Aplicabilitatea Legii nr.84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.
Legea nr. 84/2012 se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza:
a) contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă şi necontestate la instanţele judecătoreşti competente;
a) contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă şi necontestate la instanţele judecătoreşti competente;
b) hotărârilor consiliilor locale şi judeţene;
c) contractelor de muncă/convenţiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanţate din fonduri europene, conform Ghidului de finanţare, în care Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau unităţile şi instituţiile aflate în subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener.
c) contractelor de muncă/convenţiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanţate din fonduri europene, conform Ghidului de finanţare, în care Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau unităţile şi instituţiile aflate în subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener.
Legea menţionată prin articolul 2 aprobă exonerarea de la plată a sumelor reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condiţiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecinţă a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
Legea menţionată prin articolul 2 aprobă exonerarea de la plată a sumelor reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condiţiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecinţă a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
Dar, exonerarea de la plata sumelor încasate se refera doar la etapa executării deciziilor de impunere emise, fără sa influenţeze cercetarea judecătoreasca a legalităţii actului emis din punctul de vedere al apărărilor în fapt şi în drept formulate de reclamantă, astfel ca instanţa de judecată trebuie să se pronunţe asupra obiectului cauzei cu care a fost învestită.
Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 5219/15 mai 2013
Reclamanta N.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiului S. anularea deciziei de imputare nr. 69640/2011 si exonerarea de plata sumei de 6351 lei reprezentând drepturi speciale acordate în baza contractului colectiv de muncă în anul 2010 . În motivarea acţiunii se arată ca decizia de impunere este nelegală, drepturile fiind acordate în temeiul unei hotărâri judecătoreşti.
Secţia a II-a Civila,de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Sibiu prin sentinţa nr. 3035/2012 a constatat aprobata prin efectul legii exonerarea de plata sumei de 6352 lei . Instanţa a reţinut prin considerentele expuse că la data de 14 06 2012 , Parlamentul României a adoptat Legea nr. 84 , iar prin dispoziţiile art. 2 din actul normativ se înlătura efectele analizei de legalitate a cheltuielilor publice stabilite prin contractele colective de muncă încheiate de autorităţile administraţiei publice locale , statuând exonerarea de la plata sumelor stabilite în urma controlului de legalitate , astfel ca funcţionarul public care a beneficiat de aceste drepturi beneficiază de amnistia prevăzuta de lege , urmând sa fie exonerat de plata drepturilor stabilite prin actul de impunere.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Primarul Municipiului S. solicitând modificarea hotărârii şi respingerea acţiunii reclamantului. Prin motivele de recurs se arată că a fost contestată în instanţă legalitatea Deciziei nr. 40/2011 in dosarul nr. 7129/85/2011 a Tribunalului Sibiu, astfel ca pânâ la data soluţionării dosarului , reclamantul nu poate să fie exonerat de plata sumelor stabilite prin actul de imputare.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 , 312 al. 3 din Codul de procedură civilă .
Curtea, analizând sentinţa atacată sub aspectul recursului declarat de pârât, a constatat ca este fondat pentru următoarele considerente:
În baza controlului de audit financiar întreprins de Curtea de Conturi a judeţului Sibiu a fost emisă Decizia nr. 40/ 10.08.2011 prin care s-a stabilit acordarea în anul 2010 a unor drepturi de natură salarială fără justificare legală , fiind stabilit un termen pentru recuperarea prejudiciului.
În cauza a fost emisă Decizia de impunere nr. 69640/2011 cuprinzând obligaţia pentru reclamantă de a restitui suma de 6.351 lei ca fiind încasată necuvenit .
Reclamanta a formulat acţiune la instanţa de contencios administrativ , solicitând desfiinţarea actului , deoarece drepturile pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii au fost acordate în temeiul acordului sau contractului colectiv de muncă, astfel că nu sunt suspuse restituirii. Instanţa de fond a exonerat reclamanta de plata acestor drepturi, arătând că în temeiul Legii nr. 84/2012 a intervenit amnistia fiscală.
Instanţa de control judiciar constată ca Legea nr. 84/2012 se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza:
b) hotărârilor consiliilor locale şi judeţene;
Dar, exonerarea de la plata sumelor încasate se referă doar la etapa executării deciziilor de impunere emise , fără să influenţeze cercetarea judecătorească a legalităţii actului emis din punctul de vedere al apărărilor în fapt şi în drept formulate de reclamantă, astfel ca instanţa de judecată trebuie să se pronunţe asupra obiectului cauzei cu care a fost învestită.
În consecinţa , în temeiul dispoziţiilor art. 312 al. 6 indice 1 din Codul de procedura civilă , Curtea a admis recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului S. împotriva sentinţei nr.3035 /CA/2012 pronunţata de Secţia a II-a Civila,de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Sibiu, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond, care urmează să se pronunţe asupra litigiului dedus judecăţii , astfel cum a fost învestită de reclamanta prin acţiunea în contencios administrativ .
