Drepturi băneşti. Personal militar. Sediul materiei.
Legea nr. 138/1999 – art. 18, art. 33
Drepturile băneşti cuvenite personalului militar angajat pe bază de contract în unităţile Ministerului de Interne intră sub incidenţa prevederilor art. 18 şi art. 33 din Legea nr. 138/1999, republicată, care nu cuprinde măsurile de protecţie socială acordate poliţiştilor prin art. 28 alin. 1 şi 2 din O.G. nr. 38/2003.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă– complet specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 906 din 12 aprilie 2006
Prin sentinţa civilă nr. 38 din 19 ianuarie 2006, pronunţată în dosar nr. 7195/2005, Tribunalul Arad a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul M.V.V. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră A. pentru plata a 10 salarii compensatorii nete, a ajutorului de 55% din salariul de bază brut din luna august 2005, plata orelor suplimentare şi a cheltuielilor de judecată.
S-a reţinut că reclamantul a fost angajat în calitate de „personal militar” al pârâtului Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră A., în baza contractului de angajare, la 21.01.2000, prelungit succesiv, în funcţia de pistolar (caporal) la Sectorul Poliţiei de Frontieră N.
La 1.08.2005 postul reclamantului a fost desfiinţat prin Ordinul Ministerului Administraţiei Internelor nr. I/0553/3.06.2005, în baza căruia s-a emis Decizia nr. 922577/2005, prin care a încetat unilateral contractul de angajare, necontestate de reclamant.
Reclamantul nu a deţinut funcţia de conducător auto, prevăzută în statele de organizare ale unităţilor M.A.I., condiţie expres prevăzută de art. 2 în anexa 4 din regulamentul privind acordarea indemnizaţiei de 5 – 25% pentru munca prestată peste programul normal de lucru, a Ordinului Ministrului de Interne nr. 275/5.06.2002 (privind salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul de Interne).
Cum reclamantul face parte din categoria „personalului militar” angajat pe bază de contract în unităţile Ministrului de Interne, este evident că beneficiază de o salarizare corespunzătoare funcţiei, reglementată prin Legea nr. 138/1999, actualizată, care nu cuprinde măsurile de protecţie acordate poliţiştilor, prevăzute de art. 28 alin. 1 şi 2 lit. b din O.G. nr. 38/2003, privind salarizarea poliţiştilor cu statutul recunoscut prin Legea nr. 360/2002, în cazul raporturilor de serviciu din motive neimputabile lor.
Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 28 alin. 1 şi 2 lit. b din O.G. nr. 38/2003 şi ale art. 18 din Legea nr. 138/1999, modificată şi completată, instanţa a respins acţiunea reclamantului M.V.V.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal reclamantul, solicitând modificarea ei în sensul obligării pârâtei la plata a 10 salarii de bază nete, în baza art. 28 alin. 1 din OG nr. 38/2003 şi art. 32 alin. 1 din Legea nr. 138/1999 şi la plata unui ajutor egal cu 55% din salariul de bază brut avut în luna august 2005 pe durata maximă prevăzută de lege pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj, în temeiul art. 28 alin. 2 lit. b din O.G. nr. 38/2003 şi art. 32 alin. 2 lit. a din Legea nr. 138/1999.
S-a susţinut, în esenţă, existenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., fiind interpretate şi aplicate greşit dispoziţiile legale indicate mai sus şi în baza cărora trebuiau să i se acorde drepturile pretinse îndeplinind condiţiile legale pentru a beneficia de ele, instanţa de fond ignorând precizarea de acţiune făcută.
Pârâtul intimat Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră A. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs şi totodată sub toate aspectele conform dispoziţiilor art. 3041 C. pr. civ., Curtea constată că nu există nici un motiv pentru casarea sau modificarea sentinţei recurate.
Dispoziţiile O.G. nr. 38/2003 se aplică funcţionarilor publici cu statut special denumiţi poliţişti din unităţile Ministerului de Interne aflate sub incidenţa Legii nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului.
Potrivit art. 14 din Statutul poliţistului, poliţiştii de încadrează în două categorii: ofiţeri de poliţie şi agenţi de poliţie.
Reclamantul avea calitatea de militar angajat cu contract şi evident nu se încadrează în rândul poliţiştilor.
Militarii angajaţi pe bază de contract intră în categoria personalului militar dar nu intră în categoria cadrelor militare care cuprinde ofiţeri, maiştrii militari şi subofiţeri (conform art. 2 din Legea nr. 138/1999 şi art. 4 din Legea nr. 80/1995).
Art. 32 din Legea nr. 138/1999 se referă la cadrele militare şi prin urmare reclamantului nu îi sunt aplicabile dispoziţiile acestui articol, astfel că nu poate beneficia de ajutorul egal cu 10 solde lunare brute, aşa cum susţine în motivele de recurs.
Art. 28 din O.G. nr. 38/2003 face referire la „poliţişti” care beneficiază la ajutorul egal cu 10 salarii şi prin urmare, militarii angajaţi cu contract nu se încadrează în aceste dispoziţii.
În raport de aceste considerente, reclamantul nu poate beneficia de drepturile pretinse prin pct. 1 din acţiunea precizată şi în mod corect a fost respins acest petit astfel că în legătură cu acest aspect criticile sunt nefondate.
Şi alin. 2 al art. 28 din O.G. nr. 38/2003 face referire tot la „poliţişti” ca beneficiari ai ajutorului special de şomaj şi din acelaşi considerente, reclamantul care nu este poliţist nu poate beneficia de acest ajutor
Legea nr. 138/1999 prevede prin dispoziţiile art. 33 plata unui ajutor militarilor angajaţi pe bază de contract cărora li s-a desfăcut contractul înainte de expirarea termenului din contract din motive neimputabile lor dar „până la aplicarea acestei legi” şi reclamantul nu se încadrează în prevederile acestui articol pe care nici nu l-a invocat ca temei pentru acordarea drepturilor.
