După emiterea dispoziţiei primarului de restituire a imobilului ce face obiectul notificării în natură, Primarul emitent al deciziei nu mai are posibilitatea să o revoce, legea prevăzând în mod expres modalitatea în care se cenzurează legalitatea acestei dispoziţii, respectiv se realizează controlul de legalitate al prefectului, iar dacă se apreciază că dispoziţia emisă este ilegală, prefectul trebuie să atace în contencios administrativ actul.
După comunicarea acesteia către notificatori, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură este un act administrativ de putere care atestă restituirea proprietăţii şi care, odată îndeplinite formalităţile de publicitate imobiliară, se consolidează ca titlu de proprietate supus regulilor prevăzute de dreptul comun (devine act de proprietate în sensul prevederilor Codului civil).
Faţă de caracterul de act de proprietate, în sensul dispoziţiilor Codului Civil, al Dispoziţiei, în situaţia în care ar fi apreciat că actul nu îndeplineşte condiţiile de validitate impuse de lege, reclamanţii aveau la dispoziţie exclusiv acţiunea în anulare (constatarea nulităţii) pentru a-şi valorifica argumentele. De altfel, reclamanţii au uzat de această cale procesuală şi au solicitat constatarea nulităţii absolute a Dispoziţiei, însă, prin sentinţa irevocabilă acţiunea reclamanţilor a fost respinsă ca nefondată, statuându-se cu putere de lucru judecat asupra nulităţii invocate.
Sentinta civila nr. 174/17.02.2016
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galati, la data de 2x.0x.201x, reclamanţii A.M., A.M. şi A.S., în contradictoriul cu pârâţii Primarul Municipiului Galaţi, K.I, K.A.E. şi K.D.C., au solicitat suspendarea Dispoziţiei Primarului nr. 3xxx/SR/1x.0x.200x, emise de Primarul Municipiului Galaţi, de la data înregistrării acţiunii şi până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, anularea acesteia şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanţii au arătat că, la data de 1x.0x.201x, la sediul imobilului proprietatea acestora, s-a prezentat executorul judecătoresc E.P. în vederea evacuării societăţii SC S. SRL, societate al cărei administrator este reclamantul şi care avea punctul de lucru în Galaţi, str. D. nr. 7X, jud. Galaţi. A fost invocat titlul executoriu Dispoziţia Primarului nr. 3xxx/SR/1x.0x.200x.
Au arătat reclamanţii că, prin cererea nr. 1xxxx/2x.0x.201x, au solicitat Primarului Municipiului Galaţi eliberarea unor copii de pe dosarul intern de aplicare a Legii nr. 10/2001 privind revendicarea imobilului din Galaţi, str. D. nr. 7x de către pârâţii K., însă nu au primit niciun răspuns. S-a mai menţionat că, ulterior, prin cererea nr. 1xxxx/2x.0x.201x, au solicitat Primarului Municipiului Galaţi să dispună revocarea Dispoziţiei menţionate ca netemeinică şi nelegală, conform art. 7 din Legea nr. 554/ 2004, însă nici la această cerere nu au primit nici un răspuns.
Cu referire la cererea de suspendare, reclamanţii au arătat că aceasta este menită, conform dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, să evite producerea unei pagube iminente, în împrejurarea în care imobilul este proprietatea reclamanţilor şi a fost cumpărat de la numitul T.A.I. la data de 1x.1x.200x, conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 6xxx la BNP C. si A. S-a mai menţionat că imobilul constituie domiciliul familiei, iar, în situaţia evacuării, aceasta ar rămâne fără locuinţă, fiind încălcat dreptul de proprietate şi fiind creată şi o problemă de natură socială dat fiind faptul că reclamanţii au copii minori.
În ceea ce priveşte solicitarea de anulare a dispoziţiei Primarului, reclamanţii au arătat că imobilul pentru care s-a dispus restituirea în natură nu a făcut parte din patrimoniul Municipiului Galaţi, iar dovadă în acest sens este HGR nr. 562/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Galaţi, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din jud. Galaţi.
Au invocat reclamanţii extrasul din monografia Judeţului Galaţi şi au menţionat că, potrivit acestuia, imobilul în cauză a trecut în proprietatea Statului Român ca fiind imobil fără moştenitori, respectiv imobil fără stăpân, iar nu ca imobil confiscat în mod abuziv.
Au apreciat reclamanţii că dispoziţia contestată a fost emisă în mod nelegal în împrejurarea în care Primăria Galaţi nu era unitate deţinătoare, nu avea posesia acestuia şi posesorul actual al imobilului era familia A., acest fapt fiind adus la cunoştinţa Primăriei prin declararea actului de vânzare – cumpărare la Direcţia Impozite şi Taxe.
Reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 10/2001 şi au arătat că actul lor de proprietate este valabil şi nu a fost anulat niciodată.
Prin cererea formulată la data de 2x.0x.201x, reclamanţii au arătat că înţeleg să modifice acţiunea formulată cu referire la cel de-al doilea capăt de cerere solicitând instanţei să dispună obligarea Primarului Municipiului Galaţi să emită dispoziţie de revocare a dispoziţiei Primarului nr. 3xxx/SR/1x.0x.200x.
Reclamanţii au arătat că dispoziţia menţionată le aduce prejudicii patrimoniale şi,de asemenea, produce prejudicii şi Statului Român, imobilul fiind dintotdeauna proprietatea acestuia.
S-a mai menţionat că, potrivit Încheierii din 0x.0x.195x a Judecătoriei Populare Galaţi şi potrivit procesului – verbal din 0x.0x.195x, de pe urma defunctei S.K. (nu „K.”) nu sunt moştenitori, iar imobilul este complet părăsit, fiind fără stăpân şi abandonat din anul 1945. Au apreciat reclamanţii că pârâţii nu au făcut dovada că ar fi moştenitori ai defunctei S. K., invocând o simplă potrivire de nume.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Primarul Municipiului Galaţi a solicitat disjungerea celor două capete de cerere. A invocat pârâtul faptul că acţiunea formulată reprezintă o combinaţie a elementelor şi instituţiilor de drept civil, drept administrativ şi a celor prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Pârâtul a arătat că Dispoziţia nr. 3xxx/SR/1x.0x.200x este un act juridic civil prin care primarul nu a acţionat ca reprezentant al puterii executive locale, ci ca reprezentant al persoanei juridice – unitatea administrativ teritorială – unitate deţinătoare. Astfel, dispoziţia Primarului nu întruneşte caracteristicile unui act administrativ de autoritate, nefiind emis în regim de putere publică.
A mai subliniat pârâtul că, indiferent de calitatea entităţii deţinătore a bunurilor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001, deciziile sau dispoziţiile de restituire sunt acte de drept privat care, potrivit art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, au valoarea unui titlu de proprietate şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, iar o anulare (revocare) ulterioară emiterii dispoziţiei de restituire în natură nu se poate realiza pe cale administrativă.
Pârâtul a apreciat că disjungerea celor două capete de cerere este justificată date fiind temeiurile juridice diferite invocate în cuprinsul acţiunii.
Cu privire la primul capăt de cerere, pârâtul a invocat, pe cale de excepţie, necompetenţa funcţională a Secţiei I Civilă, inadmisibilitatea şi lipsa de obiect, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii reclamanţilor, ca nefondată..
În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei funcţionale, s-a apreciat că, în speţă, competenţa ar aparţine Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal în considerarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Cu referire la inadmisibilitate, s-a arătat că suspendarea actului solicitat nu are natura juridică a unui act administrativ tipic în înţelesul Legii nr. 554/2004, nefiind îndeplinite, astfel, condiţiile de admisibilitate pentru a exercita această cale procedurală.
Pârâtul a apreciat că solicitarea reclamanţilor conform primului capăt de cerere este lipsită de obiect atâta timp cât nu există un act administrativ.
Pe fondul cererii de suspendare, pârâtul a solicitat respingerea acesteia apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unui act administrativ, parcurgerea procedurii prealabile sau prezentarea unui caz bine justificat, respectiv existenţa unei pagube iminente.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, pârâtul a invocat, pe cale de excepţie, necompetenţa materială a Tribunalului Galaţi şi inadmisibilitatea, iar, pe fond, a solicitat respingerea acestuia, ce nefondat.
Cu referire la excepţia necompetenţei materiale, pârâtul a arătat că acţiunea vizează o „obligaţie de a face” care, conform art. 94 C.proc.civ., este de competenţa judecătoriei.
Cu referire la excepţia inadmisibilităţii, pârâtul a arătat că dispoziţiile Primarului eliberate în baza Legii nr. 10/2001 nu pot fi revocate întrucât, în caz contrar, s-ar încălca securitatea circuitului civil. S-a reiterat susţinerea potrivit căreia deciziei nu îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004, ci dispoziţiile Legii nr. 10/2001 care au reglementat modalitatea de contestare a dispoziţiilor menţionate, conform art. 26 din lege, fiind necesar ca acţiunea pentru constatarea nevalabilităţii sale să urmeze regimul de drept comun.
A concluzionat pârâtul că reclamanţii au o singură cale de contestare a dispoziţiei Primarului, cale pe care au epuizat-o, anularea dispoziţiei făcând obiectul litigiului soluţionat în mod irevocabil prin sentinţa civilă nr. 1xxx/200x, pronunţată de Tribunalul Galaţi.
S-a menţionat şi că Primarul Municipiului Galaţi s-a dezînvestit şi nu poate să procedeze la emiterea unei alte dispoziţii ca răspuns la aceeaşi notificare. Au fost invocate dispoziţiile art. 25.6 şi art. 25.7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi s-a arătat că imobilul a fost înscris în cartea funciară de proprietari, respectiv de pârâţii K. şi, astfel, dispoziţia primarului nu mai poate fi revocată în nicio situaţie.
Pe fondul celui de-al doilea capăt de cerere, pârâtul a arătat că, ulterior notificării formulate de K.I, K.A.E. şi K.D.C., prin decizia civilă nr. 6xx/2x.0x.200x, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, irevocabilă, s-a decis obligarea Primarului Municipiului Galaţi să emită dispoziţie de retrocedare a imobilului din Galaţi, str. D. nr. 7x, în natură, reclamantei K.I.
S-a mai arătat că reclamanţii au contestat Dispoziţia Primarului, emisă în temeiul deciziei civile nr. 6xx/2x.0x.200x, iar, prin sentinţa civilă nr. 1xxx/200x, pronunţată de Tribunalul Galaţi, acţiunea reclamanţilor a fost respinsă, stabilindu-se, cu putere de lucru judecat, că imobilul din Galaţi, str. D. nr. 7x a aparţinut autorului pârâtei K.I. şi este deţinut fără drept de reclamanţi.
Pârâtul a precizat că, prin sentinţa civilă nr. 2xxx/0x.1x.201x, s-a constatat, din nou, cu putere de lucru judecat, că dispoziţia contestată este legală şi temeinică, iar pârâţii K. sunt proprietari ai imobilului, reclamanţii fiind obligaţi să lase imobilul în deplină proprietate şi posesie pârâţilor.
A apreciat pârâtul că nu există un text de lege care să oblige Municipiul Galaţi să emită un act de revocare a actului indicat, întrucât, la baza oricărei obligaţii de a face este îndatorirea ce revine subiectului pasiv de a efectua o lucrare şi, în general, orice prestaţie pozitivă, neputând fi identificat un izvor de obligaţii în cazul pârâtului în cauza de faţă.
S-a precizat că evacuarea reclamanţilor nu s-a realizat în baza dispoziţiei contestate, ci în baza sentinţei civile nr. 2xxx/201x a Tribunalului Galaţi, imobilul a fost în patrimoniul mun. Galaţi, conform deciziei civile nr. 6xx/200x a Curţii de Apel Galaţi, Primarul Municipiului Galaţi a emis în mod legal dispoziţia contestată, fiind obligat prin decizia nr. 6xx/200x, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 10/2001, întrucât actele de înstrăinare au fost realizate cu încălcarea legii.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat, reclamanţii au menţionat că, în speţă, competenţa funcţională aparţine Secţiei I Civilă a Tribunalului Galaţi, faţă de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, dispoziţia contestată fiind emisă în temeiul dispoziţiilor acestei legi speciale, dar şi în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, cu un caracter general. Au fost reiterate argumentele invocate în cuprinsul acţiunii şi s-a invocat lipsa calităţii de reprezentant pentru Cabinetul de avocatură care a redactat întâmpinarea.
Prin întâmpinarea formulată, pârâţii au invocat, pe cale de excepţie, necompetenţa materială a Tribunalului Galaţi, nulitatea acţiunii pentru lipsa temeiului de drept, inadmisibilitatea acţiunii, lipsa de obiect a primului capăt de cerere şi autoritatea de lucru judecat. De asemenea, s-a solicitat amendarea reclamanţilor pentru promovarea unei acţiuni vădit netemeinice.
Cu referire la excepţia necompetenţei materiale, s-a arătat că, fiind vorba de o acţiune ce are, ca obiect o obligaţie de a face, competenţa aparţine Judecătoriei Galaţi.
Au apreciat pârâţii că acţiunea este lovită de nulitate, nefiind motivată în drept.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pârâţii au arătat că revocarea unui act juridic civil la care reclamanţii nu sunt părţi nu poate fi dispusă, întrucât revocarea actului juridic civil, aşa cum este şi dispoziţia indicată, nu se poate realiza decât prin acordul părţilor, în caz contrar fiind încălcat principiul irevocabilităţii actelor juridice civile, garanţie a forţei obligatorii a actului juridic civil şi a securităţii actelor juridice civile.
Au mai arătat pârâţii că Primarul Municipiului Galaţi nu îşi poate revoca propria dispoziţie întrucât aceasta a fost emisă în baza unei hotărâri judecătoreşti, respectiv în baza deciziei civile nr. 6xx/A/2x.0x.200x, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 3xxx/3x.0x.200x a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care Primarul Municipiului Galaţi a fost obligat să emită o dispoziţie de retrocedare a imobilului din Galaţi, str. D. nr. 7x, în natură.
S-a apreciat că şi suspendarea Dispoziţiei Primarului este inadmisibilă, dat fiind faptul că aceasta are natura unui act juridic civil, iar nu natura unui act administrativ, nefiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004. Pentru aceleaşi motive, s-a apreciat că primul capăt de cerere ar fi lipsit de obiect.
Cu referire la excepţia autorităţii de lucru judecat, s-a arătat că pârâţii sunt proprietarii imobilului în cauză în temeiul Dispoziţiei Primarului Municipiului Galaţi nr. 3xxx/SR/1x.0x.200x şi că dreptul lor de proprietate a fost consfinţit prin sentinţa civilă nr. 2xxx/0x.1x.201x, pronunţată de Tribunalul Galaţi, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 6x/A/1x.0x.201x, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi şi decizia civilă nr. 2xxx/2x.0x.201x, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care reclamanţii au fost obligaţi să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul. Au subliniat pârâţii că au fost obligaţi la plata către pârâţi a contravalorii cheltuielilor utile şi necesare făcute de reclamanţi, fiind stabilit şi un drept de retenţie în favoarea acestora până la plata sumelor. S-a precizat că sumele au fost achitate la data de 2x.0x.201x, conform Încheierii pronunţate de BEJ E.P.
Faţă de soluţia pronunţată în acţiunea în revendicare, pârâţii au apreciat că titlul invocat de reclamanţi este lipsit de orice efecte juridice faţă de pârâţi şi faţă de terţi, iar reclamanţii nu se mai pot prevala de acesta.
Pârâţii au apreciat că reclamanţii şi-au exercitat cu rea – credinţă drepturile procesuale refuzând să părăsească imobilul, chiar ulterior plăţii contravalorii îmbunătăţirilor, aceştia fiind evacuaţi abia la data de 0x.0x.201x. In opinia pârâţilor, susţinerile reclamanţilor referitoare la faptul că nu ar avea unde să locuiască sunt lipsite de fundament în condiţiile în care aceştia au încasat de la pârâţi suma de 4xx.xxx Euro reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului.
S-a arătat că acţiunea reclamanţilor prin care aceştia au solicitat anularea Dispoziţiei Primarului a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 1xxx/1x.1x.200x, pronunţată de Tribunalul Galaţi, irevocabilă, iar dispoziţia Primarului a fost emisă în temeiul sentinţei civile nr. 6xx/A/2x.0x.200x, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, constatându-se cu autoritate de lucru judecat că imobilul s-a aflat în permanenţă, până la emiterea dispoziţiei de restituire, în sfera de dispoziţie a Primarului Municipiului Galaţi.
Cu referire la cererea de suspendare, s-a apreciat că aceasta este nefondată, nefiind întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În şedinţa publică din data de 1x.1x.201x, instanţa a respins excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei I Civilă.
Conform certificatului de deces emis la data de 1x.1x.201x, pârâta K.I. a decedat la data de 1x.1x.201x. În şedinţa publică din data de 0x.0x.201x, în temeiul certificatului de moştenitor depus, în copie, la dosar, s-a constatat că pârâţii K.A.E. şi K.D.C. sunt unicii moştenitori ai pârâtei K.I. şi au fost menţionaţi şi cu această calitate în prezenta cauză.
În şedinţa publică din data de 0x.0x.201x, instanţa a respins excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Galaţi şi a constatat că acţiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru în condiţiile art. 50 din Legea nr. 10/2001. În aceeaşi şedinţă publică, instanţa a respins excepţia nulităţii acţiunii pentru lipsa temeiului de drept.
Analizând actele şi lucrările cauzei, instanta a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii:
În fapt, prin Dispoziţia nr. 3xxx/SR/1x.0x.200x, emisă de Primarul Municipiului Galaţi, s-a dispus restituirea în natură a imobilului (teren şi construcţie), situat în Galaţi, str. D. nr. 7x, catre pârâţi.
Prin adoptarea Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, s-a urmărit clarificarea regimului juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu respectarea prevederilor constituţionale privind dreptul la proprietatea privată, legiuitorul reglementând o procedură administrativă, finalizată prin decizia/dispoziţia unităţii deţinătoare a imobilului notificat şi o procedură judiciară, declanşată de persoana îndreptăţită să beneficieze de măsuri reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001, nemulţumită de modalitatea de soluţionare a notificării.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, sau după caz, de la data depunerii actelor doveditoare conform art. 23 din lege, unitatea notificată este obligată să se pronunţe, prin decizie, sau după caz, prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură.
Conform art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.
Potrivit art. 21.6 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, instituţia prefectului va exercita controlul de legalitate asupra dispoziţiilor de restituire emise de primari şi de preşedinţii consiliilor judeţene, iar în cazul în care se apreciază că acestea au fost ilegale (de exemplu, în cazul în care se restituie în natură un imobil pentru care nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate sau notificatorul nu face dovada calităţii de moştenitor al fostului proprietar), vor fi contestate pe calea contenciosului administrativ în temeiul Legii nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Legii contenciosul administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Prin urmare, după emiterea dispoziţiei primarului de restituire a imobilului ce face obiectul notificării în natură, se realizează controlul de legalitate al prefectului conform dispoziţiilor mai sus menţionate, iar dacă se apreciază că dispoziţia emisă este ilegală, prefectul trebuie să atace în contencios administrativ actul.
După comunicarea acesteia către notificatori, Primarul emitent al deciziei, nu mai are posibilitatea să o revoce, legea prevăzând în mod expres modalitatea în care se cenzurează legalitatea acestei dispoziţii.
Una dintre modalităţile de cenzurare a legalităţii dispoziţiei emise în temeiul Legii nr. 10/2001 este pe calea acţiunii în contencios administrativ, cu respectarea procedurii Legii nr. 554/2004, inclusiv a termenelor instituite conform art. 11 din Legea nr. 554/2004 şi a calităţii de persoană îndreptăţită a exercita controlul de legalitate.
Or, în speţă, faţă de considerentele expuse anterior, reclamanţii, în calitate de terţi, nu pot solicita obligarea Primarului la revocarea propriei dispoziţii.
Mai mult, potrivit art. 25.6 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură este un act administrativ de putere care atestă restituirea proprietăţii şi care, odată îndeplinite formalităţile de publicitate imobiliară, se consolidează ca titlu de proprietate supus regulilor prevăzute de dreptul comun (devine act de proprietate în sensul prevederilor Codului civil).
De asemenea, potrivit art. 25.7 din acelaşi act normativ, după efectuarea formalităţilor de publicitate imobiliară de către noul proprietar, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură nu mai poate fi revocată de entitatea care a dispus-o.
Or, aşa cum rezultă din extrasul de carte funciară, la data de 2x.0x.200x, anterior formulării prezentei cereri, a fost înscris în cartea funciară dreptul de proprietate al pârâţilor, cu referire la imobilul situat în Galaţi, str. D. nr. 7x, în temeiul Dispoziţiei Primarului Municipiului Galaţi nr. 3xxx/200x.
Astfel, faţă de dispoziţiile art. 25.7 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, cererea de obligare a pârâtului Primarul Municipiului Galaţi de a revoca Dispoziţia este inadmisibilă.
În acest context, reţine că actul juridic civil se caracterizează prin irevocabilitate, respectiv prin aceea că actului juridic bilateral sau multilateral nu i se poate pune capăt prin voinţa numai a uneia dintre părţi, iar actului juridic unilateral nu i se poate pune capăt prin manifestarea de voinţă în sens contrar din partea autorului acestuia.
Faţă de caracterul de act de proprietate, în sensul dispoziţiilor Codului Civil, al Dispoziţiei nr. 3xxx/SR/1x.0x.200x, aşa cum a fost acesta statuat prin 25.6 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, instanţa reţine că, în situaţia în care ar fi apreciat că actul nu îndeplineşte condiţiile de validitate impuse de lege, reclamanţii aveau la dispoziţie exclusiv acţiunea în anulare (constatarea nulităţii) pentru a-şi valorifica argumentele. De altfel, reclamanţii au uzat de această cale procesuală şi au solicitat constatarea nulităţii absolute a Dispoziţiei nr. 3xxx/SR/1x.0x.200x prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi sub nr. 1xxxx/200x.
Este de remarcat, însă, că, prin sentinţa civilă nr. 1xxx/1x.1x.200x, pronunţată de Tribunalul Galaţi, irevocabilă, acţiunea reclamanţilor a fost respinsă ca nefondată, statuându-se cu putere de lucru judecat asupra nulităţii invocate.
Pe de altă parte, instanta a reţinut că Dispoziţia nr. 3xxx/SR/1x.0x.200x a fost emisă de Primarul Municipiului Galaţi în temeiul deciziei civile nr. 6xx/A/2x.0x.200x, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, irevocabilă prin decizia civilă nr. 3xxx/3x.0x.200x, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care Primarul Municipiului Galaţi a fost obligat să emită dispoziţie de restituire în natură a imobilului situat în Galaţi, str. D., nr. 7x, către reclamanta K.I.
În consecinţă, Dispoziţia nr. 3xxx/SR/1x.0x.200x a fost emisă în executarea obligaţiei instituite în sarcina Primarului Municipiului Galaţi printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. Or, în aceste împrejurări, obligarea Primarului Municipiului Galaţi la revocarea ei ar aduce atingere caracterului obligatoriu şi executoriu al deciziei civile nr. 6xxA/2x.0x.200x, fiind inadmisibilă.
Este de reţinut, în acelaşi context, că, aşa cum a statuat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Şandor c. României), executarea unei sentinţe sau a unei decizii, indiferent de instanţa care o pronunţă, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din “proces”, în sensul art. 6 alin.(1) din Convenţie iar dreptul de acces la justiţie ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă şi obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părţi (par. 23-25).
Totodată, s-a reţinut că dacă administraţia refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanţiile art. 6, de care a beneficiat justiţiabilul în faţa instanţelor judecătoreşti, îşi pierd orice raţiune de a fi.
Pentru toate considerentele de mai sus, apreciază că solicitarea reclamanţilor de obligare a pârâtului Primarul Municipiului Galaţi să revoce Dispoziţia este inadmisibilă.
Cu referire la primul capăt de cerere, dată fiind calificarea dată Dispoziţiei, instanţa a apreciat că aceasta nu reprezintă un act administrativ a căruia executare să poată fi suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, ci un veritabil act juridic civil odată ce a intrat în circuitul juridic.
Astfel, potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
