REVENDICARE. TEREN AFLAT ÎN PATRIMONIUL
UNITĂŢII ADMINISTRATIV – TERITORIALE.
CALITATE PROCESUALĂ ACTIVĂ.
Potrivit art.19 din Legea nr.215/2000 a
administraţiei publice locale, unităţile administrativ-teritoriale,
sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică
deplină şi patrimoniu propriu.
Patrimoniul constituit din bunuri mobile şi imobile
proprietate publică sau privată, precum şi alte drepturi şi
obligaţii cu caracter patrimonial, este administrat de către
consiliul local, iar în litigiile referitoare la acest patrimoniu în
justiţie, unitatea administrativ-teritorială va fi reprezentată de
primar.
(Decizia civilă nr.323/R din 4 octombrie
2004 a Curţii de Apel Piteşti).
Primăria a chemat în judecată pe pârât pentru revendicarea unei
suprafeţe de teren şi pentru plata despăgubirilor civile reprezentând lipsa de
folosinţă a acestuia.
Judecătoria Câmpulung a admis acţiunea prin sentinţa civilă nr.103
din 22 ianuarie 2003 şi, în consecinţă, l-a obligat pe pârât să lase reclamantei
în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 3.360 mp. identificată prin schiţa
anexă a raportului de expertiză şi să plătească suma de 2.000.000 lei
reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului şi cheltuieli de
judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta este
proprietara mai multor suprafeţe de teren cuprinse în inventarul bunurilor
aparţinând domeniului public al comunei, printre care şi terenul în litigiu, iar
pârâtul l-a ocupat abuziv .
Apelul a fost respins ca nefondat de Tribunalul Argeş, prin decizia
civilă nr.1455 din 6 octombrie 2003, însuşindu-şi considerentele primei
instanţe.
Recursul pârâtului a fost întemeiat pe disp.art.304 pct. 8, 9 şi 10
Cod procedură civilă, prima critică vizează lipsa calităţii procesuale active a
reclamantei Primăria comunei Hârtieşti, raportat la prevederile art.19 din
Legea nr.215/2001. Celelalte critici privesc fondul dedus judecăţii, cu referire
la faptul că pârâtul a fost înzestrat cu terenul litigios în anul 1960, pe care l-a
stăpânit în mod continuu, aşa cum rezultă şi din certificatul de moştenitor
depus în cauză.
Prin decizia civilă nr.323/R din 4 octombrie 2004, Curtea de Apel
a admis recursul, a modificat decizia în sensul admiterii apelului declarat de
pârât, iar pe fond a respins acţiunea .
În considerentele deciziei, se reţine că, potrivit art.19 din Legea
nr.215/2000 a administraţiei publice locale, unităţile administrativ-teritoriale,
sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi
patrimoniu propriu. Patrimoniul constituit din bunuri mobile şi imobile
proprietate publică sau privată, precum şi alte drepturi şi obligaţii cu caracter
patrimonial, este administrat de către consiliul local, iar în litigiile referitoare
la acest patrimoniu în justiţie, unitatea administrativ-teritorială va fi
reprezentată de primar.
Verificând acţiunea s-a constatat că aceasta a fost formulată de
primărie şi nu de comună, prin primar, aşa cum prevăd normele legale mai
sus enunţate (art.67 din Legea nr.215/23 aprilie 2001 a administraţiei publice
locale).
Excepţia privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantului a fost privită
ca întemeiată, cu consecinţa admiterii recursului şi a modificării deciziei, în
temeiul art.312 alin.2, raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, iar pe
fond a respingerii acţiunii.
