Cerere de acordare drepturi de natură salarială


alcularea salariului de bază la nivelul salariului minim brut pe taxă garantat în plată.

Nelegalitatea cererii

– art. 1 din Legea nr. 285/2010

În baza art. 1 din Legea nr. 285/2010, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază este cel avut în luna octombrie 2010, majorat cu 15%.

(Tribunalul Teleorman – Secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi de Contencios Administrativ şi Fiscal, Sentinţa civilă nr. 27/13.01.2015)

Prin cererea înregistrată la data de 09.10.2014, reclamantul Sindicatul Liber Învăţământ Turnu Măgurele, în numele şi pentru membrii săi de sindicat GP şi GK , personal nedidactic, au chemat în judecată pe pârâta – Şcoala Gimnazială Traian , pentru ca, prin hotărârea  ce se va pronunţa, pârâta să fie obligată la calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, pe o perioadă de trei ani anterior introducerii prezentei cereri si până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, pentru personalul administrativ sau nedidactic încadrat pe funcţiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II si muncitor necalificat, calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, începând cu 01.01.2012 şi până la data pronunţării hotărârii, pentru toate categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la nivelul unităţii de învăţământ pârâte, calcularea sporului de vechime în muncă ce se cuvine reclamanţilor, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 1 pe o perioadă de trei ani anterior introducerii prezentei cereri şi până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, pentru personalul administrativ sau nedidactic încadrat pe funcţiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II şi muncitor necalificat,calcularea sporului de vechime în muncă ce se cuvine reclamanţilor, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 2, începând cu 01.01.2012 şi până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, pentru toate categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la nivelul unităţii de învăţământ pârâte, plata diferenţelor de drepturi salariale, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite conform capetelor 1-4 ale cererii de chemare în judecată, pe o perioadă de 3 ani anteriori introducerii prezentei cereri sau, după caz, începând cu 01.01.2012 şi până la data pronunţării, actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie până la data efectivă a plăţii, precum şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor băneşti cuvenite, pentru aceeaşi perioadă.

În motivarea acţiunii , arată reclamantul, că, potrivit art. 88 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările si completările ulterioare: „Personalul din învăţământul preuniversitar este format din personal didactic, personal didactic auxiliar şi personal administrativ sau nedidactic”, fiind salarizat conform actelor normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, acte normative care au fost încălcate de către unitatea de învăţământ pârâtă,  la stabilirea  salariului de bază, dar şi sporul de vechime în muncă.

Precizează că potrivit art. 1 din : H.G. nr. 1193/2010 ,H.G. nr. 1225/2011 ,  H. G. nr. 23/2013 şi  HG nr. 871/2013 art.1şi 2 – pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată se stabileşte la 750 lei lunar, 800 lei lunar respectiv 850 lei lunar, şi conf. art.(2) din HG nr.871/2013 începând cu data de 1 iulie 2014, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată se stabileşte la 900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,357 lei/oră.

Susţine că potrivit H.G.nr. 281/1993 – (începând cu data de 01.01.2010 abrogată prin art. 48 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 330/2009, cu excepţia art. 21, 22, 23 şi 30,) cu privire la salarizarea personalului din unităţile bugetare, salariile personalului din unităţile prevăzute la art. 1 cuprind: salariul de bază, care se stabileşte în raport cu răspunderea şi complexitatea, sarcinilor, precum şi cu nivelul de pregătire necesar funcţiei ocupate; sporuri la salariul de bază: pentru vechimea în muncă şi în funcţie de rezultatele obţinute; pentru condiţiile în care se desfăşoară activitatea; pentru munca desfăşurată peste programul normal de lucru; pentru munca în timpul nopţii; pentru îndeplinirea unor sarcini, activităţi şi responsabilităţi suplimentare funcţiei de bază; premii pentru rezultatele deosebite obţinute în activitatea individuală, precum şi un premiu anual pentru contribuţia la realizările pe ansamblul unităţii; premii speciale stabilite în valoare fixă, pe 2-3 mărimi de premii, în raport cu valoarea sau cu importanţa realizărilor obţinute.”’

Ulterior , prin  acte  normative succesive, au fost stabilite salariile de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar,  pentru fiecare funcţie de execuţie, pe grade profesionale sau trepte profesionale.

La intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009- prin art 30 alin (5)  se dispune :  „în anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

a)noul salariu de bază, solda funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;

a)noul salariu de bază, solda funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;

b)sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţiei lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.

(6) Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege şi nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcţiilor de bază sau, după caz, în indemnizaţiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.”

Art. 31: Pentru personalul nou-încadrat pe funcţii în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare.

Art. 32: Pentru personalul promovat în funcţii în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare.”

Legea nr. 330/2009 a fost abrogată prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010.

Dispoziţii privind menţinerea cuantumului salariului avut de personalul plătit din fonduri publice la luna decembrie 2009, se regăsesc  şi în actele normative ulterioare legii cadru de salarizare şi anume  O.U.G. nr. 1/2010.

Dispoziţii privind menţinerea cuantumului salariului avut de personalul plătit din fonduri publice la luna decembrie 2009, se regăsesc  şi în actele normative ulterioare legii cadru de salarizare şi anume  O.U.G. nr. 1/2010.

Prin Legea cadru de salarizare unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010 s-a stabilit valoarea salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcţii a personalului în anul 2011  iar prin Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a dispus : 

„Art. 1. – (1) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţii/or de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

„Art. 1. – (1) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţii/or de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

(2)începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor,

compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

(3)Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se va stabili în anul 2011 ţinându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcţie sau, după caz, în specialitate, dobândite în condiţiile legii până la 31 decembrie 2010.

(3)Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se va stabili în anul 2011 ţinându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcţie sau, după caz, în specialitate, dobândite în condiţiile legii până la 31 decembrie 2010.

(4)Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandă/salariului de comandă, precum şi cuantumul gradaţiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

(5) în salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariate, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.

(5) în salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariate, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.

Art. 2. – în anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat.”.

Art. 2. – în anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat.”.

Invocă reclamantul şi dispoziţiile O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale şi O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor  personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, prin care s-au dispus măsuri de majorare a salariului de bază , respectiv „menţinerea în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 a drepturilor prevăzute la art. 1 şi art. 3-5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.”

Mai arată că  prin O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice se prevede :

Art. 1. „(1) în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

Art. 1. „(1) în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

(2) în anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

(2) în anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

În concluzie , reclamantul susţine că din dispoziţiile legale la care a făcut referire, rezultă că salariul de bază stabilit pentru personalul plătit din fonduri publice şi salariul de bază potrivit încadrării  (la care se face referire în articolul 2 din hotărârile de Guvern pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată) sunt identice.

 Astfel reclamanţii din prezenta cauză, personal nedidactic , au fost salarizaţi în luna decembrie 2009 potrivit  OG nr.10/2008- Anexa nr. V /2b abrogată la  01.01.2010 , păstrându-se acest cuantum şi în anul 2010.

Începând cu anul 2011 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%,majorare aplicată tot la salariile stabilite conf. Anexei nr. V /2b din OG. nr.10/2008, aceeaşi situaţie fiind şi pentru anii 2012-2014.

Începând cu anul 2011 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%,majorare aplicată tot la salariile stabilite conf. Anexei nr. V /2b din OG. nr.10/2008, aceeaşi situaţie fiind şi pentru anii 2012-2014.

Mai precizează reclamantul că din anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008 rezultă că salariile de bază ale personalului nedidactic încadrat pe funcţiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II, muncitor necalificat erau stabilite între limite minime şi maxime, respectiv, 641 lei (minim) şi 657 lei (maxim), sub nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, care la data de 01.01.2011 era de 670 de lei.

De asemenea, pentru celelalte categorii de salariaţi personal nedidactic, de la data de 01.01.2012 – când salariul minim brut pe ţară garantat în plată a devenit 700 de lei – salariile de bază potrivit încadrării erau sub nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată, acestea fiind stabilite tot prin anexa nr. V/2 b) la O.G. nr. 10/2008.

Datele  privind salarizarea reclamanţilor rezultă din adeverinţele emise de unitatea şcolară pârâtă , însă şi din statele de plată.

În ce priveşte sporul de vechime în muncă , arată reclamantul că a fost calculat, până la data de 01.01.2010, conform art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 281/1993, cu modificările şi completările ulterioare, la art. 7,  precizându-se procentul cuvenit tranşelor de vechime în muncă, prin Legea nr. 330/2009, prevăzându-se la art. 16 (1) că „Tranşele de vechime în muncă, în funcţie de care se acordă cele 5 gradaţii, sunt următoarele: de la 3 la 5 ani; de la 5 la 10 ani; de la 10 la 15 ani; de la 15 la 20 ani; peste 20 ani.”

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 330/2009 „începând cu 1 Ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, şi, după caz, Indemnizaţiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcţiilor de bază, respectiv din indemnizaţiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se Introduc în salariul de bază, în soldele funcţiilor de bază, respectiv în indemnizaţiile lunare de încadrare corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuţie, cât şi pentru funcţiile de conducere.

Art. 30 alin. (5): „în anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

b)sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţiei lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.”

Aceleaşi dispoziţii sunt şi în O.U.G. nr. 1/2010.

Prin Legea cadru nr. 284/2010, s-a stabilit la  art. 11 alin. (2) – (4):

„(2) Clasele de salarizare şi coeficienţii prevăzuţi în anexe pentru funcţiile de execuţie corespund nivelului minim al fiecărei funcţii, la care se adaugă 5 gradaţii corespunzătoare tranşelor de vechime în muncă.

(3)Tranşele de vechime în muncă, în funcţie de care se acordă cele 5 gradaţii

potrivit alin. (2), respectiv clasele de salarizare, sunt următoarele:

-gradaţia 1 – de la 3 la 5 ani – 3 clase succesive de salarizare suplimentare faţă de nivelul minim al fiecărei funcţii;

-gradaţia 2 – de la 5 la 10 ani – două clase succesive de salarizare suplimentare faţă de cele deţinute pentru gradaţia 1;

-gradaţia 3 – de la 10 la 15 ani – două clase succesive de salarizare suplimentare faţă de cele deţinute pentru gradaţia 2;

-gradaţia 4 – de la 15 la 20 de ani – o clasă succesivă de salarizare suplimentară faţă de cele deţinute pentru gradaţia 3;

-gradaţia 5 – peste 20 de ani – o clasă succesivă de salarizare suplimentară faţă de cele deţinute pentru gradaţia 4.

(4) Gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă se plăteşte cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea în muncă, prevăzută la tranşa respectivă, prin acordarea claselor de salarizare prevăzute la alin. (3).”

Art. 33 alin. (1) „La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului se face corespunzător tranşelor de vechime în muncă avute în luna decembrie 2010 pe funcţiile corespunzătoare categoriei, gradului şi treptei profesionale deţinute, stabilindu-se clasa de salarizare şi coeficientul de ierarhizare corespunzător acesteia.”

Prin Legea nr. 285/2010 s-a dispus majorarea  cu 15% a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/Indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010.

Dispoziţiile Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice la art. 4. alin. (2) sunt în sensul : „în anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare lege-cadru.

(3) Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcţii, gradaţii şi grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcţia, vechimea, gradul şi treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.”

Art. 6 alin. (1) „în anul 2011, avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din legea-cadru, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea-cadru, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.”

Ulterior prin O.U.G. nr. 19/2012, s-a majorat cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, iar prin actele normative: O.U.G. nr. 84/2012 şi O.U.G. nr. 103/2013, s-a menţinut cuantumul acordat pentru luna decembrie 2012, respectiv pentru luna decembrie 2013, neaplicându-se valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea cadru nr.284/2010.

Arată că şi în  Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate învăţământ Preuniversitar (C.C.M.U.N.S.A.I.P.), înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei si Protecţiei Sociale,  sub nr. 59276/02.11.2012,  obligatoriu pentru părţile semnatare, se prevede – la art. 36 alin. (1) lit. a)  acordarea sporului de vechime după cum urmează:

•Transă de vechime 3-5 ani- spor de vechime la salariul de bază de 5%

•Transă de vechime 5-10 ani- spor de vechime la salariul de bază de 10%

•Transă de vechime 10-15 ani- spor de vechime la salariul de bază de 15%

•Transă de vechime 15-20 ani- spor de vechime la salariul de bază de 20%

•Transă de vechime peste 20 de ani – spor de vechime la salariul de bază de 25%,

În susţinerea obligativităţii CCM , invocă reclamantul şi prevederile art. 41 alin. (2) şi (5) din Constituţia României, prin care se garantează nu numai dreptul la negocieri colective, ci şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective, iar art. 41 alin. (2) din Constituţie, consacră dreptul tuturor salariaţilor la măsuri de protecţie socială, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională etc),  astfel fiind şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.

În fine , arată că faţă de prevederile codului muncii privind salariul , din conţinutul adeverinţei eliberate de unitatea pârâtă în cauză cât şi din statele de plată , sporul de vechime nu  a fost corect calculat reclamanţilor, fiind aplicat la un salariul de bază calculat greşit. 

Referitor la dobânda legală, arată că sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 161 alin.4 din Codul muncii, întregite cu dispoziţiile Codului civil, respectiv : art. 1088, art. 1530 şi urm.

De asemenea  în egală măsură sunt aplicabile prevederile OG nr.9/2000 şi art. 2 din OG nr. 13/2011.

Din prevederile legale mai sus invocate rezultă că daunele – interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenţei drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă – aceasta deoarece obligaţia legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă. Arată că în acest sens s-a pronunţat deja Tribunalul Dolj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, care, prin sentinţa nr. 1946/03.05.2012 (dosar nr. 3179/63/2012, a constatat că „dobânda este datorată începând cu data scadenţei pentru fiecare dintre salariile lunare, pârâţii fiind de drept în întârziere conform art. 1079 (1523NCC) Cod civil şi 161 Codul muncii, astfel că se justifică acordarea dobânzii legale aferente de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective”.

Pentru drepturile salariale restante pot fi acordate dobânzi legale şi actualizarea cu rata indicelui de inflaţie, deoarece natura lor juridică este diferită.

Acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadenţă a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenţei şi data plăţii efective, în timp ce actualizarea cu indicele inflaţiei are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani.

Prin dispoziţiile art. 161 alin.4 din Legea nr.53/2003 – Codul muncii (actualmente art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare) – că întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.

Invocă reclamantul şi Decizia nr.2, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, în şedinţa publică din data de 17 februarie 2014, în dosarul nr. 21/2013-  RIL.

În drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 148 şi următoarele, art. 194 din Noul Cod de Procedură Civilă; art. 40 alin. 2 Kt. c, art. 162 alin. 3, art. 171, art. 229 alin. (4) si art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii; art. 28 şi art. 208-211 din Legea dialogului social nr. 62/2011,republicată, cu modificările şi completările ulterioare, H.G. nr. 1193/24.11.2010; H.G. nr. 1225/14.12.2011; H.G. nr. 23/22.01.2013; H.G. nr. 871/14.11.2013; Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate învăţământ Preuniversitar înregistrat sub nr. 59276/02.11.2012; art. 11 şi art. 30 din Legea nr. 130/1996, republicată ; art. 41 alin. (2) şi (5) din Constituţia României; pe dispoziţiile H.G. nr. 281/1993; ale Legii-cadru nr. 330/2009; ale O.U.G. nr. 1/2010; ale Legii-cadru nr. 284/2010; Legii nr. 285/2010; ale O.U.G. nr. 19/2012; ale O.U.G. nr. 84/2012 şi cele ale O.U.G. nr. 103/2013, dar şi pe cele ale art. 156 (actualmente art. 161), art. 161 alin.4 (actualmente art. 166 alin. (4) , art. 268 şi art. art. 295 alin. (1) – actualmente art. 278 alin. (1) – din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare; art. 1 şi art. 2 din O.G. nr. 9/2000; art. 2 din O.G. nr. 13/2011; art. 1088 Cod civil, art. 1530  şi urm.NCPC.

În susţinerea acţiunii reclamantul a anexat: Tabel/ împuterniciri cu membrii de sindicat;

Adeverinţa emisă de unitatea de învăţământ pârâtă, Extras din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate Învăţământ Preuniversitar .

În conformitate cu dispoziţiile art. 223 alin. (3) si art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală, alin. (2) din Noul Cod de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare, solicită judecarea cauzei şi în lipsă.

Pârâta nu  a formulat întâmpinare în cauză.

Acţiunea nu este întemeiată şi urmează să fie respinsă pentru următoarele considerente:

Reclamanţii membrii de sindicat din cauză, personal administrativ sau nedidactic încadrat pe funcţiile de îngrijitori ,  solicită calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată pe ultimii trei ani anteriori  introducerii prezentei cereri si până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, pentru personalul administrativ sau nedidactic încadrat pe funcţiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II si muncitor necalificat; calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, începând cu 01.01.2012 şi până la data pronunţării hotărârii, pentru toate categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la nivelul unităţii de învăţământ pârâte; calcularea sporului de vechime în muncă ce se cuvine reclamanţilor, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 1 pe o perioadă de trei ani anterior introducerii prezentei cereri şi până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, pentru personalul administrativ sau nedidactic încadrat pe funcţiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II şi muncitor necalificat ; calcularea sporului de vechime în muncă ce se cuvine reclamanţilor, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 2, începând cu 01.01.2012 şi până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, pentru toate categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la nivelul unităţii de învăţământ pârâte; plata diferenţelor de drepturi salariale, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite conform capetelor 1-4 ale cererii de chemare în judecată, pe o perioadă de 3 ani anteriori introducerii prezentei cereri sau, după caz, începând cu 01.01.2012 şi până la data pronunţării, actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie până la data efectivă a plăţii, precum şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor băneşti cuvenite, pentru aceeaşi perioadă.

Potrivit art. 88 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările si completările ulterioare: „Personalul din învăţământul preuniversitar este format din personal didactic, personal didactic auxiliar şi personal administrativ sau nedidactic”, fiind  salarizat conform actelor normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice.

În ce priveşte categoria de personal din care fac parte şi reclamanţii, salarizarea acestora  pentru perioada pentru care solicită drepturile, este reglementată de Legea –cadru nr. 330/2009, nefiindu-le aplicabile dispoziţiile legale ce reglementează salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar.

Acest aspect rezultă în mod clar din prevederile OG nr. 10/2008 Anexa V2b poziţia nr. 25 (, îngrijitor) , reclamanţii fiind încadraţi de lege  la alte funcţii comune din sectorul bugetar. Şi Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, la art.88 secţiunea a 2 a (4) dispune că “ Personalul administrativ îşi desfăşoară activitatea în baza Legii nr. 53/2003 – Codul muncii.

În consecinţă drepturile solicitate de către reclamanţi vor fi analizate prin prisma actelor normative privind salarizarea personalului plătit fonduri publice, aplicabile pentru perioada solicitată.

Reclamanţii personal contractual în cadrul unităţii de învăţământ pârâtă în cauză , îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile: H.G. nr. 1193/24.11.2010; H.G. nr. 1225/14.12.2011; H.G. nr. 23/22.01.2013; H.G. nr. 871/14.11.2013; Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate învăţământ Preuniversitar înregistrat sub nr. 59276/02.11.2012; art. 11 şi art. 30 din Legea nr. 130/1996, republicată, Codul muncii.

Începând cu data de 1.01.2010,  salarizarea personalului plătit fonduri publice a fost reglementată unitar prin Legea nr. 330/2009 şi O.U.G. nr. 1/2010.

Potrivit dispoz. art. 30 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 330/2009,  reîncadrarea personalului s-a făcut corespunzător tranşelor de vechime muncă şi pe funcţiile corespunzătoare categoriei, gradului şi treptei profesionale avute în luna decembrie 2009, iar personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 şi s-a păstrat salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.

Prin Legea cadru de salarizare unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010 s-a stabilit valoarea salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcţii a personalului în anul 2011  iar prin Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a dispus majorarea cuantumului brut al salariului de bază cu 15% , tocmai pentru reîntregirea salariilor diminuate: 

(2)începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

(4) Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandă/salariului de comandă, precum şi cuantumul gradaţiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

Prin dispoziţiile O.U.G. nr. 19/2012 s-au aprobat măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale şi O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor  personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, prin care s-au dispus măsuri de majorare a salariului de bază , respectiv „menţinerea în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 a drepturior prevăzute la art. 1 şi art. 3-5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.” …„  începând cu data de 01.06.2012, în conformitate cu O.U.G. nr. 19/2012 care, prin art. 1 alin. 1, a prevăzut majorarea cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna mai 2012 şi cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.

Prin O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice se prevede :

Astfel reclamanţii din prezenta cauză, personal nedidactic , au fost salarizaţi în luna decembrie 2009 potrivit  OG nr.10/2008- Anexa nr. V /2b abrogată la  01.01.2010, păstrându-se acest cuantum şi în anul 2010.

Din anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008 rezultă că salariile de bază ale personalului nedidactic încadrat pe funcţiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II, muncitor necalificat erau stabilite între limite minime şi maxime, respectiv, 641 lei (minim) şi 657 lei (maxim).

Datele privind salarizarea reclamanţilor rezultă din adeverinţa  emisă de unitatea şcolară pârâtă ( fila 19) .

Reclamantul îşi întemeiază pretenţiile şi pe dispoziţiile art. 1 din: H.G. nr. 1193/2010 ,H.G. nr. 1225/2011 , H. G. nr. 23/2013 art.1 şi 2 , HG nr. 871/2013 art.1şi 2 ,  pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

Din dispoziţiile art. 1 din H.G. nr. 1225/14.12.2011 rezultă că, începând cu data de 01.01.2012, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată se stabileşte la 700  lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333  ore în medie pe lună,în anul 2012 reprezentând 4,13 lei pe oră, iar art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 23/22.01.2013 din  conţine prevederea potrivit căreia,  începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată se stabileşte la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei/oră.

Conform prevederilor art. 164 din Codul muncii, republicat, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor şi a patronatelor, angajatorul neputând negocia şi stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe ţară. De asemenea, angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puţin egal cu salariul de bază minim brut pe ţară.

Potrivit art. 1 din  H. G. nr. 1193/ 2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată se stabileşte la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră, iar potrivit art. 1 din H.G. nr. 1225/2011, începând cu data de 1 ianuarie 2012 salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată se stabileşte la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012, reprezentând 4,13 lei/oră.

Conform art. 1 din  H. G. nr. 23/2013, începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată se stabileşte la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei/oră.

Angajatorul este astfel obligat să stabilească, pentru personalul încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă, salarii de bază  cel puţin egale cu salariul de bază minim brut pe ţară, în caz contrar, riscând să plătească o amenda cuprinsă între 1.000 lei şi 2.000 lei, aşa cum prevede art. 3 din ambele hotărâri de Guvern.

Nici Codul muncii şi nici Hotărârile de Guvern care stabilesc valoarea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată nu  prevăd ca, la stabilirea drepturilor salariale, angajatorii să folosească, ca valoare de referinţă, salariul minim brut pe ţară garantat în plată.

Pe de altă parte, nici în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei nu s-a prevăzut ca negocierea drepturilor salariale să pornească de la nivelul salariului minim pe economie.

De altfel, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate învăţământ Preuniversitar înregistrat sub nr. 59276/02.11.2012 la nivelul pârâtei a fost înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti, care, în cazul în care ar fi constatat că a fost încheiat fără respectarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 62/2011, potrivit art. 145 din acelaşi act normativ, avea obligaţia să le restituie pentru îndeplinirea condiţiilor legale.

În condiţiile în care  nu au fost sancţiuni aplicate potrivit art. 3 din H. G. nr. 1193/ 2010,  art. 3 din H.G. nr. 1225/2011 şi art. 3 din  H. G. nr. 23/2013 şi nici CCM-ul nu a fost restituit pentru îndeplinirea condiţiilor legale, salariile de bază  la nivelul –  Sector de Activitate învăţământ Preuniversitar – au fost stabilite în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare.

Mai mult, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, respectiv adeverinţa nr. 436/16/06.2014-fila 19/20-, rezultă că,  în perioada 2012- şi în prezent  reclamanţii au avut un salariu de bază care nu este sub salariul minim pe economie, la care se adaugă sporul de vechime în muncă, deci conform celui impus de dispoziţia legală, astfel că nu se poate reţine că pârâta nu i-a achitat drepturile salariale în conformitate cu prevederile art. 1 din H. G. nr. 1225/ 2011 .

Mai mult, potrivit reîncadrării la data de 01.01.2010, reclamanţilor li s-a emis o decizie de reîncadrare, necontestată , rămasă definitivă, ulterior li s-au stabilit salariile de bază potrivit actelor normative arătate în considerentele sentinţei, iar sporul de vechime din noul salariu de bază a fost calculate şi inclus în acest salariu conform art. 30 (5) din Legea nr. 330/2009. sporul de vechime  nefiind un spor din cele prevăzute la art.30 (5) lit. b din lege – respective rămas în afara salariului de bază.

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa va respinge ca nefondate, capetele de cerere vizând pretenţiile reclamantului privind : calcularea sporului de vechime în muncă ce se cuvine reclamanţilor, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 1; calcularea sporului de vechime în muncă ce se cuvine reclamanţilor, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 2, începând cu 01.01.2012 şi până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, pentru toate categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la nivelul unităţii de învăţământ pârâte;plata diferenţelor de drepturi salariale, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite conform capetelor 1-4 ale cererii de chemare în judecată,precum şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor băneşti cuvenite, pentru aceeaşi perioadă . 

 Faţă de considerentele mai sus expuse, Tribunalul constată că soluţia ce se impune în cauză este  aceea de respingere a acţiunii  reclamantului în numele membrilor de sindicat nominalizaţi în cererea de chemare în judecată,  ca nefondată.