REVENDICARE. ACTE PRIMARE NEVALORIFICATE ÎN
PROCEDURA SPECIALĂ A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR.
CONSECINŢE.
Terenul în litigiu a făcut obiectul legilor fondului funciar şi în această
situaţie, dovada dreptului de proprietate se face numai cu actele emise în baza acestor
legi. Actele primare de care se prevalează reclamanţii în susţinerea acţiunii puteau fi
valorificate numai în cadrul procedurii speciale legalmente instituite.
Cum nu deţin un titlu de proprietate legal, respectiv hotărâre de validare
a dreptului de proprietate, urmată de punerea în posesie asupra terenului şi eliberarea
titlului de proprietate, în mod greşit a fost admisă acţiunea în revendicare.
(Decizia civilă nr.126/R din 26 ianuarie 2006 pronunţată
de Curtea de Apel Piteşti).
Prin sentinţa civilă nr.267/2.03.2005, pronunţată de
Judecătoria Horezu a fost admisă acţiunea reclamanţilor şi obligaţi pârâţii
să le respecte dreptul de proprietate şi posesie asupra terenului în
suprafaţă de 0,50 ha., reţinându-se că terenul litigios este deţinut de către
pârâţi, deşi nu a ieşit niciodată din patrimoniul reclamanţilor, statul
preluând numai folosinţa acestuia care a fost conferită unei organizaţii
agricole proprietate de stat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii, invocând
depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, încălcarea formelor de
procedură prevăzute de art.105 alin.1 Cod procedură civilă, aplicarea
greşită a legii şi intervenţia prescripţiei de 10 ani.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.932 din 3 octombrie
2005 a respins ca nefondat apelul, reţinând ca fiind legală şi temeinică
hotărârea adoptată de instanţa de fond, a cărei motivare a fost însuşită.
Referitor la contractul de întreţinere invocat de pârâtul P.G.,
s-a reţinut că nu poate fi considerat just titlu, întrucât existenţa acestui act
exclude posibilitatea dobândirii terenului prin prescripţie, el fiind
dobândit ca efect al actului de vânzare-cumpărare.
Decizia a fost recurată în termen legal de către pârâtul P.G.
pentru motivele încadrate în prevederile art.304 pct.8 şi 9 Cod procedură
civilă.
Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilă nr.126/R din 26
ianuarie 2006 a admis recursul, a modificat decizia, iar pe fond a respins
acţiunea reclamanţilor.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că instanţele în mod greşit
au constatat că reclamanţii au dovedit dreptul de proprietate asupra
terenului revendicat, chiar dacă autorul lor D.P.D. a fost proprietarul
iniţial al terenului, împroprietărit în anul 1945, fiul acestuia N.F. a
decedat în anul 2002, reclamanţii fiind descendenţi.
În anul 1959, terenul lui N.P.D. a fost comasat în perimetrul
IAS-ului Horezu şi acesta a primit în schimbul suprafeţei de 0,50 ha. din
punctul ”Jarostea”, două suprafeţe de teren de câte 0,25 ha. în punctele
”Cornet” şi „Jarostea”.
I.A.S.-ul Horezu a fost desfiinţat, iar după apariţia Legii
nr.1/2000, reclamanţii au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate
pentru terenul din litigiu, însă până în prezent nu au fost validaţi şi puşi
în posesie.
Prin urmare, terenul în litigiu a făcut obiectul legilor fondului
funciar şi în această situaţie, dovada dreptului de proprietate se face
numai cu actele emise în baza acestor legi. Actele primare de care se
prevalează reclamanţii în susţinerea acţiunii puteau fi valorificate numai
în cadrul procedurii speciale legalmente instituită.
Cum reclamanţii nu deţin un titlu de proprietate legal,
respectiv hotărâre de validare a dreptului de proprietate, urmată de
punerea în posesie asupra terenului şi eliberarea titlului de proprietate, în
mod greşit a fost admisă acţiunea în revendicare, soluţie menţinută şi în
apel.
De altfel, terenul stăpânit de către recurent, primit în schimb
în anul 1969, nu se suprapune cu terenul în litigiu, fiind distincte, aşa
încât nu a fost dovedită nici cerinţa ocupării abuzive de către recurent.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 alin.1 şi 3 Cod procedură
civilă, a fost admis recursul aşa cum s-a precizat mai sus.
