Dreptul muncii şi securităţii sociale
Obligarea pârâtei – unitate de învăţământ la calcularea (utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei ) şi plata diferenţelor de drepturi salariale neacordate către membrii de sindicat, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite membrilor de sindicat;
Legea nr.330/2009 coroborată cu Legea nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008
Prin sentinţa civilă nr. 2161/06.12.2012, pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. …./116/2012 a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii Consiliul Local al Comunei R şi Primarul Comunei R., a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul SLÎ, cu sediul în Călăraşi, str…., jud. Călăraşi împotriva pârâţilor ŞG „IR” R, cu sediul în com. R, jud. Călăraşi, Consiliul Local al Comunei R, Primarul Comunei R, Unitatea Administrativ Teritorială Comuna R – prin reprezentant legal Primarul,a fost obligată pârâta ŞG „I R” R către reclamanţii membrii de sindicat GV, SV,
ş. a. , la calcularea, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei şi plata diferenţelor de drepturi salariale neacordate către membrii de sindicat, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite membrilor de sindicat ai reclamantului, în conformitate cu prevederile Legii – cadru nr.330/2009 coroborate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008 pentru perioada 01 Ianuarie 2010- 31decembrie 2010, actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie până la data plăţii efective, au fost obligăţi pârâţii Consiliul Local al Comunei R, Primarul Comunei R şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna R, să aloce şi să vireze unităţii de învăţământ ŞG„I R” R sumele necesare achitării acestor drepturi băneşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a avut în vedere următoarele :
Prin cererea introdusă la această instanţă la data de 13.11.2012 şi înregistrată sub nr……./116/2012, SLÎ Călăraşi, în numele membrilor de sindicat reclamanţii GV, SV, ş.a au chemat în judecată pe pârâţii ŞG „IR” R, , Consiliul Local al Comunei R, Primarul Comunei R, Unitatea Administrativ Teritorială Comuna R – prin reprezentant legal Primarul solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei – unităţi de învăţământ ŞG „IR” R, la calcularea, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei şi plata diferenţelor de drepturi salariale neacordate către membrii de sindicat, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite membrilor de sindicat, în conformitate cu prevederile Legii – cadru nr.330/2009 coroborate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008 pentru perioada 01 Ianuarie 2010- 31decembrie 2010, actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie până la data plăţii efective cum şi obligarea pârâţilor Consiliul Local al Comunei R, Primarul Comunei R şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna R, să aloce şi să vireze unităţii de învăţământ ŞG „IR” R sumele necesare achitării acestor drepturi băneşti.
În motivarea cererii arată că la data de 30 ianuarie 2008, Guvernul României a aprobat O.G. nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 82/01.02.2008, ordonanţă ce a fost aprobată, cu modificări, de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/27.10.2008, publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 730/28.10.2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1.000 pentru personalul didactic si didactic auxiliar, la 400.00 lei, pentru perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2008 şi care reprezintă valoare de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare Legea 221 / 2008.
În esenţă, au arătat reclamanţii, prin acest act normativ, s-a aprobat ca, începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea coeficientului 1,000 pentru salariile personalului didactic să fie de 400.00 lei.
Legea de aprobare a OG nr.15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, a făcut obiectul controlului de constituţionalitate, înainte de promulgarea acesteia, la sesizarea Guvernului, iar, prin Decizia nr. 1093/15.10.2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711/20.10.2008, Curtea Constituţională a constatat că această lege este constituţională, reţinând în esenţă următoarele: aceste creşteri salariale suplimentare faţă de cele aprobate prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 reprezintă o măsură de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învăţământ, legiuitorul fiind competent să stabilească condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, deoarece potrivit art. 61 alin.(l) din Constituţie Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului şi unica autoritate legiuitoare a ţării.
Ulterior publicării actului normativ menţionat, a fost emisă Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 136/2008 pentru stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învăţământ în anul 2008. (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 739 din 31 octombrie 2008), care prevede următoarele: „Art.1 în perioada octombrie-decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învăţământ se stabileşte după cum urmează: (…) b) 299.933 lei pentru funcţiile didactice prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Art. 2 Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învăţământ, stabilită prin Legea nr.221/2008 ventru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, se va aulica începând cu plata drepturilor salariale aferente lunii aprilie 2009, în condiţiile prevăzute de legea unitară de salarizare a personalului din sectorul bugetar şi ţinând seama de gradul de îndeplinire a criteriilor de performanţă, de creşterea competitivităţii şi calităţii actului de învăţământ. (…) ”
În data de 12 noiembrie 2008, prin Decizia nr. 1221/12.11.2008 (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804/02.12.2008), Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului şi a constatat că dispoziţiile O.U.G. nr. 136/2008 sunt neconstitutionale.
Ca urmare a sesizării Curţii Constituţionale de către Avocatul Poporului, cu privire la neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 136/2008, însă anterior pronunţării Deciziei nr. 1221/2008,în data de 10.11.2008. Guvernul aprobat o nouă Ordonanţă de urgentă – Ordonanţa de urgentă nr. 151/2008 pentru modificarea si completarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2008 privind creşterile salariate ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759/11.11.2008).
În toate anexele la care se face referire în acest ultim act normativ, pe întreaga durată a anului 2009, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 era de 299,933 lei.
De reţinut că Art. I pct. 2 si 3 din Ordonanţa de urgentă nr. 151/2008 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 842/02.06.2009 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 464 din 06/07/2009.
În data de 29 ianuarie 2009 Guvernul a emis o nouă ordonanţă de urgenţă prin care se modifică dispoziţiile O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare. Practic, prin această nouă ordonanţă de urgenţă este modificată din nou Legea nr. 221/2008.
Este vorba, arată reclamanţii , de Ordonanţa de Urgentă a Guvernului nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 60 din 30 ianuarie 2009), care la art. 2 si 3 prevede următoarele: „Art. 2 La articolul l1 alineatul (1), literele a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 şi în anul 2009 personalului din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 30 ianuarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi vor avea următorul cuprins:
“a) pentru perioada 1 ianuarie – 31 martie 2009, coeficienţii de multiplicare şi valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a şi 3a;
b) pentru perioada 1 aprilie -31 august 2009 se va acorda o treime din creşterea salariilor de bază obţinute prin aplicarea coeficienţilor de multiplicare şi a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b şi 3b;”
Art. 3 Valorile coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzute în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a, 3a, 1.1b, 1.2b, 2b şi 3b la Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică corespunzător perioadelor stabilite la art. 2 din prezenta ordonanţă de urgenţă.”
Şi prevederile acestei ordonanţe referitoare la salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar, respectiv art. 2 şi 3 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 989/30.06.2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 531/31.07.2009.
Învederează reclamanţii că încercările Guvernului de a bloca aplicarea Legii 221/2008 au continuat ulterior prin prevederile art. 2 si 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 31/2009 si art. 2 din Ordonanţa de Urgentă a Guvernului nr. 41/2009. prin care se modificau prevederile art. 11 din O.G.15/2008. cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, în data de 1 aprilie 2009, în Monitorul Oficial nr. 211, a fost publicată Ordonanţa de Urgentă a Guvernului nr. 31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, care conţine prevederi similare celor din O.U.G. nr. 1/2009, prin care practic sunt blocate şi după data de 1 aprilie 2009 dispoziţiile Legii nr. 221/2008.
În fine, arată reclamanţii, în data de 30 aprilie a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 286/2009, o ultimă ordonanţă de urgenţă – Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai – decembrie 2009, care îngheaţă salariile personalului didactic până la data de 31 decembrie 2009.
Consideră că în realitate efectul O.U.G. nr. 41/2009 este acela de anulare a dispoziţiilor Legii nr. 221/2008 pentru tot restul anului 2009: creşterea salariată reglementată de Legea nr. 221/2008 nu se va aplica deloc în anul 2009.
Apreciază reclamanţii că modificările aduse de art. 2 şi 3 din O.U.G. 31/2009 si art. 2 din O.U.G. 41/2009. priveau prevederile art II din O.G. 15/2008. art. II fiind introdus în O.G. 15/2008 de art. I pct. 3 din O.U.G. 151/2008, text declarat neconstitutional prin D.C.C. 842/2009 şi D.C.C. 989/2009 si aveau ca obiect prelungirea perioadei de aplicabilitate a unor anumiţi coeficienţi prevăzuţi în anexele 1.1a, 1.2a, 2a si 3a, iar nu o modificare de fond a textului, de natură să înlăture cauzele de neconstituţionalitate. şi aceste anexe au fost introduse în textul O.G. 15/2008 prin acelaşi text neconstituţional menţionat mai sus.
Au considerat că aceste prevederi ce modifică un text neconstitutional sub aspectul perioadei de aplicare apar ca lipsite de obiect întrucât textul modificat este lovit de neconstituţionalitate, indiferent de perioada în care urma să se aplice.
Această concluzie se desprinde şi din prevederile art. 60 din L. 24 / 2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cu modificările şi completările ulterioare, “Dispoziţiile de modificare si de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, în acest sens fiind şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale ( Decizia nr. 106/2010, publicată în M.O. Partea I nr. 146/05.03.2010, arătă că “Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 şi în anul 2009 personalului din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată în mod expres prin art. 48 pct. 16 al cap. VI – Dispoziţii finale din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. în aceste condiţii. Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 31/2009 si Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009. ca acte normative modificatoare ale Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008. sunt si ele abrogate. ”
Aşadar, prin analogie si pentru identitate de raţiune, subliniază faptul că prevederile O.U.G. 31/2009 şi O.U.G. 41/2009, ca norme modificatoare ce prelungeau perioada de aplicare a unor dispoziţii neconstituţionale din actul modificat, nu au putut produce efecte ulterior apariţiei D.C.C. 842/2009. care lipsea de efecte juridice actul modificat.
Reclamanţii şi-au fundamentat această opinie şi pe alte precizări ale Curţii Constituţionale, care în Decizia nr. 124/2010, publicată în M.O. nr. 272 din 27.04.2010 statua următoarele “Curtea mai constată că dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 41/2009 erau oricum afectate de vicii de neconstituţionalitate, întrucât modificau nişte dispoziţii legale declarate neconstitutionale prin Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 6 iulie 2009 şi, respectiv, prin Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009. Curtea reaminteşte considerentele de principiu din Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009, unde a reţinut că nici modificarea sau completarea dispoziţiei legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituţionalitatea constatată de către Curtea Constituţională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de acelaşi viciu de neconstitutionalitate în măsura în care confirmă soluţia legislativă declarată neconstitutională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare soluţie se impune si pentru că viciul de neconstitutionalitate stabilit de instanţa de contencios constituţional trebuie eliminat, si nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare şi completare. în cazul de faţă, Guvernul, în calitate de legiuitor delegat, prin Ordonanţa de urgenţă nr. 41/2009, a persistat în hotărârea sa de a nu lua în considerare prevederile Legii nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament. ”
În concluzie reclamanţii au arătat că, în măsura în care toate dispoziţiile care blocau aplicarea prevederilor Legii 221/2008 şi-au încetat efectele, fapt care rezultă cu puterea evidenţei din argumentarea expusă mai sus, rezultă fără putinţă de tăgadă că în luna decembrie a anului 2009 dispoziţiile Legii 221/2008, de majorare a coeficientului 1,000 la valoarea de referinţă de 400,00 lei, erau în vigoare, iar pârâţii aveau obligaţia imperativă de a proceda la calcularea salariilor utilizând această valoarea a coeficientului de multiplicare 1,000.
Întrucât, Legea 221/2008 a fost abrogată la data de 01 ianuarie 2010, coeficientul 1,000 cu valoarea de 400,00 lei stabilit prin această lege trebuia aplicat pentru perioada 1.10.2008-31.12.2009.
În drept, îşi întemeiază acţiune pe dispoziţiile art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, ale art. 67 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, ale art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, ale art. unic din Legea nr. 221/2008 şi ale O.G. nr. 15/2008.
Pârâţii, deşi au fost citaţi legal, nu s-au prezentat la judecată, nu au depus întâmpinare , nu au formulat apărări în cauză.
La dosar a fost depus tabelul cu numele, funcţia şi data angajării membrilor de sindicat ale căror interese le reprezintă reclamantul în prezenta cauză.
Examinând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele:
Analizând cu prioritate conform art.137 Cod procedură civilă excepţia lipsei calităţii lor procesuale pasive invocată de pârâţii Consiliul Local al com. R şi Primarul com. R instanţa constată că această excepţie nu este întemeiată şi pe cale de consecinţă o va respinge având în vedere că potrivit prevederilor art. 36 alin. 4 din Legea nr.215/2001, la propunerea primarului, consiliul local aprobă bugetul local, precum şi repartizarea fondurilor pe unităţile de învăţământ preuniversitar, acestea având obligaţia legală de a asigura sumele necesare pentru plata drepturilor salariale ale personalului didactic, inclusiv indemnizaţia de concediu, astfel încât nu se poate considera că nu există identitate între persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii şi pârâţi, chiar dacă nu există raporturi de muncă între aceştia şi membrii de sindicat.
Pe fond tribunalul, pentru a analiza temeinicia pretenţiilor reclamanţilor, vor fi avute în vedere actele normative aflate în vigoare la momentul naşterii dreptului pretins a fi încălcat de către pârâţi.
În acest sens reţin că din adresa nr. 145/07.03.2012 emisă de unitatea de învăţământ reiese că membrii de sindicat din prezenta cauza au calitatea de profesori , învăţători şi nu au beneficiat de calcularea salariilor prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, şi nici de plata diferenţelor de drepturi salariale neacordate în conformitate cu prevederile legii 221/2008, pentru perioada 01.10.2008-31.12.2009, fiind stabilită şi suma neta de bani cuvenită fiecăruia ( sume necontestate de către reclamanţi).
Prin dispoziţiilor art. 1 alin. 1 lit. b şi c din O.G. nr. 15/2008 privind creşterile salariale ale personalului din învăţământ pe anul 2008 se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creştere a drepturilor salariale ale personalului didactic şi didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult faţă de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2008 şi care reprezenta valoarea de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creşteri salariale ale personalului didactic şi didactic auxiliar de aproximativ 50% faţă de 31 decembrie 2007.
Prin O.U.G. nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învăţământ în anul 2008 sunt modificate unele prevederi ale O.G. nr. 15/2008, aşa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, reducându-se majorările salariale stabilite de Parlament.
Prin decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, publicată în M.O. al României, partea I, nr. 804/2 decembrie 2008, Curtea Constituţională declara neconstituţional acest act normativ precizând că adoptarea de către Guvern a Ordonanţei de urgenţă nr. 136/2008 nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învăţământ adoptată de Parlament, iar în condiţiile în care legiuitorul primar a stabilit deja prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, condiţiile şi criteriile de acordare a acestor creşteri salariale, Guvernul, prin intervenţia sa ulterioară, a intrat în conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”.
Totodată, instanţa de control constituţional a constatat că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 136/2008 înfrâng şi prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece afectează drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii şi dreptul la un nivelul de trai decent, aşa cum sunt consfinţite în prevederile constituţionale ale art. 41 şi art. 47 alin. (1). S-a constatat de asemenea şi încălcarea prevederilor constituţionale ale art.1 alin.5, potrivit cărora „În România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”.
Ulterior, Guvernul emite O.U.G. nr. 151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în M.O. – partea I, nr. 759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea O.G. nr. 15/2008, prin art. I pct. 2 şi 3, reduce în mod substanţial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învăţământ în temeiul Legii nr. 221/2008 de aprobare a O.G. nr. 15/2008.
Curtea Constituţională, prin decizia nr. 842/2 iunie 2009, publicată în M.O. – Partea I, nr. 464/6 iulie 2009, constată neconstituţionalitatea art. I pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 151/2008, invocând aceleaşi considerente avute în vedere şi la analiza O.U.G. nr. 136/2008.
Prin decizia nr. 989/30 iunie 2009, Curtea Constituţională constată încă odată neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. I pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 151/2008, concomitent cu constatarea neconstituţionalităţii art. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.
De remarcat faptul că, atât prin dispoziţiile art. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 1/2009, cât şi prin dispoziţiile art. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 31/2009 şi dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 151/2008, prevederi constatate neconstituţionale de către Curtea Constituţională.
Cum modificările aduse O.G. nr. 15/2008, prin dispoziţiile art. I pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 151/2008 nu-şi mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. 3, fraza a II-a din Legea nr. 47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
În consecinţă, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituţională a neconstituţionalităţii modificărilor aduse de Guvern Ordonanţei nr. 15/2008, aşa cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr. 221/2008, tribunalul consideră că în prezent O.G. nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 şi 2009 personalului din învăţământ funcţionează în condiţiile în care aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008. Numai procedând în acest mod sunt respectate deciziile obligatorii ale Curţii Constituţionale şi pusă în aplicare voinţa Parlamentului cu privire la domeniul reglementat, afirmarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, precum şi a principiului respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor.
De asemenea, nu trebuie omis faptul că modificările repetate ale aceluiaşi act normativ ( în speţă modificările au intervenit la intervale scurte de timp) tind să încalce cerinţele de precizie, claritate, accesibilitate si previzibilitate ale legii. De altfel,atât jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi cea a CEDO au subliniat faptul că legile trebuie să întrunească anumite calităţi pentru ca, in procesul de interpretare şi aplicare a reglementărilor conţinute, să nu se ajungă la încălcarea flagrantă a drepturilor si libertăţilor fundamentale garantate prin Constituţie si Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. In acest sens, CEDO a stabilit ca legea trebuie să corespundă unor cerinţe de accesibilitate si previzibilitate.
Apreciind că în cauză, reclamanţii, sunt beneficiarii dispoziţiilor O.G. nr. 15/2008, aşa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, ei pot pretinde cel puţin o „speranţă legitimă” cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la creşterile salariale.
Această „speranţă legitimă” a reclamanţilor îşi găseşte justificarea şi în desele modificări legislative prin intervenţia Guvernului, care prin ordonanţe succesive a căutat să contracareze măsurile legislative dispuse de Parlament cu privire la creşterile salariale ale personalului din învăţământ (în acest sens a se vedea Hotărârea împotriva României, Străin şi alţii, nr. 57.001/00 &56, C.E.D.O. 2005-VII, 21 iulie 2005, Păduraru citată anterior, & 98-99, Podeanu, nr. 4.596/03, &34, 16 februarie 2006, Radu nr. 13.309/03, & 34, 20 iulie 2006).
Pe de altă parte, în speţă nu s-a dovedit că ingerinţa în dreptul reclamanţilor cu privire la respectarea drepturilor lor salariale s-a făcut cu respectarea limitărilor reglementate de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie care prevede că privarea de un bun se poate face dacă aceasta este prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile şi dacă este impusă de o cauză de utilitate publică.
În cauza Viaşu contra României, Hotărârea din 9 decembrie 2008, CEDO a statuat că pentru ca o ingerinţă să fie „legală”, aceasta trebuie, pe de o parte să fie prevăzută de lege, asigurându-se astfel principiul supremaţiei legii, principiu fundamental într-o societate democratică, iar pe de altă parte să păstreze un just echilibru între cerinţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamanţilor.
Or, în speţa de faţă, însăşi Curtea Constituţională a considerat că normele emise de Guvern şi care se constituie într-o ingerinţă în dreptul la un salariu mărit al reclamanţilor încalcă legea şi că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învăţământ adoptate de Parlament.
Tribunalul reţine de asemenea şi dispoziţiile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, rap. la art. 229 alin. 4 Codul Muncii şi art. 41 alin. 5 din Constituţie ce statuează obligaţia angajatorului de a acorda salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi contractele individuale de muncă.
De altfel , ICCJ prin decizia nr. 3/2011 prin care a fost admis recursul în interesul legii privind aplicarea Legii 221/2008 a stabilit că dispoziţiile Ordonantei Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobata si modificata prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite funcţiilor didactice potrivit acestui act normativ si drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 si pana la data de 31 decembrie 2009, ca efect al deciziilor Curţii Constituţionale prin care au fost declarate neconstituţionale ordonanţele de urgenta ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 si nr. 1/2009.
Având în vedere considerentele expuse şi reţinând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale, priveşte întemeiată cererea reclamanţilor urmând a o admite, ţinându-se seama şi de faptul că fiind vorba de plata unei sume de bani cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă cât şi din corecţia ei cu indicele de inflaţie.
În consecinţă a obligat pârâta Ş G „I R” R, la calcularea şi plata către membrii de sindicat a diferenţelor de drepturi salariale neacordate rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G 15/2008, pentru perioada 01.10.2010-31.12.2010, sume ce vor fi actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie la data plăţii efective .
A obligat pârâţii Consiliul Local al Comunei R, Primarul Comunei R şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna R să aloce şi să vireze către unitatea de învăţământ pârâtă fondurile necesare achitării acestor drepturi, motivat de faptul că potrivit art. 13 alin. 1 din OUG nr. 32/2001, sumele de bani reprezentând salariile personalului didactic sunt cuprinse în bugetul autorităţilor locale, astfel că finanţarea cheltuielilor de personal pe unităţi şcolare din învăţământul preuniversitar nu se face prin bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului ci prin consiliile locale.
De altfel, şi în noua reglementare respectiv în art. 104 din Legea 1/2011 s-a prevăzut că finanţarea de bază privind cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum şi contribuţiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată şi alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Totodată reţine că potrivit art. 21 din Legea 215/2001 unitatea administrativ – teritorială este subiectul de drept, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu, fiind titulară de drepturi şi obligaţii ce decurg atât din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, cât şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii.
În considerarea dispoziţiilor art. 274 din Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii) şi art. 278 pct.1 Cod procedură civilă prezenta hotărâre este definitivă şi executorie de drept, nemaifiind necesară investirea ei cu formulă executorie.
