Deliberând asupra litigiului de muncă de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. … pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. … (disjuns din dosarul nr. …) s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta … în contradictoriu cu pârâta … în favoarea Tribunalului Iaşi, cauza fiind înregistrată la această instanţă sub nr. … la data de ….
Prin cererea formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sporului de 25% din salariul minim brut, pentru condiţii speciale cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii s-a arătat faptul că reclamanta este angajata pârâtei pe funcţia de însoţitor de bord, funcţie ce face parte, conform art. 43 din Codul Aerian, din categoria personalului aeronavigant. Prin CCM la nivel de ramură de Transporturi 2006-2007 se reglementează, la art. 41 al.1 lit.a, dreptul salariaţilor de a primi sporuri pentru condiţii speciale, spor de 25% din salariul minim brut al salariatului. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 42 CCM unic la nivel de ramură transporturi 2008-2010. Având în vedere faptul că acest drept nu a fost acordat, se solicită admiterea acţiunii.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Sindicatului Personalului Navigant Tarom raportat la faptul că nu s-a făcut dovada reprezentativităţii sindicatului şi la faptul că nu există cererea reclamantei privind iniţierea unei acţiuni conform art. 222 Codul Muncii. Reclamanta nu şi-a însuşit acţiunea.
Pe fondul cauzei se solicită respingerea acţiunii având în vedere următoarele: potrivit dispoziţiilor legale invocate chiar de reclamantă sporurile enumerate de legiuitor sunt incluse în salariul de bază brut al salariaţilor, motiv pentru care nu se mai adaugă la salariul de bază minim brut. Aşa cum rezultă din prevederile contractelor colective de muncă la nivel de unitate sporul a fost deja inclus în salariul de bază al reclamantei, motiv pentru care nu se poate reţine că aceasta nu a beneficiat de sporul de 25%.
Pe de altă parte se reţine faptul că reclamanta nu a fost nominalizată în cuprinsul unei liste avizate de sindicat şi aprobată de Directorul General al Companiei, nefiind inclusă în categoria salariaţilor ce urmează a primi sporuri.
Mai arată pârâta faptul că, potrivit pct.1 lit.g din Protocolul încheiat la 13.04.2007 între pârâtă şi sindicate, părţile au prevăzut posibilitatea acordării acestui spor în funcţie de posibilităţile financiare, după aprobarea Bugetului de Venituri şi Cheltuieli.
Un alt argument pentru care se solicită respingerea acţiunii este faptul că natura sporului pentru condiţii speciale, în sensul că acesta nu are un caracter permanent pentru a se putea reţine obligativitatea acordării acestuia. Conform art. 41 al.5 (respectiv art. 42 al.5) CCMRT acest spor nu este inclus prin cele prevăzute cu caracter limitativ şi în mod expres ca fiind obligatorii.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 115 şi urm. C.pr.civ.
În dovedire s-a solicitat proba cu acte şi cu expertiză contabilă.
La 15.10.2010 reclamanta a depus la dosar precizări în sensul indicării perioadei pentru care solicită obligarea pârâtei la plata sporului, respectiv de la 23.07.2007 până la momentul pronunţării sentinţei, anexând şi acte în dovedirea calităţii de membru de sindicat.
In temeiul dispozitiilor art. 137 din C. proc. civ., instanta urmeaza a se pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, in tot sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.
În cauză s-a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a sindicatului : în soluţionarea acestei excepţii sunt relevante dispoziţiile art. 28 din Lg. 54/2003 conform cărora: „(1) Organizaţiile sindicale apara drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de munca şi contractele individuale de munca, … în fata instanţelor judecatoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autoritaţi ale statului, prin aparatori proprii sau aleşi; (2) În exercitarea atribuţiilor prevazute la alin. (1) organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevazuta de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fara a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauza.”.
Mai mult, conform art. 226 Codul Muncii: “Reprezentantii salariatilor au urmatoarele atributii principale: a) sa urmareasca respectarea drepturilor salariatilor, in conformitate cu legislatia in vigoare, cu contractul colectiv de munca aplicabil, cu contractele individuale de munca si cu regulamentul intern; c) sa promoveze interesele salariatilor referitoare la salariu, conditii de munca, timp de munca si timp de odihna, stabilite in munca, precum si orice alte interese profesionale, economice si sociale legate de relatiile de munca…”
Temeiul constituţional al reglementării condiţiilor în care şi a mijloacelor prin care organizaţiile sindicale contribuie la apărarea drepturilor şi a intereselor legitime ale membrilor lor se găseşte în art.9, potrivit căruia: “Sindicatele, patronatele si asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor.” Condiţiile legale de constituire şi de desfăşurare a activităţii sindicatelor sunt prevăzute de Legea sindicatelor nr.54/2003, concretizate şi detaliate în statutele acestor organizaţii (decizia Curţii Constituţionale nr. 175/2004).
Mai reţine instanţa faptul că reclamanta a făcut dovada faptului că este membru al sindicatului cu adeverinţa depusă la fila 82 dosar.
Faţă de cele menţionate instanţa va respinge excepţia invocată de pârâtă; mai mult decât atât, instanţa reţine faptul că în dosarul de faţă reclamanta nu a figurat ca fiind reprezentată de sindicat (cererile completatoare şi de probatorii sunt semnate de reclamantă, delegaţia de avocat este semnată de reclamantă iar hotărârea de declinare o priveşte pe reclamantă).
Pe fondul cauzei, faţă de actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
Între părţi s-a încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. … încheiat pe perioadă determinată (de la 23.07.2007 la 23.01.2008) reclamanta având funcţia de însoţitor de bord. Acest contract a fost prelungit prin decizia nr. … iar la 23.01.2009 s-a modificat durata contractului, acesta fiind încheiat pe perioadă nedeterminată (de asemenea, decizia nr. …).
Articolul 41 alin. 1 lit. a) din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pentru anii 2006 – 2007, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei cu numărul 357/2006, reglementează dreptul salariaţilor de a primi sporul pentru condiţii speciale, de 25% din salariul de bază minim brut al salariatului, acest spor făcând parte din categoria sporurilor minime ce se acordă în condiţiile contractului menţionat.
Potrivit art. 243 din Codul muncii : „ 1) Executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părţi. (2) Neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul colectiv de munca atrage răspunderea părţilor care se fac vinovate de aceasta.”
De asemenea, art. 30 din Legea nr. 130/1996 republicată, modificată şi completată privind contractul colectiv de munca, stipulează : „ (1) Executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părţi.”.
Astfel, contractele colective de muncă încheiate de părţi au forţă obligatorie, aşa cum am arătat mai sus, aşa încât, cererea generică referitoare la respectarea obligaţiilor asumate prin acest contract nu este întemeiată, deoarece efectul obligativităţii respectării acestuia, rezultă chiar din dispoziţiile legale, mai exact, art. 969 Cod civil, art. 243 Cod civil şi art. 30 din Legea nr. 130/1996. În acest sens, sunt relevante şi dispoziţiile art. 241 alin. 1 litera c) din C. muncii şi art. 11 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă.
Pârâta se află printre unităţile menţionate în anexa nr. 5 la contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pentru anii 2005 – 2006, cărora li se aplică prevederile acestuia.
Dispoziţiile art. 9 din acelaşi contract colectiv de muncă, nu sunt de natură să exonereze pârâta de obligaţia stabilită prin negociere la nivel de ramură. Astfel, articolul 9 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură transporturi prevede că sindicatele, ministerele şi organele locale vor purta negocieri cu autorităţi din subordinea Guvernului, în scopul salarizării şi acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul unităţilor din transporturi finanţate de la bugetul de stat şi de la bugetele locale, pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal şi pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum şi în vederea modificării ulterioare a acestuia. Al. 2 al articolului menţionat mai prevede că părţile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate cu identificarea altor surse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare, iar potrivit alin. 3, pe baza fondurilor aprobate în condiţiile prevăzute la alin. 1, părţile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor şi a celorlalte drepturi de personal la unităţile din transporturi finanţate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.
Din conţinutul acestui text legal rezultă că, în ceea ce priveşte drepturile personalului unităţilor din transporturi finanţate de la bugetul de stat şi de la bugetele locale, este necesară negocierea între părţile implicate, în vederea stabilirii fondurilor necesare acordării drepturilor cuvenite salariaţilor, însă această dispoziţie se interpretează în sensul instituirii unei obligaţii in sarcina angajatorului de a se preocupa pentru realizarea acestor negocieri, în vederea stabilirii şi identificării surselor bugetare care să-i permită să îşi execute obligaţiile faţă de salariaţi, obligaţii ce au fost negociate cu prilejul încheierii contractului colectiv de muncă la nivel ramură.
De vreme ce dreptul tuturor salariaţilor din ramura transporturi la încasarea sporului pentru condiţii speciale a fost stabilit prin contractul colectiv de muncă, acordarea acestuia pentru salariaţii unităţilor din transporturi finanţate de la bugetul de stat şi de la bugetele locale nu poate fi condiţionată de negocierea dintre sindicate şi angajatori, respectiv autorităţile din subordinea guvernului, în condiţiile în care culpa pentru neîndeplinirea acestei formalităţi nu aparţine salariaţilor, care au acest drept salarial recunoscut.
Potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură nr. 357/2006, salariul cuprinde: salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri.
Între sporurile minime ce se acordă în condiţiile aceluiaşi contract la salariul de bază minim brut al salariaţilor este menţionat, alături şi distinct de sporul pentru condiţii deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile, 10% din salariul de bază minim brut al salariatului, şi sporul pentru condiţii speciale, de 25% (art. 41 alin. 1 lit. a).
La alin. 3 al art. 41 se stipulează că menţionatele sporuri se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază brut al salariatului, fiind admis ca părţile să negocieze includerea unora dintre aceste sporuri în salariul de bază al salariatului, care reprezintă retribuţia pentru munca prestată şi condiţiile de la locul de muncă.
Art. 45-47 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate explică modul de calcul al salariului. Astfel, se stabileşte nivelul salariului de încadrare lunar negociat minim pe companie, arătându-se în continuare modul de calcul al salariului de bază lunar şi al salariului brut lunar, care nu se confundă.
Pentru personalul aeronavigant, salariul de bază lunar este compus din salariul de încadrare lunar negociat, conform funcţiei deţinute la bord pe tip de aeronavă, care include sporurile specifice încadrării locului de muncă, la care se adaugă cuantumul indemnizaţiei pentru ora de zbor.
Calculul salariului brut lunar se face prin adăugarea la salariul de bază lunar a sporului de vechime cuvenit, sporului de nocivitate şi indemnizaţiei de cursă internă.
Potrivit anexei 3 „Contractul individual de muncă” a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate „pct. a) Salariul de bază”, rezultă că, pentru personalul aeronavigant, salariul de bază se compune din salariul de încadrare negociat, conform funcţiei deţinute la bord pe tip de aeronavă, care include sporurile specifice încadrării locului de muncă, la care se adaugă cuantumul indemnizaţiei de zbor. Sporurile şi indemnizaţiile specifice menţionate la lit. b) sunt: spor de tehnicitate, indemnizaţia pentru ora de zbor, spor de ecran, spor de cască, spor pentru condiţii periculoase, sporul pentru condiţii grele de muncă, sporul pentru complexitatea muncii (pentru auditori).
Aşadar, între aceste sporuri nu este menţionat şi sporul pentru condiţii speciale, pretins de reclamanţi.
Pentru personalul aeronavigant, salariul brut se compune din salariul de bază, la care se adaugă cuantumul indemnizaţiei pe tronson de cursă internă, sporul de nocivitate şi sporul de vechime. (anexa 3 pct. c ”Salariul brut”)
Sunt sporuri şi indemnizaţii specifice încadrării locurilor de muncă adăugate la salariul de bază: sporul de nocivitate, sporul pentru lucrul sistematic peste program, sporul pentru lucrul în timpul nopţii, sporul de vechime, indemnizaţia pe tronson de cursă internă, indemnizaţia pe cursă escortată. (anexa 3 pct. d)
Din interpretarea clauzelor contractuale mai sus redate, coroborate cu menţiunile consemnate în protocolul din 13.04.2007 (filele 56, 57 din dosarul) potrivit cărora părţile agreează ca, după aprobarea rectificării bugetului de venituri şi cheltuieli să se negocieze posibilitatea acordării, în funcţie de posibilităţile financiare, pentru personalul aeronavigant, a sporului pentru condiţii speciale prevăzut în contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi – rezultă, fără dubiu că nu poate fi reţinută susţinerea pârâtei în sensul că sporul pentru condiţii speciale a fost inclus în salariul de bază şi a fost achitat personalului aeronavigant, astfel încât reclamanta nu ar mai fi îndreptăţită să îl pretindă.
Împrejurarea că sporul pentru condiţii speciale este inclus între sporurile specifice prevăzute la art. 42 din Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România nu este de natură să conducă la o altă concluzie, atâta vreme cât sporul pretins de reclamanta – însoţitoare de bord, astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, nu a fost, în fapt, inclus în salariul de bază şi nu a fost plătit efectiv acestei categorii de personal, care ar fi trebuit să beneficieze de el, conform contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
În consecinţă, reţinând că pârâta, care nu a procedat la negocierea instituită de art. 9 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pentru a stabili modalitatea de acordare a sporului pentru condiţii speciale sau pentru a-şi asigura fondurile necesare achitării acestui drept salarial către salariaţii săi, nu poate invoca propria culpă în neexecutarea obligaţiei, se impune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sporului de 25% din salariul de bază minim brut, pentru condiţii speciale, pentru perioada 23.07.2007 – 8.11.2010, sumele urmând a fi actualizate cu indicele inflaţiei până la data plăţii, în acest mod urmând a fi acoperit prejudiciul suferit de reclamantă ca urmare a devalorizării monedei naţionale în perioada cuprinsă între data scadenţei fiecărei obligaţii de plată şi data executării efective.
Având în vedere dispoziţiile art. 274 C.pr.civ. şi faţă de faptul că reclamanta nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în prezentul dosar, instanţa va respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
