Legea 10 /2001– capacitatea de folosinţă a entităţii investite cu soluţionarea notificării. Despăgubiri.
În condiţiile în care reclamanţii pretind despăgubiri pentru construcţiile demolate iar diferenţa de teren de 11.036 m.p, este ocupată de construcţii aparţinând statului şi unor persoane fizice pentru care s-a eliberat titlul de proprietate , reclamanţii sunt îndreptăţiţi în prezent să beneficieze de măsuri compensatorii în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. 2 şi art. 16 din legea nr. 165/2013
Sediul materiei :art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001; art. 3 din Legea nr. 10/2001 ; art. 1 alin. 2 şi art. 16 din legea nr. 165/2013
Prin decizia civilă nr. 865/R/22.04.2013 Curtea de Apel Bucureşti Secţia a IV-a Civilă a admis recursul formulat de recurenţii – reclamanţi Dumitrescu M Laurenţiu, Dumitrescu Alexandru Mihail, Strujac Maria, Panaitescu Eleonora Ioana, Cucu Michaela, Dumitru Cornelia Gheorghiţa şi Enescu Miruna împotriva sentinţei civile nr. 356/23.05.2012 pronunţată de Tribunalul Teleorman în contradictoriu cu intimatul – reclamant Dumitru Răzvan şi intimaţii –pârâţi Primăria Comunei N. M.A.P.D.R., Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale prin ANIF , ANIF.UA Piatra şi SNIF, N. A casat sentinţa recurată şi a fost reţinută cauza pentru rejudecarea pe fond.
S-a reţinut că în mod greşit, în rejudecare prima instanţă nu a soluţionat fondul pretenţiilor reclamanţilor cu toate că, prin decizia de casare, cauza a fost trimisă pentru rejudecarea pe fond, îndrumând instanţa de trimitere să analizeze pe fond dacă aspectele stabilite prin dispoziţia contestată sunt corecte.
În cadrul rejudecării, la termenul de judecată de la 21.10.2013 a fost încuviinţată proba cu înscrisuri solicitată de reclamanţi şi au fost respinse ca neutile soluţionării cauzei, probele cu martori, cu interogatoriul pârâtei Primăria Comunei N. precum şi proba cu expertiză topometrică.
La termenul de judecată de la 24.02.2014 pârâta Primăria Comunei N.a invocat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă, susţinând că aceasta reprezintă o structură administrativă care nu are un buget propriu.
În baza dispoziţiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va analiza cu prioritate această excepţie care se priveşte a fi neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Dispoziţia nr. 298/9.07.2010 a fost emisă de Primăria Comunei N. prin Primar, conform menţiunilor existente în dispoziţia contestată (fila 8 dosar tribunal), aşa încât reclamanţii au chemat în judecată această entitate cu atribuţii administrativ jurisdicţionale, poziţia procesuală a acestei părţi nefiind pusă în discuţie, din punct de vedere a capacităţii de folosinţă sau a calităţii procesuale pasive până în prezent, ca, de altfel nici în litigiu anterior finalizat cu hotărâre judecătorească irevocabilă.
Ca urmare, invocarea lipsei capacităţii de folosinţă la ultimul termen de judecată în cadrul rejudecării, este pur formală, întrucât Primăria comunei Nanov a fost citată în calitate de pârâtă, fiind entitatea investită cu soluţionarea notificării, conform art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Analizând actele şi lucrările de la dosarul cauzei în raport de susţinerile formulate prin cererea de chemare în judecată şi prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei cât şi în raport de dispoziţiile legale incidente în materie, Curtea reţine că respectiva contestaţie formulată de reclamanţi este întemeiată.
Dispoziţia nr. 298/9.07.2010 emisă de pârâta Primăria Comunei N. este nelegală în ceea ce priveşte suprafaţa de 11.036 m.p. imposibil de restituit în natură cât şi în privinţa construcţiilor – grajd, pătul, magazie, demolate în prezent, imobile asupra cărora nu s-ai stabilit măsuri reparatorii, în prezent compensatorii, conform dispoziţiilor art. 1 alin, 2 din Legea nr. 165/2013 în vigoare la data soluţionării prezentei contestaţii,
Dispoziţia nr. 298 /9.07.2010 a fost emisă ca urmare a soluţionării parţiale a dosarului constituit în baza notificării nr. 515/13.08.2001 de către reclamanţi, notificare prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului – construcţie – Şcoala N, fost conac şi a anexelor acestuia, grajd, pătul, magazie precum şi a suprafeţei de teren aferente situată în comuna N.
Într-un litigiu anterior, aşa cum s-a reţinut prin decizia de casare cu reţinere pentru rejudecare, s-a dispus prin hotărâre judecătorească irevocabilă restituirea în natură a conacului – şi a terenului aferent de 8.964 m.p. liber la data soluţionării cauzei.
Ca urmare a recunoaşterii acestui drept, pârâta Primăria Comunei N. a emis dispoziţia de restituire în natură nr. 533/11 septembrie 2008 pentru imobilul precizat anterior, arătându-se la art. 5 că respectivul capăt de cerere privind restituirea părţii din imobil compus din grajd, pătul, magazie şi teren în suprafaţă de 11.036 m.p. va fi soluţionat printr-o dispoziţie separată.
În acest sens a fost emisă dispoziţia nr. 298/9.07.2010 contestată în prezenta cauză prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură şi s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, numai pentru terenul de 0,6197 ha situat în comuna Nanov.
Pentru imobilele grajd, pătul, magazie s-a menţionat că notificatorii nu au făcut dovada dreptului de proprietate iar pentru suprafaţa de 0,4839 situat în cvartalul 5 parcela 309, terenul s-a menţionat a fi ocupat de construcţii, proprietatea statului şi în administrarea M.A.P.D.R. iar terenul în suprafaţă de 0,6197 ha este ocupat cu construcţii ale unor persoane fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Aşadar, împrejurarea că o parte din terenul total de 11036 m.p. este ocupat de construcţii a condus la respingerea notificării privind această suprafaţă de teren, pârâta Primăria comunei N. procedând în mod nelegal, întrucât acest teren imposibil de restituit în natură, fiind ocupat de construcţii, în condiţiile recunoaşterii calităţii de persoane îndreptăţite pentru reclamanţi conform art. 3 din Legea nr. 10/2001 prin dispoziţia nr. 533/11.09.2008 era datoare a propune măsuri reparatorii prin echivalent conform titlului VII al Legii nr. 247/2005 în vigoare la data soluţionării notificării.
Reclamanţii au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului I. D. pentru întreaga suprafaţă de 2 ha, conac, grajd, pătul, magazie, preluate în baza Decretului nr. 83/1949, dreptul de proprietate pentru întregul imobil (teren şi construcţii) rezultând din următoarele înscrisuri; certificatul nr. 93-631/2.10.2001 emis de Arhivele Naţionale; Extras din „Tabelul de conacele din Judeţul Teleorman ce trebuie rechiziţionate pentru diferite instituţii de utilitate publică” eliberat de Arhivele Naţionale; certificatul nr. 93-551 /13.03.1992 emis de Arhivele Naţionale, actele de stare civilă din care rezultă calitatea de moştenitori al autorului Ion Dumitru pentru reclamanţi, înscrisuri ce au fost avute în vedere şi menţionate de pârâta Primăria comunei Nanov în cuprinsul Dispoziţiei nr. 533/2008. Din toate aceste înscrisuri rezultă că autorul reclamanţilor a deţinut în proprietate conacul Şcoala Nanov, suprafaţa totală de 2 ha precum şi anexele conacului – grajd, magazie şi pătul, în prezent demolate.
Întrucât în prezent,construcţiile sunt demolate iar diferenţa de teren de 11.036 m.p, este ocupată de construcţii aparţinând statului şi unor persoane fizice pentru care s-a eliberat titlul de proprietate , Curtea reţine că reclamanţii sunt îndreptăţiţi în prezent să beneficieze de măsuri compensatorii în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. 2 şi art. 16 din legea nr. 165/2013, dată fiind imposibilitatea restituirii în natură, pârâta Primăria comunei Nanov urmând a emite dispoziţie în acest sens.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A-IV-A CIVILĂ /DECIZIA CIVILĂ NR. 506R/10 martie 2014)
