Revendicare – Pactul comisoriu de gr.IV – denuntarea unilaterala a pactului comisoriu de partea interesata în desfiintarea contractului; cauze ce împiedica respectarea clauzei compromisorii.
Reclamanta I.A.C. a solicitat instantei în contradictoriu cu Prefectura Constanta, Comisia de aplicare a Legii nr.18/1991 Constanta ca prin hotarârea ce o va pronunta sa dispuna în principal: restituirea terenului situat în statiunea Mamaia, respectiv lotul nr.9 careul 48, conform Registrului de proprietar rol VIII, pagina 1600, nr.15994 din Planul cadastral al orasului Constanta întocmit în perioada 1936-1938 a carui forme si dimensiuni sunt consemnate în planul statiunii Mamaia.
În subsidiar, s-a solicitat anularea deciziei fostului Sfat Popular al Orasului Constanta nr.22043/58 prin care se reziliaza toate contractele de vânzare-cumparare pentru locurile din statiunea Mamaia, inclusiv contractul numitei MV si repunerea în posesie a subsemnatei în calitate de mostenitoare a suprafetei de teren evidentiata.
Examinând cererea formulata si probele administrate se retine ca reclamanta IAC este mostenitoarea legala a defunctei VM, care în baza contractului de vânzare-cumparare nr.2265 din 1932 conform copiei de la Arhivele Statului, a cumparat de la Primaria Constanta suprafata de 393,45 mp, iar prin procesul-verbal din 11 august 1942 este pusa în posesie cu suprafata cumparata, aceasta fiind individualizata, cu vecinatatile stabilite pe toate cele patru loturi si formând lotul nr.9.
În succesiunea încheierii actului de vânzare-cumparare, în cauza dedusa judecatii se constata denuntarea unilaterala a pactului comisoriu, chiar de partea interesata în desfiintarea contractului, respectiv Primaria Constanta.
Astfel, conform actului provenind de la arhivele statului se atesta ca între M.V. si Primaria Constanta a intervenit un contract de vânzare-cumparare încheiat la data de 28.07.1932 cu nr.1604 si transcris la nr.2265/1932, pentru suprafata de 393,45 mp – fiind individualizat în teren. Terenul formeaza lotul 9, careul 48, iar plata s-a stabilit a fi facuta în 4 rate.
La 10 ani de la încheierea contractului, prin adresa Serviciului Perceptiei Circa I – Primaria Municipiului Constanta cu nr.12.205 din 21 martie 1942, se confirma plata ultimei rate, dupa care prin Procesul-verbal din 11 august 1942 în baza Ordinului nr.39880/42 a Primariei Constanta se pune în posesie cumparatoarea cu suprafata de 393,45 mp cu delimitarile înscrise în act .
În procesul-verbal de punere în posesie nu se face vorbire de respectarea sau existenta pactului comisoriu de gradul IV.
Mai mult, contractul nu mai exista în posesia nici uneia din partile contractuale , ambele confirmând existenta conventiei.
Pe cale de consecinta, instanta constata ca autoarea proprietarei este titulara dreptului de proprietate pretins, iar în lipsa contractului în continutul caruia ar fi existat înscris pactul comisoriu de gr.IV, foloseste reclamantei care pretinde, iar intimatul nu probeaza contrariul.
De precizat ca prin decizia din 5.12.1924 a Primariei Oras Constanta termenul de executare a unei constructii s-a prelungit de la 4 la 6 ani, iar prin decizia din 9.01.1926, s-a trecut la achitarea contravalorii terenului în patru rate anuale, sub sanctiunea desfiintarii contractului în caz de neplata.
Drept urmare, în cauza de fata, vânzarea conform regulii din zona Mamaia, are clauza pactului comisoriu, care este supusa unei conditii rezolutorii exprese care consta în facultatea pe care si-o rezerva vânzatorul de a relua lucrul vândut.
În acest context, analizând conditiile de valabilitate ale înscrisului de înstrainare se retine ca vânzatorul are obligatia de a preda lucrul vândut cumparatorului si sa-l garanteze contra evictiunii si contra viciilor.
Predarea bunului în contextul Codului civil se produce de regula, prin însasi încheierea contractului – art.1314-1334 Cod civil, iar pentru cazuri anume partile stabilesc o data de predare.
În speta, s-a încheiat contractul, dar predarea s-a efectuat dupa 10 ani, fara a se face dovada unui alt termen de predare decât regula instituita de Codul civil.
Pe cale de consecinta, fata de data predarii bunului, în mod legal se presupune ca pactul comisoriu de gradul IV a expirat în anul 1936, iar vânzatorul denuntând unilateral clauza a înteles ca vânzarea sa-si produca efectele pe dreptul comun, întrucât în procesul-verbal de predare-primire nu se mentioneaza clauza compromisorie.
Examinând clauza si sub aspectul termenului de realizare a constructiei,dupa punerea în posesie, se constata ca acesta este de 6 ani, conform actului mentionat, astfel ca expira în anul 1948 – interval în care au existat evenimente fortuite si de schimbari sociale, economice si politice (razboi, schimbarea puterii politice cu efectele cunoscute).
Fata de aceste considerente, instanta constata ca în cauza dedusa judecatii, urmare a succesiunii ce a urmat încheierii contractului, platii pretului, predarea-primirea bunului si evenimentele social politice si de razboi ce au existat, contractul de vânzare-cumparare, încheiat de autoarea reclamantei este valabil, iar cererea de restituire a bunului este justificata.
Urmeaza a admite apelul, în limita învestirii de la fond si judecând, schimba în tot sentinta, în sensul ca admite cererea si dispune restituirea terenului situat în Mamaia, lotul nr.9, careul 48.
