Prin sentinţa civilă nr. 1652 din 12.03.2013 a Tribunalului Arad, pronunţată în dosarul nr. 1766/108/2013, s-a respins acţiunea reclamantei pentru modificarea în parte a dispoziţiei emisă de pârât, în sensul aplicării majorării de 8% la cuantumul brut al salariului, începând cu data de 01 iunie 2012, cu luarea în calcul inclusiv a drepturilor băneşti acordate din fondurile constituite în temeiul O.G. nr. 93/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Tribunalul a constatat că în mod legal şi temeinic la emiterea acestei dispoziţii s-au avut în vedere prevederile art. 1 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012 precum şi dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 285/2010, astfel, potrivit acestora“Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel:
a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna mai 2012;
b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.
(2) Cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se majorează potrivit alin. (1), în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.
Reclamanta, în mod neîntemeiat şi nejustificat apreciază că în calcul cuantumului brut al salariului trebuiau incluse şi drepturile băneşti acordate din fondurile constituite în temeiul O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, respectiv stimulentelor, apreciind că s-ar fi impus aplicarea unei noi majorări tot de 8%, sens în care tribunalul, în conformitate cu dispoziţiile legale reglementate de art. 14 alin. 3 din Legea nr. 285/2010, a reţinut că ,,drepturile băneşti care potrivit alin.(l) şi (2) (ale art. 14) se includ în salariul de bază, nu se majorează cu procentul prevăzut la art. 1 (8%)”, iar legiuitorul a fost deosebit de explicit la indicarea salariului sau acelei părţi din salariu care se majorează; într-adevăr, potrivit art. 14 alin. l din Legea nr. 285/2010 „salariile de bază se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu a drepturilor băneşti acordate din fondurile constituite în temeiul O.G. 92/2003” dar în aliniatul 3 al aceluiaşi art.14 legiuitorul specifică foarte clar că nu se includ în salariul de bază.
Astfel, reclamantei i s-a aplicat (conform OUG nr. 19/2012) majorarea de 8% la salariul său de bază potrivit modului de calcul depus la dosar în anexă la întâmpinare şi care, sub aspectul efectuării operaţiunilor matematice, nu a fost contestat de reclamantă, de asemenea, instanţa a reţinut că acesteia i s-a adăugat şi suma de 600 lei ce reprezintă drepturi băneşti acordate din fondurile constituite în temeiul OG nr. 92/2003, aşadar drepturile băneşti acordate în baza OG nr. 92/2003 au fost „adăugate”, incluse în salariul de bază dar acestea în mod legal nu au fost majorate cu procentul de 8% stabilit la salariul de bază.
Reclamantei, prin OG 92/2003 i s-au acordat drepturi băneşti (stimulentele) în sumă de 600 care s-au adăugat la salar şi care în mod corect nu au fost incluse în salariul de bază, neacordându-se majorarea salarială de 8%, practic, reclamanta prin cererea sa doreşte de fapt să beneficieze de o dublă majorare, aceea de 8% a stimulentelor aplicată la salariul de bază, precum şi aplicarea majorării de 8% stabilită în baza OUG nr. 19/2012, or prin Decizia 872/2010 Curtea Constituţională s-a prevăzut obligaţia ,,revenirii la nivelul iniţial al drepturilor salariale diminuate” şi OUG 19/2012 a fost emisă de către Guvern tocmai pentru recuperarea diminuărilor salariale, iar luând în considerare baza de calcul dorită de reclamantă se ajunge la un salariu cu mult mai mare decât cel avut înainte de reducerea salarială cu 25%.
Astfel fiind, se impune cu necesitate concluzia că prin emiterea dispoziţiei atacate nu este vătămată în drepturile/interesele sale legitime, în sensul art. 1 alin. 1 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a), o) şi p) din Legea nr. 554/2004, cum eronat a considerat partea reclamantă.
