Recunoaşterea caracterului abuziv al preluării imobilului de către stat nu este suficientă pentru existenţa unui bun actual în patrimoniul reclamantelor, fiind necesară o hotărâre judecătorească definitivă şi executorie, prin care nu numai că s-a recunoscut calitatea de proprietar, ci s-a dispus expres în sensul restituirii bunului.
Diferenţa esenţială de abordare în cauza Atanasiu şi alţii contra României, faţă de practica anterioară, a cerinţei din art. 1 din Protocolul nr. 1, referitoare la existenţa bunului în patrimoniul reclamantului, produce consecinţe asupra evaluării cerinţei, premisă a admiterii cererii în revendicare imobiliară.
