Cadre medicale. Spor 100% pentru condiţii periculoase.
OUG nr. 115/2004 aprobată cu modificări şi completări prin Legii nr. 125/2005: art.13 alin.(1) lit.e;
OG nr. 17/2008;
Ordinul M.S. nr. 721/2005
Sporul pentru condiţii periculoase nu se acordă automat ( sintagma folosită de legiuitor este „pot fi acordate”), ci atât acordarea, cât şi cuantumul acestuia sunt supuse negocierii între conducerea spitalului şi sindicatul reprezentativ al salariaţilor, dar şi condiţiei ca acordarea sporului să se încadreze în bugetul de venituri şi cheltuieli. Beneficiul sporului invocat de reclamantă nu este un drept născut direct din lege, ci o vocaţie supusă negocierii partenerilor sociali şi încadrării în bugetul spitalului.
Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr. 604/03 mai 2010.
Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr. 752/107/2009 formulată şi precizată de reclamanta U.A. împotriva pârâtului S.J.U. ALBA IULIA s-a solicitat obligarea pârâtului să plătească reclamantei sporul de 100% acordat în baza prevederilor art. 13 al. 1 lit. e din O.U.G. nr. 115/2004 aprobată cu modificări şi completări prin Legii nr. 125/2005, O.G. nr. 17/2008 şi Ordinul M.S. nr. 721/2005 pe perioada 25.02.2006 până la pronunţarea prezentei sentinţe şi în continuare, sume ce vor fi actualizate cu indice de inflaţie începând de la data naşterii dreptului şi până la plata efectivă.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că este angajata pârâtului în funcţia de asistent medical şi îşi desfăşoară activitatea la Laboratorul de Analize Medicale.
Prin ordinul sus menţionat sunt prevăzute categoriile de personal şi mărimea concretă a sporurilor pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebit de periculoase în spitale şi sanatorii care deservesc bolnavi de TBC sub orice formă, din laboratoarele sau compartimentele care servesc aceste paturi, la fel şi personalul de specialitate medico – sanitar din secţiile sau compartimentele cu paturi în care sunt îngrijiţi bolnavi de SIDA şi din laboratoarele ce deservesc aceste paturi, precum şi personalul din laboratoarele medicale care lucrează teste HIV/SIDA.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, arătând că aceasta este salariata pârâtului dar că nu se încadrează în categoriile de personal care beneficiază de sporul solicitat.
Prin sentinţa civilă nr. 1852/ 16.12.2009 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr.782/107/2009 s-a admis acţiunea civilă formulată de către reclamanta U.A. împotriva pârâtului S.J.U. ALBA aşa cum a fost formulată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamanta este angajata pârâtului în funcţia de asistent medical începând cu 02.02.1995, având locul de muncă la Laboratorul de analize medicale aspecte ce rezultă din recunoaşterea pârâtului prin întâmpinare, copia carnetului de muncă şi al contractului individual de muncă al reclamantei.
Prin Ord. nr. 377/2008 a Ministerului Sănătăţii Publice a fost aprobată structura organizatorică a pârâtului, în această structură fiind inclusă secţia de boli infecţioase cu un compartiment HIV/SIDA de 10 paturi, blocul operator: chirurgie obstetrică, ginecologie, ortopedie şi traumatologie, sterilizare, farmacie laborator analize medicale.
Potrivit fişei postului reclamanta are ca atribuţii de serviciu efectuarea de analize curente şi de urgenţă în domeniul biochimie, bacteriologie, micologice, serologice, biochimia urinei, imunologie şi îşi desfăşoară activitatea sub coordonarea medicului de laborator, chimistului sau biologului.
Din raportul de activitate pe baza grupelor de diagnostice a spitalului pe perioada 2006 – 2008 rezultă că numărul cazurilor de pacienţi HIV/SIDA s-a situat în această perioadă între 130-248 internări iar pe toate sectoarele spitalului s-a realizat un coeficient al cazurilor K situat într-un procent aproximativ de 1%.
Până în anul 2007 pârâtul a executat analize medicale şi pentru boli infecţioase şi neurologie, începând din 01.01.2007 acest serviciu fiind externalizat conform Deciziei nr. 6/2007.
Ulterior prin contractul de prestări servicii nr. 374/30.04.2009 s-a externalizat şi efectuarea textelor pentru bolnavii de HIV/SIDA.
Cu toate acestea, pârâtul efectuează în continuare analize de laborator pentru pacienţii internaţi respectiv pentru hematologie, serologie bacteorologie, în funcţie de tipul de analize solicitat de medicul curant chiar dacă analizele specifice bolilor de TBC şi HIV/SIDA au fost pe rând externalizate.
Conform procedurii de efectuare a analizelor medicale stabilit de pârât, analizele pentru pacienţii internaţi în compartimentul HIV/SIDA se prelucrează în laborator numai în tura I între orele 7-14. Aceste analize sunt cele stabilite de medicul curant pentru pacientul internat, mai puţin testele şi alte analize specifice care au fost externalizate de la 01.05.2009.
Din aceste date rezultă că în cadrul S.J.U. Alba Iulia sunt spitalizaţi pacienţi care suferă de boli dermato – venerice, boli infecţioase şi HIV/SIDA, pacienţi pentru care pârâtul efectuează analize medicale la solicitarea medicului curant în laboratorul de analize medicale pe care îl are în structura sa.
De asemenea, în cadrul spitalului se efectuează şi analize medicale de urgenţă, pacienţii putând avea orice diagnostic.
Potrivit art. 13 din O.U.G. nr. 115/2004 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 125/2005 şi O.G. nr. 17/2008 precum şi potrivit Ordinului nr. 721/2005 a MS pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariul de bază, în baza acestor acte normative beneficiază de un spor între 50% şi 100% din salariul de bază personalul care lucrează în spitale în care sunt îngrijiţi bolnavi de orice formă de TBC, personalul care lucrează în laboratoarele de bacteriologie BK, personalul de specialitate medico – sanitar din secţiile şi compartimentele cu paturi în care sunt îngrijiţi bolnavii de SIDA şi din laboratoarele ce deservesc aceste paturi şi personalul de specialitate medico – sanitar din laboratoarele medicale care lucrează teste HIV/SIDA şi analize medicale pentru tipurile de boli anterior enunţate.
Potrivit art. 13 din regulament personalul care îşi desfăşoară activitatea în aceste locuri de muncă beneficiază de spor raportat la timpul efectiv de lucru pe care l-a prestat în locul de muncă pentru care se acordă sporul. În condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea în mai multe locuri de muncă, sporul acordat se calculează funcţie de timpul prestat la fiecare loc de muncă pentru care se acordă sporul.
Evidenţa timpului lucrat efectiv pe ore şi zile în diferite locuri de muncă pentru care se acordă spor, se face de şeful fiecărui compartiment .
Reclamanta beneficiază de sporul prevăzut de lege şi întrucât pârâtul nu a stabilit cuantumul acestui spor în condiţiile prevăzute de art. 15 din regulament se apreciază că acest spor este de 100% din salariul de bază.
Cuantumul sporului se va calcula în funcţie de timpul efectiv lucrat pe baza pontajelor şi a confirmării şefului de compartiment, în condiţii de muncă ce se încadrează în dispoziţiile art. 13 din O.U.G. nr. 115/2004.
Reclamanta a promovat acţiunea la data de 25.02.2009 astfel că este îndreptăţită să solicite diferenţa salarială pe o perioadă anterioară de 3 ani conform dispoziţiilor art. 283 pct. 1 lit. c Codul Muncii.
Reclamanta a făcut dovada că pentru toată perioada solicitată 2006 – 2009 a lucrat în aceleaşi condiţii.
Dreptul reclamantei la acest spor s-a născut în luna imediat următoare celei în care şi-a desfăşurat activitatea în aceste condiţii, astfel că pentru repararea prejudiciului cauzat reclamantei prin neplata sumei de bani la data scadenţei, pârâtul a fost obligat să plătească aceste sume de bani corectate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului şi până la data efectuării plăţii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999 reclamantul S.J.U. Alba, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acţiunii.
În motivarea recursului a arătat în esenţă că pentru pacienţii din cadrul Secţiei HIV – SIDA se efectuează un număr foarte mic de analize, raportat la numărul mic de internări, iar faţă de această situaţie conform art. 15 din regulament medicul şef al laboratorului a nominalizat personalul care să beneficieze de sporul de 100% din salariul de bază, respectiv personalul compartimentului de bacteorologie BK. Potrivit art. 13 din Regulament, personalul nominalizat beneficiază de sporul de 100% din salariul de bază în funcţie de timpul efectiv lucrat în locurile nominalizate, or reclamanta nu a fost niciodată evidenţiată de medicul şef de laborator în pontaj cu spor de 100% pentru efectuarea analizelor medicale pentru bolnavii infestaţi cu HIV – SIDA.
Prin decizia 6/2007 s-a dovedit că începând cu data de 1.01.2007 analizele medicale pentru compartimentul HIV/SIDA s-au efectuat în puncte de lucru ale laboratorului care funcţionau în alte corpuri de clădire decât cel în care lucrează reclamanta, iar începând cu data de toate analizele medicale pentru pacienţii internaţi în compartimentul HIV/SIDA s-au externalizat, potrivit contractului nr. 374/2009 încheiat cu C.
Intimata U.A. a depus întâmpinare în recurs, solicitând respingerea acestuia, cu cheltuieli de judecată.
Apreciază că sentinţa recurată este legală şi temeinică, întrucât din fişa postului, raportul de activitate şi procedura de efectuare a analizelor medicale reiese cu certitudine că a efectuat analize pentru bolnavii infestaţi cu HIV/SIDA, însă medicul şef de laborator cu rea-credinţă nu a evidenţiat în pontaj sporul care i se cuvenea.
Existenţa deciziei 6/2007 nu face dovada că analizele pentru bolnavii infestaţi cu HIV/SIDA nu s-au efectuat în cadrul laboratorului în care lucrează reclamanta, laboratoarele din cadrul punctelor de lucru din secţia boli infecţioase nu erau dotate cu aparatură pentru a putea efectua întreaga gamă de analize medicale pentru bolnavii infestaţi cu HIV/SIDA.
CURTEA, analizând sentinţa atacată prin raportare la criticile aduse şi în limitele prevăzute de art. 3041 Cod procedură civilă a reţinut că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta este angajata pârâtului Spitalului Judeţean de Urgenţă A. în funcţia de asistent medical începând cu 02.02.1995, având locul de muncă la Laboratorul de analize medicale.
Textul legal invocat de reclamantă în susţinerea acţiunii este art. 13 alin. 1 din O.U.G. nr. 115/2004, potrivit cu care „În raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: (…)
e) pentru condiţii deosebit de periculoase: leprozerii, anatomie patologică, TBC, SIDA, dializă, personalul sanitar de la camerele de gardă din spitalele de urgenţă, personalul încadrat în blocul operator, precum şi medicii de specialitate chirurgicală, în punctele de transfuzii din spital, în laboratoarele de cardiologie intervenţională, în laboratoarele de endoscopie intervenţională, recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromuscular şi neurologică, psihiatrie, medicină legală, asistenţă medicală de urgenţă şi transport sanitar, acordată prin serviciile de ambulanţă şi structurile de primire a urgenţelor – UPU – SMURD, UPU şi CPU – , secţii şi compartimente de ATI şi de terapie intensivă, secţii şi compartimente de îngrijiri paleative, epidemii deosebit de grave şi altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătăţii Publice, cuantumul sporului este de 50 – 100% din salariul de bază. Nivelul sporului se stabileşte de conducerea fiecărei unităţi sanitare cu personalitate juridică de comun acord cu sindicatele reprezentative semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară şi cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri şi cheltuieli;
Alineatul 3 al aceluiaşi articol prevede că „Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor prevăzute la alin. (1), precum şi condiţiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii, cu consultarea sindicatelor semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară. Pentru sporurile prevăzute al alin. (1) lit. e) este necesar şi avizul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi al Ministerului Finanţelor Publice.
Din modul de redactare a textului legal reiese că sporul pentru condiţii deosebit de periculoase poate fi acordat, stabilindu-se un cuantum al acestuia între 50-100% din salariul de bază. Legiuitorul a lăsat stabilirea cuantumului exact şi concret al sporului la latitudinea conducerii fiecărei unităţi sanitare de comun acord cu sindicatele reprezentative şi cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri şi cheltuieli.
În consecinţă, sporul pentru condiţii periculoase nu se acordă automat (sintagma folosită este „ pot fi acordate”), ci atât acordarea, cât şi cuantumul acestuia sunt supuse negocierii între conducerea spitalului şi sindicatul reprezentativ al salariaţilor, dar şi condiţiei ca acordarea şi sporul să se încadreze în bugetul de venituri şi cheltuieli. Beneficiul sporului invocat de reclamantă nu este un drept născut direct din lege, ci o vocaţie supusă negocierii partenerilor sociali şi încadrării în bugetul spitalului.
În speţă nu s-a făcut dovada că acordarea sporului către salariaţii spitalului a făcut obiectul unor negocieri în urma cărora să se fi stabilit cuantumul concret al sporului şi persoanele care să beneficieze de el.
Nu se poate reţine concluzia instanţei de fond conform căreia dacă nu s-a stabilit cuantumul sporului, acesta este de 100%, întrucât acest cuantum este supus negocierii, astfel cum s-a arătat mai sus, iar instanţa de judecată nu se poate substitui voinţei părţilor în cadrul negocierii.
Din modul de interpretare a acestor dispoziţii legale reiese că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru ca reclamanta să îi beneficieze de sporul solicitat.
Mai invocă reclamanta şi prevederile Ordinului nr. 721 din 7 iulie 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 125/2005, respectiv anexa nr. 2 la acest regulament.
Astfel, anexa nr. 2 la regulament se referă la sporurile acordate în baza prevederilor art. 13 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 125/2005, şi a avizului comun al Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi al Ministerului Finanţelor Publice priveşte locurile de muncă, categoriile de personal şi mărimea concretă a sporurilor pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebit de periculoase:
A. Spor de 50 – 100% din salariul de bază (…)
4. personalul care lucrează în unităţi de pneumoftiziologie (spitale şi sanatorii), Institutul de Pneumoftiziologie “Marius Nasta” Bucureşti, Spitalul Clinic de Ortopedie, Traumatologie şi TBC Osteoarticular “Foişor” Bucureşti, personalul de specialitate medico-sanitar, de specialitate din compartimentele paraclinice şi auxiliar sanitar din secţii şi compartimente cu paturi de TBC, TBC osteoarticular, TBC genital, TBC ganglionar, din laboratoarele sau compartimentele care deservesc aceste paturi, din cabinetele de consultaţii TBC şi dispensarele medicale de pneumoftiziologie (TBC);
………………………….
6. personalul de specialitate medico-sanitar, de specialitate din compartimentele paraclinice şi auxiliar sanitar din secţiile sau compartimentele cu paturi în care sunt îngrijiţi bolnavi de SIDA şi din laboratoarele ce deservesc aceste paturi;
………………………
8. personalul de specialitate medico-sanitar, de specialitate din compartimentele paraclinice şi auxiliar sanitar din laboratoarele medicale, care lucrează teste HIV/SIDA.
Reclamanta a pretins prin precizarea de acţiune că se încadrează în punctele 4,6 şi 8 din această anexă.
Din analiza dispoziţiei menţionate în regulament reiese că nici acesta nu a stabilit cuantumul concret al sporului de care trebuie să beneficieze salariaţii la care se referă anexa 2, rămânând valabile consideraţiile anterioare cu privire la legitimitatea reclamantei de a beneficia de el. De altfel, regulamentul este dat în aplicarea legii, neputând să o contrazică sau să o completeze.
În plus, art. 15 din regulament prevede că „Nominalizarea personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă se face de către şeful ierarhic superior şi se aprobă de comitetul director, cu consultarea sindicatelor semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară”.
Nu s-a făcut dovada că reclamanta a fost nominalizată de şeful ierarhic superior pentru a primi acest spor, ci, dimpotrivă, ea însăşi recunoaşte că nu s-a făcut o astfel de nominalizare. Nu se poate vorbi de o omisiune cu rea credinţă a medicului-şef, în lipsa îndeplinirii celorlalte două condiţii impuse de art. 15 din regulament, şi anume aprobarea de către comitetul director şi consultarea sindicatelor semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară.
Întrucât reclamanta nu este îndreptăţită să beneficieze de sporul solicitat nici în baza O.U.G. nr. 115/2004 şi nici a Ordinului nr. 721/2005, în mod greşit prima instanţă a admis acţiunea formulată de aceasta, interpretând eronat dispoziţiile legale incidente.
Pentru aceste considerente, conform art. 312 Cod de procedură civilă, Curtea a admis ca fondat recursul formulat de pârât împotriva sentinţei atacate şi în consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamanta U.A în contradictoriu cu pârâtul S.J. Alba Iulia, ca nelegală şi netemeinică..
