DREPT CIVIL
Dosar nr. 3255/324/2009
Sentinţa civilă nr. 328/08.02.2010
Revendicare imobiliară şi grăniţuire – acţiunea proprietarului neposesor împotriva
posesorului neproprietar
Prin acţiunea înregistrată la această instanţă sub nr. 3255/324/2009 reclamanţii H L –
P şi HA – D au chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâtul I V pentru ca prin
hotărârea ce se va pronunţa:
– să fie obligat pârâtul să le lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă suprafaţa de
aproximativ 300 m.p. pe care a acaparat-o în nordul proprietăţii lor;
– să se dispună grăniţuirea proprietăţilor lor conform actelor de proprietate;
– obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
In fapt, în motivarea cererii, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii suprafeţei de 1750
m.p. teren arabil intravilan ( lotul nr.1 din schiţa anexă), situat în T.26/1 P.1, cu vecinii: la nord – I V,
sud – T G, vest – drum judeţean, est – lotul nr.2 proprietar D M conform contractului de vânzare –
cumpărare autentificat sub nr.4820 din 5 septembrie 2006 BNP Asociaţi Manoliu.
Se învecinează cu pârâtul în partea de nord a proprietăţii, pe o lungime de 146,54 m.
iar la sud cu T G tot pe aceeaşi lungime conform schiţei anexe la contractul de vânzare – cumpărare.
Tot conform acestei schiţe lăţimile proprietăţilor la drumul judeţean în partea de vest şi
în partea de est spre fostul proprietar erau de 12,11 m., astfel că proprietatea lor era un dreptunghi
perfect.
In prezent, pârâtul a mutat gardul despărţitor, construind altul, intrând în proprietatea
lor cu circa trei metri spre drumul judeţean ( în partea de vest) şi cu circa 1 m. spre lotul nr.2 ( la est),
cotropindu-le astfel aproximativ 300 m.p.
In drept, şi-au întemeiat acţiunea pe disp.art.480 C.civ. şi 584 C.Civ.
In dovedirea cererii reclamanţii au solicitat probele cu interogatoriu, martori şi expertiză
tehnică.
A depus la dosar act de lotizare şi contractul de vânzare – cumpărare cu încheierea de
autentificare nr.4820/05.09.2006, plan amplasament şi delimitare a imobilului.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu este de acord cu acţiunea şi că
s-a stabilit în urma unor măsurători efectuate de Comisia locală, că el nu ocupă nicio suprafaţă de teren
din proprietăţile vecinilor săi .
In dovedirea susţinerilor a solicitat proba cu înscrisuri şi a fost de acord cu proba cu
expertiză topo.
A depus la dosar rezoluţia nr.1045/P/2009 a parchetului de pe lângă Judecătoria
Tecuci, titlul de proprietate nr.48589-19/14.03.1996, certificatul de moştenitor nr.147/2009 şi un proces
verbal încheiat la data de 13.05.2009 întocmit în urma măsurătorilor arătate de pârât şi declaraţii
extrajudiciare.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că reclamanţii sunt proprietarii
suprafeţei de 1750 m.p. teren situat în intravilanul com.B, sat C, jud.G cu vecinii: la nord – I S., la sud
– T G, la est – teren propr. reclamanţilor şi la vest – DJ, aşa cum rezultă din contractul de vânzare –
cumpărare cu încheierea de autentificare 4820/2006 a BNP Manoliu din Tecuci.
Conform titlului de proprietate nr.48589-19/1996 autorul I S. – tatăl pârâtului s-a
reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa totală de 8800 m.p. teren din care 6100 m.p. în
extravilan şi 2700 m.p. în intravilanul com.B, jud.G.
Pârâtul este unicul moştenitor al tatălui său conform certificatului de moştenitor
nr.147/2009 emis de BNP Manoliu din Tecuci .
Din raportul de expertiză efectuat în cauză precum şi din precizările depuse la acest
raport de expertiză (f.35 şi 50 ) rezultă că terenul reclamanţilor măsoară în minus 152 m.p.
suprafaţă care se află în conturul GB.1BA şi care este ocupată de pârât.
Expertul a manifestat în precizările la raportul de expertiză şi care este linia de hotar
dintre cele două proprietăţi.
Pârâtul a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză motivat de faptul că nu s-a
măsurat şi terenul proprietatea numitului T D, despre care s-a arătat că a fost prezent la măsurători,
deşi acesta este decedat. A mai arătat că măsurătoarea este eronată întrucât trebuia efectuată de
la T D care se află la nord, către TC – la sud şi aşa s-ar fi găsit suprafaţa de teren lipsă, situaţie
ce rezultă şi din procesul verbal încheiat de Comisia locală conform procesului verbal depus de
pârât.
Instanţa a respins ca nefondate obiecţiunile formulate deoarece nu prezintă relevanţă
dacă numitul T D a fost sau nu prezent la efectuarea expertizei, atâta timp cât nu este parte în
proces şi pentru că procesul verbal la care se referă pârâtul nu are o forţă probantă mai mare şi nici
măcar egală cu raportul de expertiză efectuat în cauză pentru a putea fi luat în seamă.
Pe de altă parte, pârâtul nu prezintă nicio explicaţie logică pentru care măsurătorile ar fi
trebuit făcute de la nord la sud şi nu a adus argumente corespunzătoare prin care să demonstreze că
raportul de expertiză nu este corect, cu atât mai mult cu cât această probă este ştiinţifică şi nu poate
fi combătută decât prin argumente ştiinţifice sau cu o altă probă cu aceeaşi forţă.
În cauză s-a făcut dovada că, pârâtul ocupă reclamanţilor terenul în suprafaţă de 152
m.p., aşa cum rezultă din raportul de expertiză şi că se impune stabilirea unei noi linii de hotar şi
anume, cea stabilită de expert.
In temeiul art.480 C.civ. şi Protocolul nr.1 al CEDO pârâtul are obligaţia de a respecta
dreptul de proprietate al reclamanţilor şi deci de a le lăsa în deplină proprietate şi posesie terenul în
suprafaţă de 152 m.p.
Având în vedere considerentele ce preced, instanţa priveşte acţiunea ca fiind fondată în
parte urmând să o admită ca atare.
Va obliga pârâtul să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 152 mp
teren situat în intravilanul comunei B , jud. G şi delimitat prin punctele GB1 BA conform schiţei anexă la
raportul de expertiză efectuat în cauză de exp. tehnic Nistor Vasile.
Va stabili linia de hotar dintre proprietăţile părţilor pe aliniamentul GB1H1, cu latura din
partea de vest GA de 2,60 metri şi pe latura de est B1B de 1,15 metri , conform schiţei anexă la acelaşi
raport de expertiză efectuat în cauză.
Conform art.276 C.p.c., având în vedere că pretenţiile reclamanţilor au fost încuviinţate
doar în parte, instanţa urmează să-l oblige pe pârât la cheltuieli de judecată în măsura admiterii
cererii.
