Prima instanta nu a analizat fondul dreptului reclamantilor, de a solicita retrocedarea imobilului în litigiu, pronuntându-se asupra "obligatiei de a face"


Prima instanta nu a analizat fondul dreptului reclamantilor, de a solicita retrocedarea imobilului în litigiu, pronuntându-se asupra “obligatiei de a face” (Decizia civila nr.88A/3.02.2010 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a IV a Civila ).

Art. 297 Cod procedura civila raportat la decizia nr. XX din 19 martie 2007, pronuntata în recurs în interesul legii, pronuntata de ÎCCJ.

Deliberând  asupra  apelului civil de fata, constata  urmatoarele:

Prin cererea înregistrata la data de 15.12.2008, reclamantele  B.S. si B.M.A. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Primaria Municipiului Bucuresti, prin Primarul General, ca pe baza hotarârii judecatoresti ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea pârâtei sa solutioneze notificarea în sensul emiterii dispozitiei de restituire în natura a  terenului revendicat.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii  învederând ca unitatea detinatoare nu poate sa emita dispozitie decât daca este învestita cu solutionarea unei notificari formulate în conditiile art. 22 si urmatoarele din Legea nr. 10/2001.

Prin sentinta civila nr. 462/31.03.2009 pronuntata de Tribunalul  Bucuresti – Sectia a III-a Civila, s-a respins, ca neîntemeiata, exceptia lipsei  calitatii procesuale pasive, s-a admis în parte cererea formulata de reclamantele B.S. si B.M.A.,în contradictoriu cu  Primaria Municipiului Bucuresti prin Primar General si a fost obligata pârâta  sa se pronunte prin decizie motivata, în calitate de unitate detinatoare, asupra notificarii nr. 930/12.07.2001.

Pentru a hotarî astfel, tribunalul a retinut ca în ceea ce priveste  exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, în raport de art. 137 Cod procedura civila, aceasta este neîntemeiata, deoarece prin situatia juridica depusa la dosarul cauzei rezulta ca terenul litigios se afla în posesia pârâtei, situatie în care s-a retinut calitatea sa de unitate detinatoare conform dispozitiilor Legii nr. 10/2001.

Pe fond, tribunalul a retinut ca prin notificarea nr.930/12.07.2001,  reclamantele au solicitat restituirea în natura a imobilului situat în Bucuresti, str. Alecu Russo, nr. 14, sector 2, compus din teren si constructie, notificare la care pâna în prezent nu s-a primit nici un raspuns.

În speta, pârâta nu a facut dovada ca ar fi solicitat reclamantelor depunerea unor înscrisuri suplimentare care ar fi necesare pentru solutionarea notificarii.

În ceea ce priveste modul de solutionare a notificarii, în sensul actiunii în revendicare, tribunalul a retinut ca legiuitorul permite revendicarea  imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989, numai în conditiile Legii nr. 10/2001, act normativ cu caracter special,  ce se aplica cu prioritate fata de prevederile art. 480 Cod civil.

Asadar,notificarea reclamantelor a fost analizata pe calea  administrativa prevazuta de Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificata  prin Legea nr.1/2009, unitatea detinatoare fiind cea care a stabilit modalitatea de solutionare a notificarii.

Tribunalul a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive ca neîntemeiata, a admis în parte cererea si a obligat pârâta sa se pronunte prin  decizie motivata asupra notificarii nr.930 /2001.

Împotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii B.M.A. si B.S.,criticând solutia pentru nelegalitate si netemeinicie,sustinând ca Tribunalul Bucuresti nu a solutionat cauza si nu a respectat drepturile partilor, obligând în mod gresit pe pârâtul Municipiul Bucuresti sa se pronunte asupra notificarii, fara sa solutioneze pe fond solicitarea reclamantilor de restituire în natura a terenului revendicat.

S-a mai învederat de catre apelanti ca instanta de fond nu a respectat dispozitiile deciziei nr. XX/2007 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie în recurs în interesul legii, care permite tribunalului sa solutioneze notificarea pe fond, pronuntându-se inclusiv asupra calitatii de persoana îndreptatita si a modalitatii  de retrocedare în conformitate cu dispozitiile Legii nr.10/2001.

Apelul este întemeiat.

Examinând actele si lucrarile dosarului se constata ca reclamantii au chemat în judecata Primaria Municipiului Bucuresti, prin Primarul General aratând ca, desi au formulat notificarea nr.930/2001, institutia administrativa nu a raspuns solicitarii acestora, astfel încât au fost nevoiti sa apeleze la actiunea în justitie.

Înalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia nr. XX din 19 martie 2007, pronuntata în recurs în interesul legii, publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 764 din 12/11/2007, a statuat ca în aplicarea dispozitiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicata,  instanta de judecata este competenta sa solutioneze pe fond, nu numai contestatia formulata împotriva deciziei/dispozitiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natura a imobilelor preluate abuziv, ci si actiunea persoanei îndreptatite în cazul refuzului nejustificat al entitatii detinatoare de a raspunde la notificarea partii interesate.

Actiunea formulata de apelantii-reclamanti se subsumeaza ipotezei reglementata de decizia mentionata mai sus, astfel încât tribunalul, analizând sustinerile partilor, trebuia sa se pronunte pe fond, stabilind calitatea de persoana îndreptatita si modalitatea de retrocedare a imobilului în litigiu, în conformitate cu dispozitiile Legii nr.10/2001.

Atâta timp cât instanta de fond, prin sentinta pronuntata, a obligat pârâta sa se pronunte asupra notificarii prin decizie motivata, a solutionat o cerere care nu facea obiectul cauzei si, mai mult, a împiedicat accesul la justitie al reclamantilor care sunt îndreptatiti sa solicite instantelor sa se pronunte asupra cererii de restituire a terenului, în sensul de a stabili existenta dreptului lor la retrocedare si de a obliga unitatea detinatoare fie la retrocedare în natura, fie la stabilirea de despagubiri în conformitate cu dispozitiile Legii nr.247/2005.

Asadar, tribunalul, solutionând litigiul, s-a pronuntat asupra unei obligatii de a face, desi a fost investita cu o cerere privind constatarea existentei si realizarea drepturilor reclamantilor, în raport de dispozitiile art.3 lit.1 pct. a raportate la art.7 alin.1 si 2 din Legea nr.10/2001.

În cauza sunt incidente dispozitiile art.297 Cod procedura civila, în sensul ca prima instanta a rezolvat procesul fara a intra în cercetarea fondului, urmând ca apelul sa fie admis, sa fie desfiintata sentinta si trimisa cauza spre rejudecare Tribunalului Bucuresti.

Aceasta solutie procedurala se impune, atât datorita faptului ca prima instanta nu a analizat fondul dreptului reclamantilor, de a solicita retrocedarea imobilului în litigiu, cât si pentru asigurarea examinarii litigiului pe toate gradele de jurisdictie prevazute de Codul de procedura civila, în conformitate si cu Legea speciala nr.10/2001.