Competenţă. Acţiune în constatarea unui anumit cuantum al drepturilor salariale. Instanţa competentă să soluţioneze o astfel de acţiune.
Conform prevederilor art. 154 din Legea nr. 19/2000 jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel, prin art. 155 din aceeaşi lege arătându-se cauzele care se încadrează în categoria litigiilor de asigurări sociale.
Acţiunea prin care reclamantul solicită să se constate au anumit cuantum al veniturilor salariale realizate în perioada de activitate nu se încadrează în nici una din situaţiile prevăzute de textul de lege menţionat, fiind o acţiune în constatare de drept comun în sensul prevederilor art. 111 Cod pr. civilă şi în consecinţă competentă de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine judecătoriei .
Prin sentinţa civilă nr. 813 din 24 mai 2007, pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 460/102/2007, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş, constatându-se că în perioada 1 februarie 1966 – 30 iunie 1970 reclamantul a avut salariul de bază de 1.00 lei, iar în perioada 2 septembrie 1975 – 30 iunie 1977 de 2.242 lei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta, solicitând modificarea hotărârii criticate în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
În motivare, recurenta a arătat că nu are calitate procesuală pasivă în acţiunea prin care reclamantul solicită a se constata un anumit cuantum al veniturilor realizate în perioada de activitate. Apreciază că trebuiau chemate în judecată instituţiile la care reclamantul a fost angajat pentru a-şi manifesta poziţia faţă de acţiunea promovată.
În eventualitatea în care acţiunea reclamantului este calificată ca o contestaţie a deciziei de pensionare emisă de pârâtă, recurenta solicită a se constata depăşirea termenului de 45 de zile prevăzut de Legea nr. 19/2000, tardivitatea contestaţiei formulate.
În cazul în care acţiunea este considerată una în constatare, solicită a se avea în vedere competenţa materială a instanţei, excepţie invocată şi în faţa primei instanţe pe care recurenta o consideră greşit soluţionată.
Recurenta a indicat expres motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 8 şi 9 din Cod procedură civilă.
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor indicate anterior, precum şi din oficiu în conformitate cu prevederile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamantul a formulat acţiunea înregistrată la Tribunalul Mureş sub nr. 460/102 din 9 februarie 2007, solicitând în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Mureş, pronunţarea unei sentinţe prin care să se constate că în perioada 1februarie 1966 – 30 iunie 1970 a avut un salariu tarifar de încadrare de 1.400 lei, în perioada 2 septembrie 1975 – 30 iunie 1977 a avut un salariu tarifar de încadrare de 2.242 lei.
În motivare, reclamantul a arătat că în perioadele menţionate anterior a lucrat în cadrul redacţiei ziarului „Steaua Roşie” în calitate de conducător auto; perioada a fost înscrisă în carnetul său de muncă însă nu s-au înscris salariile aferente fiecăreia dintre perioadele arătate. Reclamantul s-a adresat Consiliului Judeţean Mureş, deţinătorul arhivei cotidianului, care a comunicat că deţine numai o parte din evidenţa necesară, nu poate satisface integral cererea reclamantului petiţionar.
Reclamantul a arătat că nefiind înscris în carnetul de muncă pentru toată perioada lucrată salariul de încadrare, la calcularea pensiei a rezultat o sumă mai mică decât cea la care era îndreptăţit, întrucât s-a avut în vedere salariul minim pe economie aferent perioadei respective.
În dovedirea susţinerilor sale, reclamantul a propus audierea în calitatea de martori a doi foşti colegi de serviciu pe care s-a obligat să-i prezinte fără citaţie.
La dosarul cauzei s-au depus în copie , carnetul de muncă al reclamantului şi alte acte considerate utile soluţionării cauzei.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii reclamantului, arătând că aceasta este prematură, reclamantul avea obligaţia ca iniţial să solicite Casei Judeţene de Pensii recalcularea pensiei şi numai în situaţia în care cererea sa era respinsă, era îndreptăţit la formularea contestaţiei în termenul prevăzut de lege.
A arătat, de asemenea că, dacă prin prezenta acţiune reclamantul înţelege să conteste decizia de pensionare indicată anterior, instanţa urmează să constate că această contestaţie este tardivă, fiind înregistrată peste termenul de 45 zile prevăzut de Legea nr. 19/2000.
A susţinut că în prezenta cauză Casa Judeţeană de Pensii nu are calitate procesuală pasivă şi apreciază că trebuiau chemate în judecată instituţia angajatoare sau continuatorul în drepturi al acesteia.
A invocat şi excepţia lipsei competenţei materiale a tribunalului de a judeca acţiunea în constatare şi consideră că această competenţă revine instanţei de drept comun (judecătoriei).
În subsidiar, pârâta a solicitat a se constata netemeinicia acţiunii formulate.
Instanţa a procedat la audierea martorilor, după care a pronunţat sentinţa civilă nr. 813/2007, analizată în prezentul recurs.
Recursul pârâtei este întemeiat şi a fost admis, în consecinţă sentinţa pronunţată a fost casată integral, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a formulat acţiunea, solicitând instanţei să constate că a realizat salarii în cuantumul indicat pentru fiecare perioadă de timp arătată.
Excepţia necompetenţei materiale a tribunalului în raport de obiectul cauzei, invocată de pârâtă a fost respinsă de instanţa sesizată, care a trecut la soluţionarea fondului.
În art. 154 din Legea nr. 19/2000 s-a prevăzut că jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel. Art. 155 din aceeaşi lege, a detaliat arătând cauzele ce constituie litigii de asigurări sociale (literele a-i). Acţiunea reclamantului nu se încadrează în niciuna din situaţiile reţinute de textul legal indicat, fiind o acţiune în constatare de drept comun, dintre cele prevăzute de art. 111 Cod procedură civilă, situaţie în care competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine judecătoriei conform art. 1 alin. 1 din Cod procedură civilă.
Deoarece tribunalul a soluţionat în primă instanţă acţiunea reclamantului, încălcând dispoziţiile procedurale referitoare la competenţă, în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă. În conformitate cu prevederile art. 312 pct. 3 şi 6 din acelaşi cod, instanţa a admis recursul formulat, a casat integral hotărârea pronunţată, şi a trimis cauza pentru rejudecare instanţei competente.
