Decizie de sancţionare disciplinară. lipsa calităţii procesuale pasive a angajatorului. nerespectarea prevederilor art. 267 alin. 1 şi 268 alin. 2 lit. c din codul muncii. consecinţe


Prin sentinţa nr. 352 din 27.02.2008 a Tribunalului Botoşani – Secţia civilă, a fost admisă contestaţia formulată de contestatoarea A.V. în contradictoriu cu intimata Regia Naţională a Pădurilor „Romsilva” – prin Direcţia silvică  şi s-a constatat  nulitatea deciziei nr. 332 din 3.12.2007 emisă de intimată.

Instanţa de fond a reţinut, motivat, că în cauză unitatea emitentă a deciziei de sancţionare disciplinară nu a respectat prevederile art. 267 alin. 1 şi 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii.

Împotriva sus-menţionatei sentinţei civile, intimata Direcţia Silvică a declarat recurs.

Sub un prim aspect, recurenta a arătat că este o unitate fără personalitate juridică, neavând capacitate procesuală de a sta în nume propriu în justiţie.

Sub un al doilea aspect, recurenta a susţinut că, contestatoarea a săvârşit abaterile disciplinare reţinute în sarcina sa, astfel că aplicarea sancţiunii disciplinare prin decizia contestată este pe deplin justificată.

Prin decizia nr. 1248 din 16.09. 2008 a Curţii de Apel Suceava – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a respins recursul declarat în cauză ca nefondat, cu motivarea pe larg expusă în considerentele acestei decizii.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoşani sub nr. 5974/40/2007,  contestatoarea A.V. a formulat în contradictoriu cu intimata Direcţia Silvică , contestaţie împotriva deciziei de sancţionare nr. 332 din 3 decembrie 2007, solicitând constatarea nulităţii absolute a  deciziei şi, în subsidiar, anularea ei şi a sancţiunii aplicate, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, contestatoarea a arătat că ocupă funcţia de contabil şef la Ocolul Silvic Mihai Eminescu din cadrul Direcţiei Silvice, atribuţiile de serviciu fiind cele stabilite în fişa postului nr. 1124 din 13 martie 2007.

De asemenea, că prin decizia  contestată a fost sancţionată disciplinar cu „reducerea salariului de bază şi a indemnizaţiei de conducere pe o  perioadă de 2 luni cu 10%, respectiv decembrie 2007 şi ianuarie 2008, pentru refuzul de a pune în executare decizia nr. 268/290.10.2007 şi pentru  afirmaţiile ofensatoare din nota nr. 4784/2007”.

Contestatoarea a apreciat că această decizie este lovită de nulitate absolută conform art. 76, 267 şi 268 alin. 2 Codul muncii întrucât nu este  motivată în fapt, nefiind indicată în mod concret abaterea săvârşită şi nici în drept, lipsind dispoziţia din contractul individual sau colectiv de  muncă, fişa postului, regulamentul de ordine interioară, obligaţia care ar fi fost nerespectat şi a cărei  încălcare constituie abatere disciplinară. În plus,  în decizie nu au fost cuprinse motivele pentru care a fost  înlăturată apărarea sa.

Nulitatea absolută este atrasă, susţine contestatoarea şi de faptul că intimata nu a efectuat procedura cercetării disciplinare prealabile, imperativ  şi expres prevăzută de art. 267 din Codul muncii. Astfel, intimata era  obligată ca înainte de aplicarea sancţiunii, să procedeze la  convocarea sa în scris, cu indicarea obiectului cercetării, a datei, orei şi locului întrevederii – ceea ce i-ar fi oferit garanţia respectării dreptului la apărare prev. de art.  267 alin. 4 din Codul muncii. Însă intimata i-a comunicat  doar o listă cu patru întrebări intitulată „notă de relaţii” în care nu a indicat faptul că  este vorba despre o cercetare disciplinară şi nici fapta care ar putea constitui abatere disciplinară.

Pe fondul cauzei contestatoarea a apreciat că se impune anularea deciziei  deoarece este nelegală şi netemeinică. Astfel,  decizia nr. 268/2007 nu i-a fost comunicată,  astfel încât nu ştie la ce se referă această decizie. Din contextul aplicării sancţiunii, contestatoarea arată că s-ar dispune încadrarea lui Avătămăniţei Corneliu în cadrul Ocolului Silvic Mihai Eminescu, însă atribuţiile privind  primirea  noilor salariaţi şi comunicarea fişei postului nu-i aparţine ei ci  şefului de ocol.

Intimata Direcţia  Silvică nu a depus întâmpinare la contestaţie.

Prin sentinţa civilă nr. 352 din 27.II.2008 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. 5974/40/2007, a fost admisă contestaţia şi a fost  constatată  nulitatea deciziei  nr. 332 din 3.XII.2007 emisă de intimată.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:

În cauză, deşi sarcina probei revenea  angajatorului conform art. 287 Codul muncii, intimata nu a depus documentaţia întocmită cu ocazia  emiterii deciziei contestate, astfel încât în  lipsa altor înscrisuri, instanţa a analizat „nota de relaţii cerută doamnei A.V.” (depusă de către contestatoare) ce poartă nr. I/2763/07.11.2007 la Direcţia Silvică Botoşani şi nr. 4784/8.11.2007 la Ocolul Silvic „Mihai Eminescu” (f.9) îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a constitui convocare la cercetarea disciplinară prealabilă.

Din analiza acestui înscris, se constată că acesta cuprinde doar un  număr de întrebări adresate contestatoarei, pentru care se stabileşte termen  de răspuns la data de 9 noiembrie 2007, ora 10. Aşadar, nu este înscrisă menţiunea că aceste relaţii cerute de către Direcţia Silvică Botoşani fac parte  din cercetarea prealabilă a unei abateri disciplinare care ar fi  fost comisă de  către contestatoare.

În mod evident acest înscris nu conţine nici o convocare pentru contestatoare, nefiind stabilită vreo întrevedere între aceasta şi persoana împuternicită să efectueze cercetarea, în vederea stabilirii împrejurărilor comiterii faptei ce ar putea  constitui abatere disciplinară  şi a prezentării de  către  contestatoare a apărărilor sale.

Aşadar, contestatoarea nu a fost înştiinţată că se efectua în privinţa sa o cercetare disciplinară prealabilă şi nici nu a fost convocată în acest scop, conform art. 267 alin. 1 Codul muncii, pentru a avea posibilitatea să prezinte toate probele şi motivaţiile sale. În plus, nestabilindu-se în mod efectiv o întrevedere, nu a avut posibilitatea, prevăzută expres de art. 267 alin. 4 Codul muncii, să fie asistată la cercetare „de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este”.

Aşadar, se poate trage concluzia că, în cauză, nu au fost respectate dispoziţiile art. 267 din Codul muncii şi ale art. 75 din CCMUN, astfel încât decizia de sancţionare contestată este lovită de nulitate absolută.

De asemenea, sub aspectul respectării dispoziţiilor art. 268 alin. 2 Codul muncii, tribunalul va reţine că, deşi din decizie rezultă că faptele contestatoarei sunt  reprezentate de „refuzul de a pune în executare  decizia  nr. 268/29.10.2007 şi pentru afirmaţiile ofensatoare din nota nr. 4784/2007”, nu au fost indicate prevederile din contractul individual sau colectiv de muncă, fişa postului sau din regulamentul de ordine interioară care ar fi fost nerespectat şi a căror încălcare constituie abatere disciplinară – fiind încălcat astfel art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii.

Totodată, deşi în răspunsul dat către contestatoare aceasta a arătat că nu are „responsabilitate pe linie de resurse umane”, în decizie  nu s-a  înscris motivul concret al înlăturării acestei apărări, prin indicarea prevederilor normative de orice nivel, care stabileau în mod concret atribuţiile  contestatoarei în acest domeniu.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata Direcţia Silvică criticând-o pentru  nelegalitate şi netemeinicie motivat de faptul  că instanţa de fond a  pronunţat hotărârea în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală, respectiv calitate procesuală pasivă.

A arătat recurenta că Direcţia Silvică este o unitate fără personalitate juridică, neavând capacitate procesuală de a sta în nume propriu în justiţie.

În continuare a arătat  că angajatorul  – Regia  Naţională a Pădurilor – ROMSILVA, nu a fost  pentru ziua când s-a judecat pricina, instanţa de fond încălcând formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.

De asemenea, a mai arătat  recurenta că a săvârşit contestatoarea  abaterile reţinute  în sarcina  sa astfel că aplicarea sancţiunii disciplinare prin decizia contestată este pe deplin  justificată.

În dovedirea cererii a depus la dosar în copie documentaţia care  a stat la baza deciziei contestate (f. 6-12).

Intimata, legal  citată, nu a formulat  întâmpinare dar a depus la dosar  note de concluzii prin care a  solicitat  respingerea recursului ca nefondat.

Examinând actele şi lucrările dosarului, asupra  cererii de recurs, instanţa reţine următoarele:

Capacitatea procesuală reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacităţii civile.

Capacitatea procesuală de exerciţiu constă în aptitudinea unei persoane de a-şi  valorifica singur drepturile  procedurale şi  de a-şi îndeplini singură obligaţiile procedurale, deci de a sta în judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. 2 Cod procedură civilă, asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâtă, dacă au organe  proprii de conducere, aşa cum este cazul  Direcţiei Silvice .

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel care este subiect pasiv, este obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

În cazul  situaţiilor juridice pentru a căror realizare calea justiţiei este  obligatoriu, calitatea procesuală pasivă aparţine celui faţă de care se poate realiza interesul dedus judecăţii.

Decizia  contestată nr. 332 din 3.XII.2007 a fost emisă de  Direcţia Silvică astfel încât contestaţia formulată  potrivit art. 268 alin. 5 din Codul muncii  trebuie să se judece în contradictoriu cu emitenta acestei decizii, parte care  justifică în cauză calitatea  procesuală pasivă şi care are  calitatea  de angajator.

Mai susţine recurenta că angajatorul – Regia Naţională a Pădurilor – ROMSILVA, nu a fost citat  pentru ziua când s-a judecat pricina.

Din acest motiv s-ar desprinde în primul rând ideea că Direcţia Silvică invoca faptul că nu are  calitatea de angajator al reclamantei, fapt care nu i-ar fi permis să emită decizia de sancţionare întrucât, potrivit art. 268 alin. 1 Codul muncii angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă.

În aceste condiţii decizia ar fi  oricum lovită de  nulitate, nefiind emisă de angajator. Însă analizând strict aspectele procedurale invocate reţine  că potrivit art. 85 Cod procedură civilă instanţa nu poate  hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune  altfel. De asemenea, art.107 Cod procedură civilă obligă instanţa să amâne judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor impuse de lege, sub sancţiunea nulităţii.

Din dispoziţiile legale mai sus menţionate, care au  caracter imperativ, se desprinde ideea de bază ca într-un proces se impune citarea părţilor, adică a acelor persoane fizice sau juridice care au un litigiu cu privire la un drept subiectiv civil dedus judecăţii sau la o situaţie juridică pentru a cărei realizare calea judecăţii este obligatorie şi asupra cărora se  răsfrâng efectele  hotărârii judecătoreşti care a fost pronunţată.

Or, în condiţiile în care  litigiul se poartă în  contradictoriu cu Direcţia Silvică , nu se putea impune primei instanţe să dispună citarea Regiei Naţionale a Pădurilor – ROMSILVA, persoană care nu are calitate de parte în cauză.

Potrivit art. 267 alin. 1 din Codul muncii, nici o sancţiune disciplinară, cu excepţia avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare prealabile.  În caz contrar, sancţiunea va fi nulitatea absolută a măsurii respective.

Practica judiciară a fost constantă în ceea ce priveşte obligativitatea acestei  cercetări.

S-a decis astfel că în lipsa ei instanţa constată nulitatea deciziei de sancţionare.

De asemenea, decizia nu cuprinde motivul pentru care a fost înlăturată apărarea contestatoarei, în sensul că nu are  responsabilitate pe linie de resurse umane, fapt recunoscut chiar şi prin cererea de  recurs, însă explicaţia concretă pe care recurenta o dă în calea de atac trebuie să fie cuprinsă în decizia de sancţionare, aşa cum  impune art. 268 alin. 2 lit. e din Codul muncii.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă şi a dispoziţiilor legale mai sus arătate, instanţa a respins recursul ca nefondat.