Drepturi băneşti acordate nelegal funcţionarilor publici din cadrul Primăriei M.
Şi în cadrul acordurilor colective ale funcţionarilor publici pot fi incluse clauze de acordare a altor drepturi salariale suplimentare decât cele prevăzute expres prin lege, dar sursa lor de finanţare să fie constituită din alte venituri decât cele de la bugetul de stat şi să vizeze doar măsurile prevăzute la art. 72 alin. 1 din Legea nr.188/1999 republicată şi art. 22 alin.1 din H.G. nr. 833/2007.
Aşadar, angajatorul instituţie finanţată de la bugetul de stat poate acorda în principiu salariaţilor şi ale drepturi salariale suplimentare decât cele prevăzute expres de legea salarizării, dacă achitarea lor se face din alte surse decât bugetul şi rezultă din contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea prevederilor legale.
Aşadar, angajatorul instituţie finanţată de la bugetul de stat poate acorda în principiu salariaţilor şi ale drepturi salariale suplimentare decât cele prevăzute expres de legea salarizării, dacă achitarea lor se face din alte surse decât bugetul şi rezultă din contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea prevederilor legale.
În speţă, Primarul comunei Mihalţ a plătit aceste drepturi fără a avea prevederi legale (dispoziţiile art. 55, alin. 4 Cod fiscal nu sunt aplicabile în speţă întrucât sumele de bani primite de către reclamantă nu sunt de natura celor enumerate de textul de lege) şi fără a justifica plata din alte surse extrabugetare.
Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 10813/28 octombrie 2013
Prin sentinţa administrativă nr. 3264/CAF/2013 a Tribunalului Alba a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta M.M.G. în contradictoriu cu pârâţii PRIMARUL COMUNEI M. şi CONSILIUL LOCAL M.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanta este funcţionar public în cadrul Primăriei M.
În baza Referatului nr. 5007/17.12.2010, a Tabelului Nominal şi Statul de plată aferente; Referatului nr. 4582/22.12.2011, a Dispoziţiei nr. 98/2011, a statelor de plată semnate şi a hotărârii de Consiliu nr. 4/2011 acesta a beneficiat de următoarele sume de bani: 150 RON (pe anul 2010), 600 RON (pe anul 2011), 150 (pe anul 2012) reprezentând cadou cu ocazia sărbătorilor.
Reclamanta a susţinut că aceste sume i-au fost acordate legal, în considerarea art. 55 alin 4 din Codul fiscal, nefiind incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit.
Aceste drepturi băneşti au fost acordate în conformitate cu un acord tacit încheiat între Primarul Comunei M., în calitate de angajator şi funcţionarii publici, pornind de la premisa că salariile au fost diminuate începând cu 2009 şi nu li se acordă funcţionarilor primă de vacanţă şi se pot acorda ajutoare potrivit art. 55 alin. 4 codul fiscal.
Aceste drepturi băneşti au fost acordate în conformitate cu un acord tacit încheiat între Primarul Comunei M., în calitate de angajator şi funcţionarii publici, pornind de la premisa că salariile au fost diminuate începând cu 2009 şi nu li se acordă funcţionarilor primă de vacanţă şi se pot acorda ajutoare potrivit art. 55 alin. 4 codul fiscal.
Ajutoarele de Crăciun, Paşti, 8 martie reprezintă stimulente pentru funcţionarii publici din cadrul Primăriei Mihalţ, iar nu drepturi salariale. Aceste stimulente nu au caracteristicile unui drept salarial, al unui spor la salariu, ci sunt ajutoare acordate de angajator.
În urma acţiunii de audit financiar al contului de execuţie bugetară pe anul 2011 efectuată la Primăria M., au fost constatate abateri de la legalitate şi regularitate constând în plata nelegală a drepturilor cu ocazia zilei de Paşti, 1 Decembrie, Crăciun, 8 Martie, prevăzute în acorduri colective de muncă încheiate la nivelul instituţiei.
Tribunalul a apreciat că s-au efectuat plăţi nelegal către personalul din cadrul aparatului propriu al Primăriei, angajaţilor proprii, funcţionari publici şi personal contractual, în baza contractului/acord colectiv de munca, contract încheiat în afara cadrului legal.
Potrivit art. 61 din Legea nr.188/1999 devenit art.72 în actul normativ republicat, în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice se pot încheia anul acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcţionarilor publici sau cu reprezentanţii funcţionarilor publici, însă aceste acorduri trebuie să cuprindă numai măsuri referitoare la constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă, sănătatea şi securitatea în munca, programul zilnic de lucru, perfecţionarea profesională, alte masuri decât cele prevăzute de lege referitoare la protecţia celor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, însă, prevederile din acordul colectiv de munca încheiat la instituţia auditată a reglementat acordarea diferitelor ajutoare, ceea ce contravine textului de lege enunţat.
Funcţionarii publici din cadrul Primăriei nu pot beneficia decât de drepturile salariale prevăzute de art. 29 din Legea nr.188/1999, care precizează că:
1. Pentru activitatea desfăşurată, funcţionara publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător de salarizare.
2. Funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariale, în condiţiile legi.
3. Salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici, neavând posibilitatea de negociere colectivă sau individuală în materie salarială, acordarea unor drepturi suplimentare fată de cele prevăzute de cadru este nelegală.
Legea funcţionarilor publici nr.188/1999 nu prevede negocierea unor drepturi de natura celor acordate funcţionarilor publicii, drepturile salariale ale funcţionarilor publici au fost stabilite în baza OG nr.6/2007 modificată prin Ordonanţa nr. 9/2008, care reglementează în mod expres drepturile salariale şi alte drepturi de re beneficiază funcţionarii publici.
Aşa fiind, Tribunalul a apreciat că în mod corect s-a emis dispoziţia de recuperare a sumelor.
S-a mai avut în vedere că Dispoziţia nr.51/2012 a Camerei de conturi a judeţului A., în baza căreia a fost emisă dispoziţia, nu a fost atacată în contencios administrativ.
Cu privire la cererea subsidiară, Tribunalul a reţinut că în mod eronat reclamantul a cerut să se constate că îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr.84/2012.
Astfel, s-a constat că sumele ce fac obiectul dispoziţiei de recuperare, date de Primarul comunei, nu privesc venituri de natură salarială, pentru a fi aplicabilă Legea nr.84/2012.
Aşadar, acestea nu au fost acordate în niciuna dintre modalităţile descrise de art. 1 lit. a, b sau c din legea invocată în precizarea acţiunii.
Apoi, ajutoarele de Crăciun, Paşti, 8 martie reprezintă stimulente pentru funcţionarii publici din cadrul Primăriei Mihalţ, iar nu drepturi salariale. Aceste stimulente nu au caracteristicile unui drept salarial, al unui spor la salariu, ci sunt ajutoare acordate de angajator.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamanta M.M.G. solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că în mod greşit a reţinut Tribunalul Alba că sumele de bani au fost acordate în baza unui contract colectiv de muncă tacit, încheiat în afara legii în condiţiile în care în toate actele emise de Primar în virtutea cărora au fost acordate sumele imputate este indicat ca temei de drept art. 55, alin. 4 C.fisc.
Se apreciază ca fiind eronată şi susţinerea conform căreia aceste sume ar reprezenta stimulente pentru funcţionarii publici, iar nu drepturi salariale.
Se mai arată că instanţa de judecată nu era îndreptăţită să facă referiri la legalitatea actelor prin care aceste drepturi băneşti au fost acordate reclamantului în condiţiile în care Instituţia Prefectului procedând la verificarea conformităţii lor cu dispoziţiile legale a considerat că sunt legale şi că nu se impune sesizarea instanţei de judecată pentru anularea lor.
Reclamantul menţionează că dispoziţiile Legii nr.84/2012 sunt aplicabile în speţă, drepturile acordate fiind drepturi de natură salarială.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 312, alin. 3 şi 304, pct. 8 şi 9 Cod procedură civilă.
Pârâtul Primarul comunei M. a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului.
Analizând recursul formulat Curtea constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a susţinut că sumele de bani a căror restituire se solicită au fost corect acordate, în considerarea art. 55, alin. 4 Cod fiscal.
Referitor la aceste susţineri ale reclamantei corect a reţinut instanţa de fond că sunt neîntemeiate.
Aşa cum a arătat şi instanţa de fond drepturile salariale ale personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau majoritar de la bugetul de stat se stabilesc prin lege, fapt care nu împiedică salariaţii să stabilească prin negocieri colective cu ocazia încheierii contractului colectiv de muncă drepturi salariale suplimentare a căror finanţare să fie suportată exclusiv din alte venituri decât cele ale statului.
Şi în cadrul acordurilor colective ale funcţionarilor publici pot fi incluse clauze de acordare a altor drepturi salariale suplimentare decât cele prevăzute expres prin lege, dar sursa lor de finanţare să fie constituită din alte venituri decât cele de la bugetul de stat şi să vizeze doar măsurile prevăzute la art. 72 alin. 1 din Legea nr.188/1999 republicată şi art. 22 alin.1 din H.G. nr.833/2007.
În speţă, Primarul comunei M. a plătit aceste drepturi fără a avea prevederi legale (dispoziţiile art. 55, alin. 4 Cod fiscal nu sunt aplicabile în speţă întrucât sumele de bani primite de către reclamantă nu sunt de natura celor enumerate de textul de lege) şi fără a justifica plata din alte surse extrabugetare
Faptul că Instituţia Prefectului nu a înţeles să solicite anularea actelor administrative prin care aceste sume au fost acordate reclamantului nu este de natură a înlătura dreptul instanţei de judecată de analiza legalitatea acestora, astfel încât şi aceste critici ale reclamantei sunt neîntemeiate.
În ce priveşte incidenţa Legii 84/2012 trebuie remarcat că nici această critică nu este fondată, corect stabilind Tribunalul că acestea nu au fost acordate în niciuna dintre modalităţile descrise de art. 1 lit. a, b sau c din legea menţionată anterior.
Pentru aceste motive, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă a respins recursul reclamantei, ca nefondat.
