Prin cererea din data de 14.01.2015, înregistrată la Judecătoria XXXX sub nr. XXXX, reclamantul D.A. a chemat în judecată pe pârâtul SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ XXXX solicitând restituirea sumei de 41.796 lei ce reprezintă salarii conform deciziei civile nr. XXXX pronunţată de Curtea de Apel XXXX, deoarece există îmbogăţire fără justă cauză.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, între părţi, a existat un contract de muncă în perioada 01.02.2001-12.06.2007 şi actul adiţional la acesta, prin care s-a obligat să funcţioneze ca specialist pe o perioadă de minim 5 ani, în caz contrar obligându-se să plătească Spitalului Judeţean XXXX o sumă echivalentă cu 36 salarii medii pe economie. Solicită să se aibă în vedere faptul că, potrivit art. 2 din Legea 10/1972 orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă şi a profesiei, precum și faptul că salariile în perioada 2001-2006 au fost plătite din bugetul statului şi casei de asigurări de sănătate şi nu din bugetul spitalului.
La data de 06.07.2015, pârâtul SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ XXXX a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei timbrajului, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, susținând că, în cauză, calitatea procesuală pasivă aparține Ministerului Sănătăţii, întrucât suma la restituirea căreia reclamantul a fost obligat prin decizia civilă nr. XXXX s-a întors la bugetul statului, precum și excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune deoarece au trecut mai mult de trei ani de la data când decizia civilă nr. XXXX pronunţată de Curtea de Apel XXXX a devenit irevocabilă.
Prin aceeași întâmpinare, pârâta a invocat și excepţia lucrului judecat, în raport de decizia civilă nr. XXXX din 23.06.2008 a Curţii de Apel XXXX, prin care s-au analizat dispozițiile art. 2 din Legea nr. 10/1972, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, susținând că executarea silită s-a efectuat în temeiul unei hotărâri judecătorești, astfel că suma încasată nu reprezentă o îmbogăţire fără justă cauză.
Prin sentința civilă nr. XXXX Judecătoria XXXX a admis excepţia necompetenței materiale a Judecătoriei XXXX, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile având ca obiect pretenţii formulată de reclamantul D.A. în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ XXXX, în favoarea Tribunalului XXXX, reținând că cererea este formulată de angajat împotriva fostului angajator al acestuia, solicitându-se obligarea fostului angajator la plata sumei de 41.796 lei, întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză, situaţie care îşi are izvorul în raportul de muncă angajator – angajat dintre reclamant şi pârât.
Totodată, Instanţa a constatat că este sesizată cu o cerere care priveşte un conflict de muncă între angajator şi angajat, iar în conformitate cu prevederile dispozițiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011, conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal.
Pe rolul Tribunalului XXXX cauza a fost înregistrată la data de 18.03.2016 și, în această fază procesuală, pârâta a depus al dosarul cauzei, la data de 06.05.2016, înscrisuri, constând în procesul-verbal încheiat în dosarul de executare nr. XXXX, extras de cont la data de 31.12.2013, precum și încheierea din data 24.02.2011, pronunțată în dosarul nr. XXXX de Judecătoria XXXX– Secția Civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. XXXX, pronunțată în dosarul nr. XXXX, Tribunalul XXXX – Secția Civilă, Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul D.A. în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ XXXX și, pe cale de consecință, a constatat nulitatea absolută a actului adițional la contractul individual de muncă nr. XXXX intervenit între părți, a respins, ca nefondată, cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ XXXX privind obligarea pârâtului-reclamant D.A. la plata sumei de 41.796 lei, reprezentând 36 salarii medii pe economie, a obligat pârâtul SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ XXXX la plata către reclamant a sumei de 1200 lei, reprezentând contravaloare onorariu avocat.
Prin decizia civilă nr. XXXX, Curtea de Apel XXXX a admis recursul declarat de recurentul SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ XXXX împotriva sentinței civile nr. XXXX, pronunțată de Tribunalul XXXX – Secția pentru conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ fiscal – Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. XXXX în contradictoriu cu intimatul D.A., a modificat, în tot, sentința atacată, în sensul că a respins, ca neîntemeiată, acțiunea principală, a admis cererea reconvențională și a obligat reclamantul-pârât la plata sumei de 41.796 lei, reprezentând 36 salarii medii pe economie, calculat în cuantum net.
Prin încheierea din data de 24.02.2011, pronunțată în dosarul nr. XXXX, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite și, în temeiul art. 3733 alin. 2 din Codul de procedură civilă, s-a încuviințat executarea silită pe raza sectorului XXXX București a obligației stabilite prin titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. XXXX, pronunțată de Curtea de Apel XXXX, iar în conformitate cu prevederile art. 3733 alin. 3 coroborat cu dispozițiile art. 3711 alin. 3 din Codul de procedură civilă, prin aceeași încheiere s-a dispus că executorul poate proceda la executarea silită a obligației stabilită prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege.
Potrivit actelor dosarului, astfel cum rezultă din extrasul de cont – fila 13, pârâta și-a valorificat pretențiile la data de 30.12.2013.
Prin prezenta acțiune, reclamantul D.A. a solicitat obligarea pârâtului SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ XXXX, solicitând restituirea sumei de 41.796 lei ce reprezintă salarii conform deciziei civile nr. XXXX pronunţată de Curtea de Apel XXXX, deoarece există îmbogăţire fără justă cauză, susținând, în esență, că, în condițiile în care salariile din perioada 2001 – 2006 au fost plătite din bugetul statului și Casei de Asigurări de Sănătate, suma încasată de pârât de la reclamant reprezintă, pentru pârât, un venit, deoarece acesta nu a suportat cheltuielile cu salarizarea reclamantului, așa încât, în cauză, există o îmbogățire fără justă cauză.
Examinând cu prioritate, conform art. 248 din Codul de procedură civilă, republicat, excepțiile invocate de pârât, Tribunalul constată că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, în ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, Tribunalul reţine că este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi se poartă între aceleaşi părţi.
Prin urmare, pentru a exista lucru judecat dedus într-un proces din hotărârea pronunţată într-un proces anterior, trebuie să existe tripla identitate, respectiv identitate de persoane, de obiect şi de cauză, fiind însă necesar ca prima hotărâre rămasă definitivă, să fi rezolvat în fond procesul dintre părţi.
De asemenea, din dispoziţiile art. 430 alin. 1 şi alin. 2 din Codul de Procedură Civilă, republicat, rezultă că hotărârea judecătorească care soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale sau asupra oricărui alt incident, are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată, precum şi faptul că autoritatea de lucru judecat priveşte atât dispozitivul, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Din examinarea hotărârii pronunţată în dosarul nr. XXXX, rezultă că acţiunea ce a făcut obiectul acestui dosar a avut ca obiect cererea formulată de reclamantul D.A. privind constatarea nulității absolute a actului adițional la contractul individual de muncă nr. XXXX, intervenit între părți, precum și cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ XXXX vizând obligarea reclamantului la restituirea sumei de 41.796 lei reprezentând contravaloarea a 36 salarii medii pe economie.
Această acţiune, prin decizia civilă nr. XXXX, pronunțată de Curtea de Apel XXXX, a fost respinsă, ca neîntemeiată, iar cererea reconvențională a fost admisă, fiind obligat reclamantul-pârât la plata sumei de 41.796 lei, reprezentând 36 salarii medii pe economie, calculat în cuantum net.
Prin acţiunea ce face obiectul cauzei de faţă, reclamantul D.A. a solicitat restituirea sumei de 41.796 lei ce reprezintă contravaloarea a 36 salarii medii conform deciziei civile nr. XXXX pronunţată de Curtea de Apel XXXX, susținând că există îmbogăţire fără justă cauză.
Cele expuse susţin concluzia că cele două acţiuni nu au obiecte identice, întrucât, deși pentru a exista identitate de obiect nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele acţiuni la fel, ci este suficient ca din cuprinsul acţiunilor să rezulte că este acelaşi, respectiv ca scopul final urmărit de reclamant este acelaşi, în cauză nu există identitate de obiect, prin prezenta cauză reclamantul urmărind restituirea sumei de 41.796 lei ce a fost executată silit de către pârât.
Pe de altă parte, temeiul juridic al dreptului valorificat prin cele două acţiuni este diferit, aşa încât susţinerile pârâtului pe acest aspect urmează a fi înlăturate.
În consecinţă, constând că acţiunea ce face obiectul prezentei judecăţi nu a făcut obiectul dosarului XXXX şi cum principiul puterii de lucru judecat împiedică judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, instanţa va respinge excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârât.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, în privinţa pretenţiilor reclamantului, Tribunalul constată că, potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011, prescripţiile începute şi neîmplinite la intrarea în vigoare a noului Cod civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.
Sub acest aspect, se constată că acţiunea pendinte a fost introdusă la data de 14.04.2015, iar potrivit art. 171 şi art. 268 din Codul Muncii, republicat, termenul de prescripţie a dreptului la acţiune cu privire la drepturile salariale coincide cu termenul general de prescripţie de 3 ani.
Cu privire la cauzele de întrerupere, suspendare şi încetare a cursului prescripţiei sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun, astfel cum acestea sunt reglementate prin Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă şi art. 2.543 -2.532 Cod civil.
În acest sens, art. 278 Codul Muncii, republicat, prevede că dispoziţiile codului se întregesc, în măsura în care nu sunt incompatibile şi cu dispoziţiile legislaţiei civile.
În speţă, dreptul la acţiunea în restituirea sumei de 41.796 lei ce a fost executată silit de către pârât, începe să curgă de la data la care aceasta a fost executată silit, respectiv de la data de 30.12.2013, însă, în condițiile în care acțiunea a fost introdusă la data de 14.04.2015, este evident că această dată se situează în interiorul termenului de prescripție de 3 ani, așa încât se va respinge, ca nefondată, excepţia prescrierii dreptului material la acţiune invocată din pârât.
În raport de dispozițiile art. 267 din Codul Muncii, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ XXXX este neîntemeiată, astfel că aceasta va fi respinsă ca fiind nefondată.
Cu privire la fondul cauzei, din considerentele ce se vor expune, acțiunea este apreciată neîntemeiată.
Potrivit art. 253 alin. 3 din Codul Muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Fiind în prezența unei răspunderi contractuale subiective de drept al muncii, această răspundere a angajatorului poate interveni, în afară de îndeplinirea condițiilor generale ale răspunderii juridice în materie contractuală, când prejudiciul cauzat salariatului s-a produs în timpul îndeplinirii de către acesta a obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, la baza răspunderii patrimoniale stând culpa celui în cauză, situație ce nu se regăsește în cauză.
Astfel, potrivit actelor dosarului, executarea silită s-a efectuat în temeiul unui titlu executoriu reprezentat de decizia civilă nr. XXXX pronunțată de Curtea de Apel XXXX, dat fiind faptul că reclamantul debitor nu și-a îndeplinit de bunăvoie obligația din titlul executoriu.
Pe de altă parte, clauzele contractului individual de muncă prin care angajatorul se obligă față de salariat să-i asigure o pregătire profesională corespunzătoare în schimbul obligației acestuia din urmă de a-și desfășura activitatea în beneficiul angajatorului, o perioadă de timp, sub sancțiunea plății unor daune interese, chiar stabilite anticipat, nu au ca efect limitarea dreptului la muncă, după cum pretinde reclamantul, și doar asigură o garanție angajatorului ce a suportat cheltuieli de formare profesională a salariatului de a-și recupera prejudiciul produs prin denunțarea de către angajat a contractului individual de muncă.
Totodată, susținerile reclamantului în sensul că, în cauză, suma încasată de reclamant ar reprezenta pentru pârât un venit deoarece a suportat cheltuielile cu salarizarea reclamantului și, prin urmare, obligația de restituire a sumei reținute în temeiul hotărârii judecătorești ar avea la bază îmbogățirea fără justă cauză, urmează a fi înlăturate, din prevederile Legii nr. 95/2006 rezultând că spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare, veniturile provenind din sumele încasate pentru serviciile medicale din alte prestații efectuate pe bază de contract, precum și din alte surse, conform legi, ceea ce impune concluzia, contrar susținerilor reclamantului, că plata salariilor nu reprezintă cheltuieli de la bugetul de stat, ci din veniturile proprii ale spitalului.
În consecință, constatând că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale a angajatorului, Tribunalul va respinge acţiunea formulată de reclamantul D.A. în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ XXXX, ca nefondată
