Constatare dobândire drept de proprietate


Dosar nr. 13212/318/2012 Cod operator 2445

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU, JUDEŢUL GORJ

SECŢIA CIVILĂ / SECŢIA PENALĂ

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 4446

Şedinţa publică de la 06 Iunie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE: OTILIA CEZARINA POPESCU

Grefier :ELENA LILIANA PANAIT

Pe rol fiind judecarea acţiunii civile formulată de reclamanta A.S.împotriva pârâtului M. T.-J., având ca obiect constatare dobândire drept de proprietate prin accesiune şi revendicare şi a cererii reconvenţionale formulată de pârât având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns pârâtul, prin consilier juridic  B.D., lipsă fiind reclamanta ,reprezentată de avocat D.N..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, reprezentantul pârâtului depune la dosar dovada plăţii taxei de timbru aferentă cererii reconvenţionale, contractele de închiriere nr. 159/2012, nr.184/2012, nr.143/2012, nr. 246/2012  şi procese verbale de predare –primire locuinţă, avocat D.N. depune la dosar concluzii scrise cu privire la cererea reconvenţională şi la acţiunea principală.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în fond.

Avocat D.N. a solicitat respingerea excepţiei puterii lucrului judecat, invocată de pârât şi  admiterea acţiunii principale, aşa cum a fost precizată ulterior, cu cheltuieli de judecată. S-a susţinut că prin  s. c. nr. 3936 s-a recunoscut calitatea de proprietară a reclamantei asupra terenului în suprafaţă de 251,05mp, iar în ceea ce priveşte construcţiile s-a respins acţiunea având ca obiect ridicarea acestora, reţinându-se că constructorul a fost de bună credinţă, astfel că proprietarul terenului, în baza accesiunii imobiliare, devine şi proprietarul construcţiilor. În ceea ce priveşte cererea reconvenţională a solicitat respingerea acesteia, arătându-se, pe de o parte, că numai constructorul poate solicita să fie despăgubit cu contravaloarea  construcţiilor, iar pe de altă parte, că dreptul la acţiune este prescris.

Consilier juridic B.D. a solicitat respingerea acţiunii principale, aşa cum a  fost precizată ulterior, arătându-se că în cauză operează excepţia puterii lucrului judecat în raport de decizia nr. 4202/2003, iar pentru construcţiile ce fac obiectul litigiului există contracte de închiriere.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională s-a arătat că, în cazul în care instanţa va constata dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcţiilor, aceasta să fie obligată la plata contravalorii construcţiei, potrivit art. 494 alin.3 C. civil, acest drept avându-l constructorul de bună credinţă, drept care nu s-a prescris.

INSTANŢA

Prin acţiunea înregistrată pe rolul judecătoriei Tg-Jiu  sub nr. 13212/318/2012 reclamanta A.S. a chemat în judecată pârâţii P. M. T.-J.şi M. T.-J.  pentru  a fi obligate să-i lase în deplină propriettae şi liniştită posesie suprafaţa de 251,05mp şi construcţiile amplasate pe acest teren, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanta este proprietara suprafeţei de  1607mp, potrivit titlului de propriettae nr. 13406568/1998, din care face parte şi suprafaţa revendicată.

Că, prin s.c. nr. 3936/2001 s-a admis acţiunea formulată împotriva SC H. SA Bucureşti, fiind obligată aceasta să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 251,05mp, fiind respinsă cererea având ca obiect ridicarea construcţiilor amplasate pe teren, reţinându-se că constructorul a fost de bună credinţă.

S-a mai susţinut că  constructorul nu a solicitat contravaloarea construcţiilor în termenul de prescripţie prevăzut de Decretul 167/1958, reclamanta devenind proprietara construcţiilor în temeiul accesiunii imobiliare artificiale, potrivit art. 492-494 c. civil.

În drept au fost invocate prevederile art. 563 c. civil

În dovedirea acţiunii reclamanta a depus la dosar: sentinţa nr. 3936/2001, TP nr. 1340668/1998.

În vederea timbrării acţiunii la valoarea bunurilor revendicate, s-a dispus efectuarea unei expertize  specialitatea evaluări proprietăţi imobiliare, terenul fiind evaluat la suma de 148.475lei, iar construcţiile la suma de  203. 763lei, potrivit raportului de expertiză depus la fila 39.

Astfel, potrivit art.2 alin.1 din Legea 146/1997  reclamanta a timbrat acţiunea cu taxa de timbru în cuantum de 7631lei, potrivit dovezilor depuse la filele 13,23 şi 56.

Pârâtele au formulat întâmpinare( fila 58), prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a P. M. T.-J. Pe fond s-a solicitat respingerea acţiunii, arătându-se că prin decizia nr. 4202/2003 pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-a respins acţiunea în revendicare formulată de reclamantă cu privire la aceeaşi construcţie, reţinându-se că reclamanta nu a făcut dovada proprietăţii, răsturnându-se prezumţia instituită de art. 492 c. civil potrivit căreia proprietarul terenului este şi proprietarul construcţiei, astfel că în cauză operează excepţia puterii lucrului judecat.

Că, prin aceeaşi decizie, s-a reţinut că titlul de propriettae al reclamantei este nul absolut, nu are nicio valoare, deci nu poate fi invocat într-o acţiune în revendicare.

Au solicitat pârâtele ca, în cazul admiterii acţiunii în revendicare a construcţiilor, reclamanta să le despăgubească cu contravaloarea construcţiilor, potrivit art. 494 alin.3 c. civil.

În drept au fost invocate prevederile art. 115-118 c. civil.

Pârâtul M. T.-J. a timbrat cererea reconvenţională la valoarea construcţiilor stabilită prin raportul de expertiză,  potrivit dovezii depuse la fila 111.

În dovedirea acţiunii pârâtele au depus la dosar  decizia 8360/2001, decizia 4202/2003,s.c. nr. 9853/2012, s.c. nr. 6471/2005.

Reclamanta a răspuns susţinerilor pârâtelor, arătând că în cauză nu operează excepţia autorităţii de lucru judecat, nefiind îndeplinită condiţia triplei identităţi prevăzută de art. 1201 .c civil cu privire la părţi.

 Că, în considerentele deciziei nr. 4202/2003 s-au reţinut aspecte străine de natura pricinii  şi în contradicţie cu considerentele s.c. nr. 3936/2001, în sensul că, deşi prin s.c. nr. 3936/2001 s-a reţinut că reclamanta nu poate cere ridicarea construcţiei, constructorul fiind de bună credinţă, prin decizia nr. 4202/2003 s-a reţinut că nu se face dovada proprietăţii.

Reclamanta şi-a completat acţiunea la fila 74, iar prin încheierea de şedinţă din data de 21.2.2013 s-a dispus decăderea reclamantei din dreptul de a-şi modifica acţiunea după prima zi de înfăţişare. Prin aceeaşi încheiere de şedinţă s-a respins excepţia de netimbrare invocată de pârâte, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei P. M. T.-J., excepţia puterii lucrului judecat fiind unită cu fondul.

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize pentru a se identifica terenul revendicat potrivit TP nr.  13406568/1998 şi construcţiile ce fac obiectul litigiului, urmând  a se stabili dacă construcţiile se află pe terenul revendicat, dacă aceste construcţii sunt ocupate şi  cu ce titlu.

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit că din terenul pentru care s-a emis TP nr. 13406568/1998 face parte suprafaţa de 251, 85mp, pe care se află  o construcţie cu suprafaţa de 236,325mp, aceasta fiind ocupată de  chiriaşi, pentru care au fost încheiate contractele de închiriere nr. 246/2012, nr. 159/2012, nr. 184/2012, nr. 143/2012 şi contractul nr. 93/2007, expirat în anul 2009.

Prin cererea depusă al fila 102 reclamanta a arătat că solicită şi constatarea  dobândirii dreptului de proprietate asupra construcţiilor prin accesiune, timbrând şi acest capăt de cerere cu taxă de timbru în cuantum de 5687lei, potrivit dovezii depuse la fila 106.

La cererea instanţei, pârâtul a depus la dosar  HCL nr. 194/2002, inventarul bunurilor care aparţin domeniului privat la M. T.-J., contractele de închiriere nr. 159/2012, nr.184/2012, nr. 143/2012 , nr. 246/2012 şi procese verbale de predare primire locuinţă.

Prin concluziile scrise depuse la dosar în şedinţa publică din data de 6.6. 2013 reclamanta a invocat excepţia prescrierii dreptului pârâtului de a solicita  contravaloarea construcţiilor.

Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarea stare de fapt:

 Reclamantei i s-a reconstituit dreptul de propriettae pentru suprafaţa de 1607mp, potrivit TP nr. 1340668/1998, din acest teren făcând parte suprafaţa de 251,05mp, pe care se află o construcţie cu suprafaţa de 236,325mp, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză.

 Iniţial reclamanta s-a judecat cu SC H. SA- ACH Tg-jiu, solicitând obligarea acesteia să-i lase în deplină propriettae şi liniştită posesie o suprafaţă de teren  cuprinsă în suprafaţa reconstituită potrivit titlului de proprietate , să ridice  construcţiile aflate pe aceasta sau să fie autorizat să le ridice pe cheltuiala pârâtei.

Prin  s.c. nr. 3936/2001 s-a  admis acţiunea în revendicare cu privire la suprafaţa de 251,85mp şi  a fost respinsă acţiunea având ca obiect ridicarea construcţiilor şi autoritarea ridicării de către reclamantă.

În privinţa terenului s-a reţinut că reclamanta a făcut dovada proprietăţii, iar în privinţa construcţiilor s-a reţinut că constructorul a fost de bună credinţă la ridicarea construcţiilor, necunoscându-se la momentul ridicării cine era proprietarul terenului. 

Ulterior, reclamanta a formulat acţiune împotriva  pârâtei SC H. SA şi a C. L. T.-J., revendicând construcţiile amplasate pe terenul în litigiu, iar prin decizia nr. 4202/2003 s-a  respins acţiunea, reţinându-se că reclamanta nu face dovada proprietăţii asupra construcţiilor.

Între timp construcţiile au intrat în domeniul privat al M. T.-J., potrivit HCL nr.194/2002, iar pentru acestea există încheiate un număr de 4 contracte de închiriere, aşa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză.

Prin acţiunea de faţă reclamanta solicită să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiilor prin accesiune, urmând  a fi obligat pârâtul M. T.-J. să –i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 251,05mp şi construcţiile aflate pe aceasta .

Pârâtul solicită ca, în cazul în care instanţa va reţine că reclamanta a devenit proprietarul construcţiilor revendicate, aceasta să fie obligată să-l despăgubească cu contravaloarea acestora.

Potrivit art. 494 c. civil din anul 1864, aplicabil în speţă în raport de art.58 din Legea 71/2011, care prevede că legea aplicabilă este legea în vigoare la data începerii construcţiei,,  dacă plantaţiile, construcţiile şi lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ţine pentru dânsul sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.

Alin.3 prevede că, în situaţia în care  cel care a ridicat construcţia a fost de bună credinţă, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea construcţiilor, dar va avea dreptul de a înapoia valoarea materialelor  şi preţul muncii sau de  a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creşterii valorii fondului.

În speţă, prin d.c . nr. 4202/2003 s-a reţinut, cu putere de lucru judecat, că constructorul a fost de bună credinţă  la ridicarea construcţiilor, astfel că proprietarul terenului, respectiv reclamanta, devine proprietarul construcţiilor .

În privinţa dreptului constructorului de a fi despăgubit cu valoarea materialelor şi preţul muncii sau cu o sumă egală cu cea a creşterii valorii fondului, instanţa reţine că acest drept îl are numai constructorul  de bună credinţă şi poate fi valorificat în termen de 3 ani , termen care începe să curgă de la data la care  proprietarul  terenului ridică pretenţii cu privire la construcţii, în speţă, termenul începând să curgă de la data promovării cererii de chemare în judecată, respectiv 1.8.2012 (data poştei).

Termenul de prescripţie este supus legii aplicabile la momentul la care a început să curgă, respectiv art. 2500 şi următoarele din noul cod civil, raportat la art. 201 din Legea 71/2011.

Astfel, se reţine că  pârâtul a promovat acţiunea prin care solicită să fie despăgubit cu contravaloarea construcţiei în termenul de 3 ani prevăzut de art.2517 din noul cod civil, numai că acesta nu are calitatea de constructor în sensul prevederilor art. 494 alin.3 c. civil din anul 1864, nefiind titularul unui drept de creanţă împotriva proprietarului terenului, mai ales în condiţiile în care nu  a făcut dovada că a preluat construcţiile şi le-a trecut în domeniul privat al M. T.-J. cu plata unei sume de bani.

Faţă de aceste considerente se va constata că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiei  în suprafaţă de 236,325mp prin accesiune, va fi respinsă excepţia prescripţiei dreptului pârâtului de a solicita să fie despăgubit cu valoarea construcţiei şi se va respinge pe fond cererea reconvenţională formulată de pârât.

Reţinând că reclamanta este proprietara terenului  în suprafaţă de  251,05mp şi a construcţiei în suprafaţă de 236,325mp, instanţa va respinge excepţia puterii de lucru judecat invocată de pârât, cu privire la acţiunea în revendicare a construcţiilor, în cauză nefiind identitate de cauză , aşa cum impun prevederile art.1201 c. civil din anul 1864 care au fost menţinute până la data intrării în vigoare a legii 134/2010 referitoare la codul de procedură civilă, întrucât la data pronunţării d.c. nr.4202/2003 reclamanta nu dobândise dreptul de proprietate asupra construcţiilor prin accesiune.

Aşa fiind, în temeiul art.563c. civil, instanţa va admite acţiunea în revendicare formulată de reclamantă şi va obliga pârâtul să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 251,05 mp, situată în …………şi construcţia în suprafaţă de 236,325mp, amplasată pe acest teren .

Se reţine că ocupaţiunea terenului nu a fost contestată de pârât, rezultând cu certitudine din inventarul depus la fila 108, unde se observă că la adresa din ……. figurează un număr de 7 camere  în domeniul privat la M. T.-J..

Existenţa contractelor de închiriere cu privire la construcţiile revendicate nu sunt de natură să îngrădească  exercitarea de către proprietar a dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bun, drepturi prevăzute de art.555. c. civil.

Dreptul de proprietate este  garantat de Constituţia României şi ocrotit de Convenţia Europeană  a Drepturilor Omului, care în art. 1 la Protocolul nr. 1 la Convenţie, prevede că,,  Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional”.

În speţă, privarea de proprietate constituie o atingere  a dreptului de proprietate, reclamanta fiind obligată să suporte o sarcină disproporţionată în condiţiile în care  pârâtul este cel care beneficiază de fructele civile ale construcţiilor,  respectiv chiriile pe care le încasează în baza contractelor de închiriere.

În temeiul art. 274 C.p.c. instanţa va obliga pârâtul să plătească reclamantei cheltuielile de judecată efectuate în cauză, în sumă de 15.318lei, reprezentând taxa de timbru în valoare de 13.318lei, onorariu avocat şi onorariu expert.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea formulată de reclamanta A.S. cu domiciliul în …………. împotriva pârâtului M. T.-J. cu sediul în ………., cu precizarea ulterioară.

Constată că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiilor în suprafaţă de 236,325mp, amplasate pe terenul în suprafaţă de 251,05mp, situat în ………., tarlaua 225, parcela 59, prin accesiune.

Respinge excepţia puterii lucrului judecat invocată de pârât cu privire la cererea având ca obiect revendicarea construcţiilor.

Obligă pârâtul să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 251,05mp, teren situat în …………, tarlaua 225, parcela 59 şi construcţiile existente pe acest teren, identificate potrivit raportului de expertiză, cu suprafaţa de 236,325mp.

Respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de reclamantă cu privire la cererea reconvenţională.

Respinge cererea reconvenţională formulată de pârât.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 15.318lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxe de timbru, onorariu avocat şi onorariu expert.

Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 06 Iunie 2013.

Preşedinte,

OTILIA CEZARINA POPESCU

Grefier,

ELENA LILIANA PANAIT

O.P. 14 Iunie 2013/4ex