Drepturi salariale. Ofiţeri poliţie judiciară detaşaţi la Direcţia Naţională Anticorupţie. Spor de 30% din salariul de bază lunară prevăzut de dispoziţiile art. 28 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.43/2002.
Acordare. Nelegalitate.
– art. 28 alin.3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.43/2002
Potrivit dispoziţiilor art.28 alin.3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 43/2002, ofiţerii de poliţie judiciară beneficiază de drepturile băneşti şi materiale prevăzute de Legea 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţa naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de drepturile prevăzute de legislaţia personală pentru personalul militar.
Potrivit dispoziţiilor art.28 alin.3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 43/2002, ofiţerii de poliţie judiciară beneficiază de drepturile băneşti şi materiale prevăzute de Legea 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţa naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de drepturile prevăzute de legislaţia personală pentru personalul militar.
Personalul prevăzut la alin.1-3, precum şi judecătorii care compun completele specializate în infracţiunile de corupţie potrivit art.29 alin.2 din Legea 78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracţiunilor de corupţie un spor de 30% din indemnizaţia de încadrare lunară, respectiv solda lunară, în cazul ofiţerilor de poliţie judiciară, conform alin.4 din art.28 al Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 43/2002.
Personalul prevăzut la alin.1-3, precum şi judecătorii care compun completele specializate în infracţiunile de corupţie potrivit art.29 alin.2 din Legea 78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracţiunilor de corupţie un spor de 30% din indemnizaţia de încadrare lunară, respectiv solda lunară, în cazul ofiţerilor de poliţie judiciară, conform alin.4 din art.28 al Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 43/2002.
Curtea constată că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că aceste dispoziţii legale sunt aplicabile şi în cazul intimaţilor reclamanţi ofiţeri de poliţie judiciară încadraţi în structurile Inspectoratul General al Poliţiei Române, deşi potrivit normelor legale mai sus menţionate, drepturile băneşti solicitate se acordă numai unei anumite categorii de ofiţeri de poliţie judiciară, respectiv celor detaşaţi la Direcţia Naţională Anticorupţie.
Curtea constată că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că aceste dispoziţii legale sunt aplicabile şi în cazul intimaţilor reclamanţi ofiţeri de poliţie judiciară încadraţi în structurile Inspectoratul General al Poliţiei Române, deşi potrivit normelor legale mai sus menţionate, drepturile băneşti solicitate se acordă numai unei anumite categorii de ofiţeri de poliţie judiciară, respectiv celor detaşaţi la Direcţia Naţională Anticorupţie.
Nu se poate reţine că prin aceste dispoziţii legale s-a instituit un regim de salarizare discriminatoriu pentru această categorie de personal, astfel cum în mod greşit instanţa de fond a reţinut prin sentinţa criticată, întrucât astfel cum rezultă din prevederile Legea 78/2000, infracţiunile de corupţie prevăzute de acest act normativ au ca obiect sume sau bunuri a căror valoare depăşeşte un anumit prag sau ai căror subiecţi activi au o anumită calitate (deputaţi, senatori, membri ai guvernului), prin urmare ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi la DNA instrumentează în cadrul acestei instituţii sub conducerea, supravegherea şi controlul procurorilor, o categorie aparte de infracţiuni de o gravitate mult mai mare, ceea ce atrage o răspundere echivalentă din partea acestora.
Nu se poate reţine că prin aceste dispoziţii legale s-a instituit un regim de salarizare discriminatoriu pentru această categorie de personal, astfel cum în mod greşit instanţa de fond a reţinut prin sentinţa criticată, întrucât astfel cum rezultă din prevederile Legea 78/2000, infracţiunile de corupţie prevăzute de acest act normativ au ca obiect sume sau bunuri a căror valoare depăşeşte un anumit prag sau ai căror subiecţi activi au o anumită calitate (deputaţi, senatori, membri ai guvernului), prin urmare ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi la DNA instrumentează în cadrul acestei instituţii sub conducerea, supravegherea şi controlul procurorilor, o categorie aparte de infracţiuni de o gravitate mult mai mare, ceea ce atrage o răspundere echivalentă din partea acestora.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A VIII A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DECIZIA CIVILĂ NR. 701/16.03.2009)
Deliberând asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 09.09.2008, pe rolul Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a Contencios Administrativ şi Fiscal reclamanţii G. E. F. şi A. M. D. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală de Poliţie Municipiul Bucureşti, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice obligarea la plata sumelor reprezentând sporul de 30% prevăzut de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 43/2002, începând cu anul 2002 până la 31.03.2006, sume actualizate cu indicele inflaţiei.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin dispoziţiile art.28 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 43/2002 s-a instituit în favoarea ofiţerilor de poliţie judiciară, detaşaţi în cadrul DGA un spor de 30% din salariul de bază lunar, ceea ce consideră reclamanţii constituie o formă de discriminare nejustificată obiectiv, în defavoarea acestora întrucât reclamanţii exercită aceleaşi atribuţii, astfel cum s-a stabilit şi prin Hotărârea nr.185/22.07.2005 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Prin sentinţa civilă nr.3020/11.11.2008 Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a Contencios Administrativ şi Fiscal;
-a admis acţiunea formulată de reclamanţi;
-a obligat pârâta Direcţia Generală de Poliţie Municipiul Bucureşti la plata către reclamanţi a drepturilor băneşti reprezentând 30% din salariul de bază prevăzute de dispoziţiile art.28 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 43/2002 pentru perioada 2002-31.03.2006, sumă actualizată în raport de dobânda legală de la naşterea dreptului până la plata efectivă;
-a obligat chematul în garanţie să aloce pârâtei sumele necesare plăţii drepturilor băneşti reclamanţilor.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Potrivit disp.art.28 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 43/2002, ofiţerii de poliţie judiciară beneficiază de drepturile băneşti şi materiale prevăzute de Legea 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţa naţională, precum şi judecătorii care compun completele specializate în infracţiunile de corupţie potrivit art.29 alin.2 din Legea.78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracţiunilor de corupţie un spor de 30% din indemnizaţia de încadrare lunară, respectiv solda lunară, în cazul ofiţerilor de poliţie judiciară, conform alin.4 din art.28 al Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 43/2002.
A reţinut instanţa de fond că potrivit acestor dispoziţii legale s-a instituit un regim de salarizare distinct pentru ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi în cadrul P.N.A., actualmente D.NA, aceştia fiind retribuiţi superior faţă de ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul structurilor I.GPR, în acest mod un regim discriminatoriu pentru aceştia din urmă, constatat prin hotărârea nr.185/22.07.2005 a Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării cât şi prin decizia nr.VI din 2007 a ICCJ cu privire la drepturile magistraţilor prevăzute de art.28 al.4 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 43/2002, modificată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 24/2004, modificată şi aprobată prin Legea 601/2004.
În consecinţă, instanţa de fond a reţinut că şi în privinţa ofiţerilor de poliţie judiciară s-a instituit fără o justificare rezonabilă, o retribuţie superioară, cu încălcarea dispoziţiilor art.28 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 43/2002, art.16 din Constituţia României, art.23 alin.2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art.14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale cât şi dispoziţiile art.1 al.1 din primul Protocol adiţional la Convenţie.
Instanţa a mai reţinut că este admisibilă cererea de chemare în garanţie a Ministerul Economiei şi Finanţelor care a fost obligat la alocarea sumelor necesare plăţii drepturilor băneşti solicitate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri atât pârâta Direcţia Generală de Poliţie Municipiul Bucureşti cât şi chematul în garanţie Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Recurenta pârâtă Direcţia Generală de Poliţie Municipiul Bucureşti a susţinut în esenţă că în mod greşit au fost acordate drepturile băneşti solicitate prin acţiune, în condiţiile în care nu există nici o prevedere legală pentru acordarea acestora, în baza prevederilor Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 43/2002 privind P.N.A., deşi reclamanţii sunt salarizaţi potrivit Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor.
În drept au fost invocate dispoziţiile art.304 pct.9 şi 3041 Cod procedură civilă..
În ceea ce priveşte recursul formulat de către chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice (fostul Ministerul Economiei şi Finanţelor) întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.7 şi pct.9 Cod procedură civilă, recurentul a susţinut în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a admis cererea de chemare în garanţie, invocând în acest sens excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, calitatea de ordonator principal de credite aparţinând Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, iar pe fondul cauzei a susţinut că în mod greşit au fost acordate drepturile băneşti solicitate, acestea nefiind prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare.
În drept au fost invocate dispoziţiile art.304 pct.7 şi 9, art.3041 Cod procedură civilă, Legea 500/2002, Constituţia României.
Analizând sentinţa atacată în raport de motivele de recurs invocate, cât şi în temeiul dispoziţiilor art.3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că ambele recursuri sunt fondate şi urmează a fi admise, având în vedere următoarele considerente:
În acelaşi sens s-a pronunţat de altfel şi CNCD prin hotărârile nr.271/5.09.2007, 418/28.11.2007 şi 419/27.11.2007, reţinând faptul că în astfel de cazuri, nu există un tratament diferenţiat, discriminatoriu, potrivit prevederilor art.2 din Ordonanţa Guvernului 137/2000.
Pe de altă parte, intimaţii – reclamanţi, în calitate de ofiţeri de poliţie judiciară sunt salarizaţi conform Ordonanţei Guvernului 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi nu potrivit Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 43/2002 privind PNA – nefiind detaşaţi în cadrul acestei instituţii, dispoziţii care au fost în vigoare până la data de 7.04.2006, când au fost abrogate prin OUG 27/2006, privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei.
Totodată, astfel cum s-a reţinut prin deciziile nr.818/3.07.2008, nr.819/2008 şi nr.820/2008 şi 821/2008, dispoziţiile art.1, art.2 alin.3 şi art.27 alin.1 din Ordonanţa Guvernului 137/2000 sunt neconstituţionale în măsura în care din ele se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor, la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
În ceea ce priveşte recursul formulat de către Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de chemat în garanţie, Curtea constată că şi acesta este fondat şi urmează a fi admis, Curtea constatând că în mod greşit instanţa de fond a admis cererea de chemare în garanţie formulată de reclamanţi, deşi în cauză nu erau îndeplinite condiţiile legale prevăzute de dispoziţiile art.60 Cod procedură civilă, respectiv faptul că nu se poate reţine existenţa în sarcina MFP a unei obligaţii de garanţie sau de despăgubire în ipoteza admiterii acţiunii, întrucât potrivit dispoziţiilor Legea 500/2002 privind finanţele publice, respectiv art.116 alin.1 lit.a) şi art.28, MFP are rolul de administrator al bugetului statului, iar în baza legii bugetului de stat, acesta repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.
În aceste condiţii, Ministerul Finanţelor Publice nu are atribuţia de a vira ordonatorilor principali de credite alte sume decât cele prevăzute de legea bugetului de stat şi nici posibilitatea de a proceda la modificarea bugetelor ordonatorilor principali de credite cuprinse în bugetul de stat.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 al.1 şi 3 Cod procedură civilă cu referire la dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă va admite recursurile de faţă şi va modifica hotărârea atacată în sensul că respinge acţiunea şi cererea de chemare în garanţie, ca neîntemeiate.
