O astfel de acţiune a fost admisă, avându-se în vedere că în cauză nu operează prescripţia dreptului material la acţiune faţă de recunoaşterea de către debitor a pretenţiilor reclamanţilor, în cauză fiind incidente şi statuările făcute de Secţiile Unite ale I.C.C.J. Bucureşti, prin Decizia nr. XXI din 10.03.2008, potrivit cărora „în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistraţii asistenţi, precum şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizaţia brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar şi după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 459/39/30.10.2008 reclamanţii Z.N., C.E. ş.a, au solicitat în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, Tribunalul Suceava, Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării obligarea primilor trei pârâţi la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% lunar pentru timpul efectiv lucrat de reclamant în perioada 1.11.2000 – 1.08.2004, actualizat în raport cu indicele de inflaţie la data plăţii, obligarea pârâtului Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice să aloce sumele necesare plăţii acestor drepturi şi obligarea pârâtului Tribunalul Suceava să efectueze cuvenitele menţiuni în carnetele de muncă ale reclamanţilor.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţi şi Justiţie – Secţiile Unite, publicată pe site-ul acesteia www.scj.ro, a admis recursul în interesul legii, statuând că judecătorii, procurorii, magistraţii, asistenţii, precum şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizaţia brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar şi după intrarea în vigoare a O.G. nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În dovedirea cererii au depus la dosar în copie: certificatul de pe dispozitivul sentinţei civile nr. 2287 din data de 31.10.2007 a Tribunalului Botoşani /f.4-5); sentinţa civilă nr. 2287 din 31.10.2007 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, în dosarul nr. 2518/116/2007 (f. 6-10).
Pârâtul Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, faţă de dispoziţiile art. 283 al. 1 lit. c din Legea 53/2003.
Pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
A arătat pârâtul că obligaţiile de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuieli de personal şi de acordare a drepturilor băneşti cuvenite revine ordonatorilor de credite.
A invocat pârâtul şi excepţia precripţiei dreptului material la acţiune.
Examinând actele şi lucrările dosarului, asupra excepţiilor invocate, instanţa reţine următoarele:
Potrivit art. 47 din Legea 50/1996, republicată, „ pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, magistraţii precum şi personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar”.
Prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea, alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, precum şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizaţia brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar şi după intrarea în vigoare a O.G. nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Pentru ca prescripţia să-şi producă efectul său extinctiv, adică sancţionator, este necesar ca, pentru titularul dreptului la acţiune să existe, pe lângă voinţa de a acţiona şi posibilitatea reală de a acţiona, adică de a se adresa organului competent pentru protecţia dreptului său.
Dacă pe timpul cât durează împrejurarea care îl împiedică pe titularul dreptului la acţiune să acţioneze prescripţia nu ar fi oprită, adică suspendată, s-ar ajunge la situaţia în care titularul dreptului la acţiune să i se aplice efectul extinctiv, fără a i se imputa posibilitatea ori neglijenţa în a acţiona, într-o asemenea situaţie prescripţia ar fi deturnată de la finalitatea sa, nemaiavând caracter real.
În condiţiile în care prin art. 1 pct. 42 din OG 83/2000 art. 47 din Legea 50/1996 a fost abrogat, nu le poate fi imputat reclamanţilor pasivitatea ori neglijenţa în a acţiona.
După pronunţarea deciziei în interesul legii reclamanţii au avut posibilitatea reală de a acţiona, de a se adresa instanţei pentru plata acestor drepturi.
Astfel, termenul de 2 ani impus de dispoziţiile art. 283 al. 1 lit. c se calculează de la data pronunţării acestei decizii.
Faţă de aceste considerente urmează ca instanţa să respingă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.
Conform art. 7 din H.G. 83/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, acesta este ordonator principal de credite iar potrivit Legii 500/2002 şi H.G. 208/2005 Ministerul Economiei şi Finanţelor coordonează acţiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar.
Astfel, rolul Ministerului Economiei şi Finanţelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectului ordonatorilor de credite, precum şi elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
În aceeaşi idee, art. 1 din O.G. 22/2002 aprobată prin Legea 288/2002, prevede că executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă.
Faţă de aceste considerente urmează ca instanţa să respingă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Pe fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:
Potrivit art. 47 din legea 50/1996 republicată „ pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, magistraţii precum şi personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar”.
Prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea/1996 a fost abrogat expres.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 47 din Legea 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, precum şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizaţia brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, şi după intrarea în vigoare a OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, rezultând astfel că acest spor se cuvine şi pentru viitor.
Articolul 329 al. 3 din Codul de procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţă.
Pentru aceste motive instanţa a obligat pârâţii Ministerul Justiţiei, Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Tribunalul Suceava să plătească reclamanţilor sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% lunar pentru timpul efectiv lucrat de fiecare reclamant în perioada 1.11.2000 – 1.08.2004, actualizat în raport de indicele de inflaţie la data plăţii.
Pentru a asigura plata efectivă a acestor drepturi pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor a fost obligată să includă în buget sumele necesare plăţii acestor drepturi.
În temeiul dispoziţiilor art. 1 al. 1 din Decretul 92/1976 privind carnetul de muncă a fost obligat pârâtul Tribunalul Suceava să efectueze cuvenitele menţiuni în carnetele de muncă ale reclamanţilor.
