Fond contencios administrativ. Decizie de stabilire a salariului de reîncadrare potrivit Legii nr. 330/2009 si OUG nr. 1/2001. Acordarea unui spor confirmat printr-o hotarâre judecatoreasca irevocabila, anterioara datei de 01.01.2010.
Reclamantul ATP a chemat în judecata Serviciul Public Politia Comunitara Slobozia, solicitând modificarea deciziei sale de reîncadrare prin luarea în considerare a sporului de dispozitiv de 25% din salariul de baza.
Solutionând cauza, Tribunalul Ialomita a admis cererea în sensul celor solicitate de reclamant.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca reclamantul era beneficiarul unui spor de dispozitiv acordat potrivit Hotarârii Consiliului Local Slobozia nr. 48/27.03.2008, hotarâre confirmata prin sentinta civila nr. 771/F din 02 octombrie 2008, ramasa irevocabila.
Punerea în aplicare a dispozitiilor Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice si a Legii nr. 330/2009, legea-cadru privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice a determinat emiterea O.U.G. nr. 1/2010 privind unele masuri de reîncadrare în functie a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea acestora, precum si alte masuri în domeniul bugetar.
Traducerea în practica a acestor acte normative s-a facut de catre pârâtul Serviciul Public Politia Comunitara în ceea ce-l priveste pe reclamant, prin emiterea deciziei de reîncadrare a acestuia si stabilirea drepturilor de salarizare nr. 174 din 16 aprilie 2010, ocazie cu care nu i s-a mai acordat sporul de dispozitiv de 25% din salariul de baza de care beneficiase pâna atunci.
Aceasta decizie de reîncadrare a avut la baza avizul nr. 6054 din 12.04.2010 emis de pârâta Agentia Judeteana pentru Prestari Sociale Ialomita, aviz emis în virtutea competentelor stabilite potrivit Ordinului comun nr. 32/34/2001 al Ministrului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si al Ministerului Finantelor Publice privind monitorizarea si controlul aplicarii prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009, si potrivit caruia s-a considerat ca sporul de dispozitiv nu trebuie luat în calcul la stabilirea noilor salarii întrucât legislatia în vigoare pâna la 1 ianuarie 2010 nu prevedea posibilitatea acordarii sporului de dispozitiv pentru personalul din consiliile judetene, primarii si servicii publice din subordinea acestora.
Acest mod de interpretare si aplicare a dispozitiilor legale cu ocazia stabilirii noului salariu al reclamantului este considerat de instanta ca neîntemeiat pentru urmatoarele considerente :
O.U.G. nr. 1/2010 asigura punerea în aplicare etapizata a dispozitiilor Legii-cadru nr. 330/2009 potrivit capitolului IV din aceeasi lege.
În acest sens trebuie avute în vedere principiile de aplicare ale Legii nr. 330/2009 cuprinse la art. 3 din lege, unde printre altele se reglementeaza caracterul unitar si legal al sistemului de salarizare cu luarea în considerare la stabilirea noilor salarii, a sporurilor, adaosurilor salariale, a majorarilor, a indemnizatiilor cu caracter general sau special precum si a altor drepturi de natura salariala recunoscute sau stabilite pâna la data intrarii în vigoare a Legii nr. 330/2009 prin hotarâri judecatoresti, prin acte de negociere colectiva precum si prin alte modalitati, acestea regasindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor legii, în salariul brut sau dupa caz în salariul de baza, în solda functiei de baza sau în indemnizatia lunara de încadrare.
Este adevarat ca prin art. 10 din O.U.G. nr. 1/2010 legiuitorul pare a reglementa o derogare de la principiile aratate mai sus atunci când statueaza ca la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor mai fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contracte colective si contracte individuale de munca încheiate cu nerespectarea dispozitiilor legale în vigoare la data încheierii lor, ori prin acte administrative emise cu încalcarea normelor în vigoare la data emiterii lor si care excedeaza prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.
Tribunalul însa considera ca în cauza nu se poate aplica aceasta derogare în ceea ce-l priveste pe reclamant întrucât sporul de dispozitiv i-a fost acordat printr-un act administrativ care se bucura de prezumtia de legalitate, din moment ce acesta (Hotarârea Consiliului Local nr. 48/27.03.2008) a fost confirmat prin sentinta civila nr. 771/F din 2 octombrie 2008 a Tribunalului Ialomita, sentinta ramasa irevocabila si intrata în autoritate de lucru judecat.
A nu respecta dreptul reclamantului la sporul de dispozitiv înseamna a nu respecta o hotarâre judecatoreasca ce se bucura de autoritate de lucru judecat.
Tribunalul aminteste aici ca nerespectarea unei hotarâri judecatoresti este contrara principiului securitatii raporturilor juridice si este considerata în jurisprudenta C.E.D.O. ca o încalcare a dispozitiilor art. 6 alin. 1 din Conventie (a se vedea în acest sens cauza Brumarescu contra României – hotarâre din 23 ianuarie 2001 sau cauza Popescu contra României – hotarâre din 25 noiembrie 2003).
În acest context Curtea Europeana a retinut ca dreptul la un proces echitabil în fata unei instante judecatoresti, garantat de art. 6 paragraf 1 din Conventie trebuie interpretat în lumina preambulului Conventiei, care enunta preeminenta dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor parti. Unul din elementele fundamentale ale preeminentei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice, care reclama între altele ca solutia data în mod definitiv oricarui litigiu de instantele judecatoresti sa nu mai fie pusa în discutie.
Ori, a analiza daca reclamantului i se cuvine sau nu sporul de 25% din salariul de baza, cu titlul de spor de dispozitiv, înseamna a pune în discutie sentinta civila nr. 771/F din 2 octombrie 2008 pronuntata de Tribunalul Ialomita, prin care în mod irevocabil s-a confirmat temeinicia si legalitatea acordarii acestui spor.
Amintim de asemenea si cauza Ryabykh contra Rusiei, unde Curtea a decis ca principiul securitatii raporturilor juridice presupune respectarea principiului autoritatii lucrului judecat, care este principiul caracterului final al hotarârilor.
În acelasi timp trebuie aratat ca la art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, ca de altfel si art. 5 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010 se reglementeaza ca în anul 2010 personalul în functie la 31 decembrie 2009 si care îsi desfasoara activitatea în aceleasi conditii îsi va pastra salariul avut, fara a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, înscrisul aflat la pagina 22 din dosar confirmând ca reclamantul îndeplineste aceste conditii.
Pentru aceste considerente instanta de fond a admis cererea reclamantului.
