea obiectului contractului de vânzare-cumpărare prin includerea în enumerarea încăperilor vândute a unei pivniţe situate la subsolul blocului , cu arătarea suprafeţei exacte a acesteia , reprezintă o individualizare a bunului vândut şi dă dreptul titularului potrivit art. 480 Cod civil la urmărirea în contradictoriu numai cu detentorul precar nu şi cu ceilalţi proprietari de pivniţe . De asemenea, mărimea diferită a anexelor din subsolul blocului nu poate fi interpretată că ar corespunde proporţional cu suprafaţa apartamentului atâta timp cât în fiecare contract de vânzare-cumpărare este stabilită suprafaţa pivniţei vândute .
Depunerea unei cereri de intervenţie în apel fără arătarea interesului trebuie interpretată potrivit prevederilor art. 50(3) Cod proc. civilă ca cerere de intervenţie principală şi se reţine spre judecare cu învoiala părţilor, dacă priveşte : cereri necontencioase , potrivit art. 332 şi 336 alin.4 Cod proc. civilă; dobândirea cu titlu particular a unui bun sau unui drept ce formulează obiectul litigiului; creditorul chirografar în baza art. 974 Cod civil
Secţia civila-decizia civila nr. 1592/2004
Prin sentinţa civilă nr. 1045/2003 pronunţată de Judecătoria Mediaş în dosar nr. 6747/2002 a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamanţii B.E. şi B.R.E. împotriva pârâtei N.C., s-a constatat că reclamanţii sunt proprietarii imobilului situat în Mediaş , str. J. Honterius, nr.22 respectiv apartamentul nr. 1 C înscris în CF 781/I/C-783/I/C compus din cameră , bucătărie, baie, debara şi pivniţă în suprafaţă de 10,07 m.p. potrivit contractului şi 10,56 m.p. real.
Pivniţa s-a constatat că este ocupată de pârâtă , astfel că a fost obligată să le-o predea reclamanţilor în deplină proprietate şi să le respecte acestora dreptul de proprietate.
Pârâta a fost obligată de asemenea să le plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre , prima instanţă a reţinut că:
Reclamanţii au probat cu extras CF că sunt proprietari ai locuinţei din Mediaş, Str. J. Honterius, nr. 22, apartamentul nr. 1, dobândită în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr. 11900/23.03.1997 în care este înscrisă şi pivniţa cu suprafaţa de 10,07 m.p. Anterior au avut locuinţa în chirie şi aceeaşi pivniţă era trecută şi în contractul de închiriere. În aceeaşi clădire posedă şi pârâta în proprietate apartament împreună cu o pivniţă în suprafaţă de 5,61 m.p., însă pe cale de expertiză s-a determinat că pivniţa reclamanţilor se află în folosinţa pârâtei şi are o suprafaţă reală de 10,56 m.p.
Prin decizia civilă nr. 713/2003 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 5292/2003 a fost admis apelul pârâtei N.C. , a fost schimbată în tot sentinţa atacată în sensul că a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţii B.E. şi B.R.E. împotriva pârâtei N.C. precum şi cererea de intervenţie formulată în apel de intervenienţii D.N. şi D.A., obligându-i pe reclamanţi la cheltuieli de judecată în fond şi apel în favoarea pârâtei.
S-a adoptat această hotărâre cu motivarea că în cazul cererii de intervenţie în interesul pârâtei şi în interes propriu formulată de intervenienţi în apel, aceştia au cerut a se trimite cauza spre rejudecare , măsură ce nu mai este posibilă în prezenţa dispoziţiilor procedurale actuale şi nici nu corespunde cu cererile formulate de pârâtă în apel .
În ceea ce priveşte apelul pârâtei se arată că i-a fost atribuită fiecărui locatar o suprafaţă determinată din pivniţă , însă aceasta este rămasă în indiviziune şi nu se află toţi coproprietarii în proces.
Din expertiza judiciară efectuată în cauză rezultă că există o pivniţă împărţită pe boxe folosită de 11 proprietari şi chiriaşi , însă cu ocazia vânzării apartamentelor pivniţa nu a fost dezmembrată , neexistând o astfel de schiţă . Din acest considerent este necesară judecarea cu toţi proprietarii pentru a nu se încălca dreptul altora.
Împotriva deciziei civile nr. 713/2003 au promovat recurs reclamanţii , criticând-o pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7,8,9 Cod proc. civilă.
Petenţii arată că în mod greşit instanţa de apel vorbeşte despre o pivniţă comună folosită de 11 părţi , în timp ce în raportul de expertiză topografică sunt găsite doar 9 boxe şi că încearcă să explice inexistenţa dezmembrării pe motivul lipsei unei schiţe . Ceea ce corespunde în privinţa pivniţei este împrejurarea că în releve-ul pivniţei regăsit în planul depus la dosar se observă că din cele 9 apartamente , 7 proprietari folosesc pivniţele în dimensiunile trecute în contracte şi numai cele două pivniţe folosite de reclamanţi şi pârâţă nu corespund dimensiunilor din contractele de cumpărare.
Examinată hotărârea atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate şi din oficiu pentru motivele de ordine publică, instanţa a reţinut că recursul reclamanţilor este fondat şi l-a admis pentru următoarele considerente:
Reclamanţii sunt titulari ai contractului de vânzare-cumpărare nr. 11900 încheiat cu RAGTL Mediaş la 23.03.1997, prin care au dobândit în proprietate locuinţa compusă dintr-o cameră , bucătărie, baie, debara şi pivniţă în suprafaţă de 10,07 m.p.
Pârâta este proprietara locuinţei cu suprafaţa descrisă în contractul de vânzare-cumpărare nr. 11887/17.03.1997, pivniţa având suprafaţa de 5,61 m.p. (fila 16 dosar fond) , făcând probă deplină potrivit art. 1177 Cod civil şi 177 Cod proc. civilă.
Ambele imobile deţin şi cote indivize procentuale dar din alte porţiuni ale blocului, cea a reclamanţilor fiind de 10,33 % (fila 18 dosar fond) , iar a pârâtei este de 10,45 % . Acest fapt semnifică împrejurarea că pivniţele le-au fost vândute în mărimi materiale certe în timp ce spaţiile indivize au fost evidenţiate ca atare.
Cercetând şi constatările expertului prezentate în raportul de expertiză efectuat , s-a constatat acelaşi lucru şi anume, că părţile indivize se raportează la alte părţi comune din imobilul care face obiectul corpului 2 de clădire, în timp ce pivniţa în litigiu se prezintă sub forma unei boxe de pivniţă (filele 48-49 fond) şi se află în folosinţa pârâtei N.C., situaţie de fapt ce nu corespunde celei de drept.
Se mai deduce din raportul de expertiză că dezmembrarea s-a făcut în anul 1997 de către RAGIL Mediaş , când deja era vândut corpul 2 de clădire soţilor D.N. şi A., deşi expertul arată că operaţiunea de dezmembrare era făcută greşit în anul 1997 deoarece suprafaţa boxelor nu s-a stabilit egal pentru fiecare apartament şi nu ar fi firesc ca reclamanţii care au apartament cu o cameră să primească o pivniţă de 10,07 m.p., în timp ce pârâta care reţine în proprietate apartament cu 2 camere să aibă pivniţa de 5,61 m.p. , afirmaţia nu poate învinge dreptul de proprietate al reclamanţilor.
În schiţa anexă raportului de expertiză , domnul expert a prezentat situaţia faptică a 11 boxe din imobil din care două în corpul 1 şi nouă în corpul 2 din imobil.
Faţă de constatările de mai sus ce decurg din probaţiunea administrată , Curtea a reţinut că instanţa de apel în mod greşit nu a făcut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 480 Cod civil şi nu a conferit reclamanţilor dreptul exclusiv şi absolut de a se bucura de proprietatea asupra pivniţei pe care a cumpărat-o prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 11900/1997. Aceasta cu atât mai mult cu cât pivniţele erau deja delimitate la data cumpărării lor şi pivniţa reclamanţilor era prevăzută ca atare cu aceeaşi suprafaţă în anexa la contractul de închiriere nr. 141/10.12.1992 .
Pentru motivele de mai sus , instanţa de recurs în baza art. 312 Cod proc. civilă a admis recursul reclamanţilor ca fondat şi a modificat decizia civilă nr. 713/2003 a Tribunalului Sibiu, în sensul că a respins ca nefondat apelul civil formulat de pârâta N.C. şi ca inadmisibil apelul formulat de intervenienţii D.N. şi D.A. împotriva sentinţei civile nr. 1045/20903 a Judecătoriei Mediaş.
