Citeste şi


•Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanţelor Publice în litigiile având ca obiect drepturile salariale revendicate de funcţionarii publici.


•Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanţelor Publice în litigiile având ca obiect drepturile salariale revendicate de funcţionarii publici.

•Acordarea sporului de fidelitate prevăzut de art. 6 din OG nr. 38/2003

•Legea nr. 500/2002 – art. 16 şi 28 lit. „e”; OUG nr. 118/2004 – art. 2 alin. 1; art. 64 din OUG nr. 24/2000 rep.

În raport cu obligaţiile prevăzute de art. 16 şi 28 lit. „e” din Legea nr. 500/2002, Ministerul Economiei şi Finanţelor , are calitate procesuală pasivă, el având un rol bine determinat în elaborarea şi aprobarea bugetului de stat având buget în care sunt prevăzute propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, propuneri pe care

poate să le şi respingă. În exercitarea atribuţiilor sale legale, M.E.F. poate fi obligat să prevadă în bugetul anual sau în ratificările bugetare care se adoptă prin lege la propunerea şi fundamentarea făcută de M.E.F., sumele ce concretizează drepturile solicitate de funcţionarii publici, printre care şi poliţiştii.

Acordarea sporului de fidelitate este reglementată prin dispoziţiile art. 6 din OG nr. 38/2003. acest drept a fost suspendat prin OUG nr. 118/2004 – art. 2 alin. 1 – doar pentru perioada anului 2005, prin urmare, suspendarea temporară nu poate fi extinsă nici anterior, şi nici ulterior, acestui an. La expirarea duratei de suspendare, dispoziţia afectată reintră de drept în vigoare.

Prin sentinţa civilă nr. 347/26 mai 2008 a Tribunalului Mureş – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, dos. nr. 3614/102/2007 a admis acţiunea înaintată de reclamantul Sindicatul Poliţiştilor „Lege şi Onoare” în numele membrilor de sindicat J.V. ş.a. în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Mureş şi Instituţia Prefectului judeţului Mureş în solidar să plătească pentru aceştia drepturile băneşti cu titlu de spor de fidelitate pentru perioada 01.01.2004 – 01.01.2006, sume actualizate cu coeficientul de inflaţie până la plata efectivă.

A admis cererea de chemare în garanţie a M.E.F. şi a obligat pe chematul în garanţie M.E.F. să aloce şi să vireze pârâtului M.A.I. fondurile necesare plăţii drepturilor salariale de mai sus, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

Pentru a pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut, în considerentele hotărârii atacate, următoarele:

Prin cererea introductivă de instanţă reclamanţii au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii, obligarea acestora din urmă să plătească reclamantului drepturile băneşti cu titlu de spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază pentru perioada 01.01.2004 – 01.01.2007, sume actualizate cu coeficientul de inflaţie până la plata efectivă., cu rata inflaţiei până în momentul plăţii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată, motivând că în calitate de funcţionar public avea dreptul, potrivit dispoziţiilor art. 6 din O.G. nr. 38/2003, în aplicarea căruia a fost emis Ordinul nr. 132/2004.

Pârâtul D.G.F.P. Mureş a invocat, în reprezentarea intereselor pârâtului M.E.F., că acesta din urmă nu are calitate procesuală pasivă, respinsă însă de instanţa de fond.

Pe fond, pârâţii au solicitat respingerea acţiunii pe motiv că, deşi art. 6 din O.G. nr. 38/2003, în aplicarea căruia a fost emis Ordinul nr. 132/2004 prevede acest drept, acesta a fost suspendat de art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 118/2004.

Instanţa de fond reţine că într-adevăr acest drept a fost suspendat însă această suspendare, susţine prima instanţă, contravin dispoziţiilor constituţionale, respectiv art. 41 şi 53 din Constituţie.

Or, argumentează instanţa de fond, dreptul bănesc solicitat de reclamant constituie un drept de remunerare a muncii care face parte din conţinutul complex al dreptului fundamental la muncă; ca atare, potrivit art. 53 din Constituţie acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu şi contrar echităţii impuse de o societate democratică.

Instanţa de fond mai reţine că suspendarea contravine şi dispoziţiilor art. 16 alin. 1 din Constituţie, precum şi art. 15 alin. 2 din Constituţie, deoarece aceste măsuri legale sunt retroactive, suspendând retroactiv un drept câştigat sub imperiul actului normativ mai sus-amintit.

Pentru că acţiunea a fost introdusă la data de 29.11.2007, pentru perioada 01.01.2004 – 21.11.2004 instanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Faţă de această hotărâre au declarat, în termen, recursuri pârâtele D.G.F.P. Mureş, în reprezentarea intereselor Ministerului Finanţelor Publice, precum şi M.I.R.A. şi I.G.P.R.

Recurenta D.G.F.P. Mureş solicită ca prin admiterea recursului să fie modificată integral hotărârea atacată şi, pe fond, respinsă acţiunea introductivă de instanţă. În esenţă susţine că M.E.F. nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză, excepţie susţinută şi în faţa instanţei de fond, respinsă de instanţă, pentru că nu există un raport juridic direct între intimat şi recurentă care să dea naştere la drepturi şi obligaţii reciproce între părţi. În ce priveşte fondul cauzei, recurenta consideră că în primul rând nu se specifică cuantumul despăgubirilor solicitate, deşi orice cerere de chemare în judecată ar trebui să cuprindă un obiect bine determinat. De asemenea, arată că dreptul bănesc a fost suspendat prin O.U.G. nr. 118/2004.

De asemenea, a formulat recurs şi pârâtul M.I.R.A. şi I.G.P.R., ce au solicitat ca acordarea drepturilor salariale, constând în sporul de fidelitate, să fie acordat doar pentru perioada 01.01.2005 – 31.12.2005, doar în această perioadă fiind suspendat acest drept salarial.

Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304¹ Cod procedură civilă, instanţa de recurs reţine următoarele:

În ce priveşte primul motiv de recurs invocat de M.E.F., prin reprezentant, instanţa nu-l va reţine, urmând a-l respinge ca nefundat.

În acest sens, Ministerul Economiei şi Finanţelor are un rol bine determinat în elaborarea şi aprobarea bugetului de stat anual, buget în care sunt prevăzute propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite (art. 16 şi art. 28 lit. e din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice).

Cu alte cuvinte, M.E.F. poate să respingă propunerile de buget ale ordonatorilor principali de credite, în cazul de faţă Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Din acest punct de vedere, instanţa constată că M.E.F., din această perspectivă, poate avea calitate procesuală pasivă în raport cu obligaţiile sale legale prevăzute de art. 16 şi 28 lit. e din Legea nr. 500/2002 şi, ca atare, poate fi obligat la prevederea (şi acceptarea propunerilor făcute de ordonatorii principali de credite) în bugetul anual sau în rectificările bugetare, care se adoptă de asemenea prin lege la propunerea şi fundamentarea făcută de M.E.F., a acestor sume ce concretizează drepturile solicitate de reclamanţii-intimaţi.

Astfel, instanţa va respinge ca nefundat recursul formulat de M.E.F.

Însă, instanţa va admite recursurile M.I.R.A. şi I.G.P.R.

În acest sens, drepturile solicitate au fost suspendate doar pentru anul 2005, conform O.U.G: nr. 118/2004, art. 2 alin. 1. În ce priveşte sporul de fidelitate pentru anii 2004 şi 2006, acesta nu a fost suspendat prin acte normative şi a fost acordat în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din O.G. nr. 38/2003.

De altfel, chiar şi în acţiunea introductivă de instanţă se precizează, de către intimaţi, că acest drept a fost suspendat prin O.U.G. 118/2004. Or, art. 2 alin. 1, care prevede textual că „În anul 2005 se suspendă aplicarea dispoziţiilor art. 6 din O.G. nr. 38/2003…”, ceea ce înseamnă că aplicarea temporară a suspendării operează doar pe perioada anului 2005, ea neputând fi extinsă anterior anului 2005 sau ulterior acestui an.

Actul legislativ privind tehnica de redactare tehnică legislativă, respectiv O.U.G. 24/2000 rep., prevede, la art. 64, că actul care prevede suspendarea trebuie să prevadă data la care se produce suspendarea, dar şi durata sa determinată, în speţa de faţă suspendarea acţionând doar pentru anul 2005. Aceeaşi dispoziţie legislativă, aliniatul 2 al art. 64, prevede că la expirarea duratei de suspendare dispoziţia afectată, în cazul de faţă dreptul concret salarial reflectat în sporul de fidelitate, reintră de drept în vigoare. Cum nu a fost prevăzută expres o altă suspendare (aliniatul 3 al aceluiaşi text), este evident faptul că începând cu data de 01.01.2006 intimaţilor li se cuvenea de drept sporul de fidelitate, care le-a şi fost acordat.

Pentru aceste motive, instanţa va admite recursurile M.I.R.A. şi I.G.P.R., va modifica în parte hotărârea atacată în sensul în care va admite acţiunea formulată în ce priveşte sporul de fidelitate doar pentru perioada 01.01.2005 – 31.12.2005, urmând a menţine celelalte dispoziţii din hotărârea atacată.