Cadrul procesual. Încălcarea limitelor investirii. Consecinţe.
In speţă, reclamanta a solicitat revendicarea unui imobil, cu motivarea că a fost preluat abuziv de stat în temeiul Decretului nr. 223/1974,ca urmare a plecării definitive din ţară, şi se impunea atare constatare în temeiul art. 6 din Legea nr. 213/1998. Fiindu-i respinsă notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de către pârâta Primăria H., reclamanta a formulat acţiunea de faţă, în temeiul art. 480 cod civil. Instanţa de fond a soluţionat acţiunea în temeiul Legii 10/2001, iar în apel, constatând că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 5 cod procedură civilă, a fost trimisă cauza pentru rejudecarea fondului.
Secţia civilă – Decizia civilă nr. 20/A/20 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia
Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Hunedoara, reclamanta T.I a chemat în judecată pârâţii N.A., Mun. H, Primarul mun. H, solicitând ca prin hotărâre, să fie obligaţi pârâţii să-i respecte dreptul de proprietate şi posesie asupra imobilelor situate în Municipiul Hunedoara, str. Peştişului Mare, înscrise în CF 2047/1 Peştişu Mare, nr. top. 511/22/1/2/1, solicitând obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată.
In motivarea acţiunii, reclamanta arată că este unica moştenitoare a defuncţilor D.N şi D.M, în calitate de fiică. După plecarea definitivă a acestora din ţară, imobilul a fost preluat de stat în temeiul Decretului nr. 223/1974. Reclamanta a apreciat că preluarea nu a avut ca efect transferul de proprietate, fiind încălcată Constituţia României din 1965, astfel că titlul statului nu este valabil raportat la art. 6 din L. 213/1998, art. 481 cod civil, art. 6 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Notificarea adresată în temeiul Legii nr. 10/2001 Primăriei a fost respinsă ca inadmisibilă, astfel că a formulat acţiunea în revendicare de faţă, în temeiul art. 480 cod civil.
Prin sentinţa civilă nr. 425/2005 pronunţată de Tribunalul Hunedoara a fost admisă acţiunea, formulată de reclamantă împotriva pârâţilor şi în consecinţă a fost anulată dispoziţia nr. 1916/2004 emisă de Primarul mun. Hunedoara şi s-a dispus restituirea în natură a imobilului, situat în municipiul Hunedoara, sat Peştişu Mare, înscris în CF 2047/1, nr. top. 511/22/1/2/1 – construcţii şi teren. Au fost obligaţi pârâţii să respecte dreptul de proprietate al reclamantei şi să-i predea imobilul în posesie, cu obligarea acestora la cheltuieli de judecată.
In motivarea sentinţei s-a reţinut că preluarea imobilului în litigiu, în baza art. 2 alin. 3 din D. 223/1974 coroborat cu Legea nr. 59/1974, s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale şi a art. 481 cod civil, art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Totodată s-a reţinut că reclamanta nu a pierdut posibilitatea exercitării acţiunii pe calea dreptului comun independent de procedura stabilită prin Legea nr. 10/2001, astfel că şi în cazul în care a depus contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 1916/2004 A Primarului Municipiului Hunedoara, cu depăşirea termenului legal, nu-i este paralizat dreptul la acţiune. S-a reţinut că pârâta nu a putut proba comunicarea către reclamantă a dispoziţiei de respingere a notificării, şi a considerat fondată acţiunea întemeiată pe art. 1 din Legea nr. 10/2001, a anulat Dispoziţia nr. 1916/2004 şi a dispus restituirea în natură a imobilului, fiind obligaţi pârâţii să respecte dreptul de proprietate al reclamantei.
Prin decizia civilă nr. 20/A/20 ianuarie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul pârâţilor împotriva sentinţei atacate, a anulat hotărârea şi a trimis cauza spre competentă soluţionare a fondului cauzei, judecătoriei.
A reţinut în considerentele deciziei că reclamanta a investit instanţa de fond cu o acţiune în revendicare, întemeiată pe drept comun, art. 480 cod civil, iar acţiunea nu a fost precizată cu privire la Dispoziţia nr. 1916/2004. Potrivit acestui capăt de acţiune, competenţa materială de soluţionare a acţiunii revenea instanţei de drept comun, respectiv art. 1 pct. 1 cod procedură civilă.
Instanţa de fond s-a pronunţat asupra unei dispoziţii care nu a făcut obiectul cauzei şi a cărei legalitate şi temeinicie nu a fost investită să le soluţioneze. Chiar când a obligat pârâţii să restituie în natură imobilul, analiza s-a făcut prin prisma prevederilor Legii nr. 10/2001 şi nu în cadrul în care reclamanta a înţeles să se judece.
De aceea, Curtea a apreciat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra fondului litigiului, şi-a încălcat competenţa de soluţionare a cauzei de faţă, astfel că fiind incidente prevederile art. 297 cod procedură civilă, a admis apelul pârâţilor, s-a anulat sentinţa atacată trimiţând cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Hunedoara, care urmează a-şi verifica compentenţa în raport de valoarea imobilului, administrând probele pe care le consideră necesare pentru soluţionarea cauzei în cadrul procesului cu care a fost investită.
