Prin cererea înregistrată sub nr. XXXX, reclamantul SIP XXXX, în numele şi pentru membrii de sindicat G.O., M.C., M.G. şi T.F. în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA GIMNAZIALĂ XXXX a solicitat obligarea acesteia la plata dobânzii legale aferente drepturilor băneşti cuvenite conform sentinţei civile nr. XXXX pronunţată de Tribunalul XXXX – Secţia Conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. XXXX, de la data de 01.04.2013 şi până la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin sentinţa civilă mai susmenţionată, pârâta a fost obligată la plata diferenţelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, Legii-cadru nr. 330/2009, a Legii-cadru nr. 284/2010 şi a Legii nr. 285/2010, aferente perioadei 01.01.2010 – 13.05.2011, actualizate în funcţie de rata inflaţiei Ia data efectivă a plăţii, precum şi faptul că, deşi sentinţa mai sus menţionată este irevocabilă, nici până în prezent membrii de sindicat nu au beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanţa de judecată, astfel că s-a produs un prejudiciu de necontestat, prin faptul că aceştia au fost lipsiţi de folosul sumelor de bani dispuse de Tribunal.
De asemenea, reclamantul a arătat că, prin O.U.G. nr. 71/2009 se recunoaşte existenţa prejudiciului cauzat prin executarea eşalonată şi se instituie o reparaţie parţială prin acordarea de daune interese compensatorii, astfel că, pentru repararea integrală a prejudiciului suferit, personalul didactic este îndreptăţit la acordarea de daune interese moratorii sub forma dobânzii legale alături de actualizarea cu indicele preţurilor de consum a sumelor stabilite prin titlurile executorii.
Prin urmare, reclamantul a arătat că membrii de sindicat sunt îndreptăţiţi la daune interese conform art. 166 alin. 4 din Legea nr. 53/2003, art. 1530 şi urm. din Codul Civil, precum şi în conformitate cu prevederile art. 2 din O.G. nr. 13/2011 din examinarea cărora rezultă că daunele interese constau în dobânda legală ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenţei drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă deoarece obligaţia legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă.
Având în vedere că, potrivit art. 166 alin. 4 din Codul Muncii, daunele interese datorate de angajator pot consta în dobânda legală care reprezintă preţul lipsei de folosinţă a sumelor stabilite prin titlul executoriu, reclamantul a arătat că acordarea dobânzii legale se impune, pentru neplata la scadenţă, de către pârât, a sumelor datorate, conform art. 1535 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, republicat, de la momentul rămânerii definitive a hotărârilor judecătoreşti până la data plăţii efective, daunele interese moratorii reprezentând o sancţiune pentru întârzierea la plată a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti.
În fine, reclamantul a arătat că, faţă de considerentele deciziei nr. 2/17.02.2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se impune admiterea acţiunii.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 148 şi urm. şi art. 194 Cod procedură civilă, art. 161, art. 166 alin. (4), art. 268 şi art. 278 alin. (I) din Codul muncii, art. 2 din (OG nr. 13/2011 şi art. 1530 şi urm. Cod civil, art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, iar în dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, tabelul nominal cu membrii de sindicat care susţin promovarea acţiunii, precum şi sentinţa civilă la care a făcut referire.
Pârâta, deşi legal citată, nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în instanţă spre a-şi face apărarea ori spre a opune eventuale excepţii.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul constată că prin hotărâre judecătorească irevocabilă, pârâta a fost obligată la plata diferenţelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, Legii-cadru nr. 330/2009, a Legii-cadru nr. 284/2010 şi a Legii nr. 285/2010, aferente perioadei 01.01.2010 – 13.05.2011, actualizate în funcţie de rata inflaţiei Ia data efectivă a plăţii, precum şi faptul că nici până în prezent membrii de sindicat nu au beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanţa de judecată.
Prin prezenta acţiune, reclamantul SIP XXXX, în numele şi pentru membrii de sindicat G.O., M.C., M.G. şi T.F, în contradictoriu cu pârâta ŞCOALA GIMNAZIALĂ XXXX a solicitat obligarea acesteia la plata dobânzii legale aferente drepturilor băneşti cuvenite conform sentinţei civile nr. XXXX pronunţată de Tribunalul XXXX – Secţia Conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. XXXX, de la data când sentinţa a devenit titlu executoriu şi până la data plăţii efective, susţinând că, prin neplata drepturilor salariale în cuantumul stabilit prin hotărâre judecătorească, personalului didactic i s-a produs un prejudiciu de necontestat, prin faptul că aceştia au fost lipsiţi de folosul sumelor de bani dispuse de Tribunal.
Din considerentele ce se vor expune, acţiunea este apreciată întemeiată şi urmează a fi admisă.
Din hotărârea ataşată, rezultă că suntem în prezenţa unor creanţe certe şi exigibile, iar principiul indivizibilităţii plăţii impune ca acela care face plata să plătească în întregime, debitorul neputându-se libera decât dacă plăteşte tot ce datorează deodată.
Potrivit art. 1073 din vechiul Cod civil, în caz de plată cu întârziere creditorul are dreptul de a dobândi împlinirea exactă a obligaţiei, iar dacă acest lucru nu este posibil, el are dreptul la dezdăunare, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare – daune interese.
În cauză se solicită acordarea de daune interese moratorii, daune care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a obligaţiei, astfel că, fiind vorba de o obligaţie de a da având ca obiect o sumă de bani, executarea obligaţiei în natură este totdeauna posibilă, iar daunele moratorii solicitate sub forma dobânzii reprezintă echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiei.
Având în vedere dispoziţiile art. 1082 Cod civil anterior, preluate în mod asemănător de art. 1535 din Noul Cod civil şi fiind vorba despre accesorii ale drepturilor salariale ce alcătuiesc creanţa cuprinsă în titlul executoriu, daunele interese pentru întârzierea executării sunt reglementate şi prin dispoziţiile speciale ale art. 166 alin. 4 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, potrivit cu care: „întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului.”
Prin urmare, dobânzile legale, accesorii ale creanţei, se cuvin personalului didactic ca daună moratorie, ele având un alt temei decât cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate, în principiu, pretinde, cerând actualizarea creanţei cu indicele de inflaţie, dreptul membrilor de sindicat, în calitate de creditori, la obţinerea unei dezdăunări derivate din neexecutarea obligaţiei la timp, referindu-se la beneficiul nerealizat, ca parte componentă a prejudiciului (damnum emergens), care trebuie privită ca o chestiune distinctă de actualizare cu rata inflaţiei a sumelor datorate iniţial.
În consecinţă, când se vorbeşte despre daunele interese moratorii, discuţia este plasată pe tărâmul unei reparaţii a prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanţei băneşti, de această dată sub forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală, aşa încât membrii de sindicat sunt îndreptăţiţi la plata daunelor moratorii determinate de neexecutarea la timp a obligaţiei, aceste daune îmbrăcând forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală, aşa cum, de altfel, s-a stabilit prin Recursul în Interesul Legii – Decizia nr. 2 în dosarul nr. 21/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cu privire la nivelul dobânzii legale este de observat că acesta a fost stabilit prin lege – O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti, în vigoare până la data de 01 septembrie 2011, când a devenit aplicabilă O.G. nr. 13/2001 – privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, ale cărei prevederi întăresc distincţia dintre dobânda remuneratorie şi dobânda penalizatoare.
Interpretarea dispoziţiilor legale menţionate conduce la concluzia că dobânda legală (circumscrisă noţiunii de daune interese moratorii) se datorează indiferent de motivul pentru care suma datorată nu este plătită la scadenţă şi independent de existenţa sau inexistenţa culpei debitorului, existenţa unei ordonanţe de eşalonare a plăţii debitului neputând înlătura dreptul celor îndreptăţiţi la plata dobânzilor legale pentru sumele scadente stabilite prin hotărâri judecătoreşti, acest act normativ având ca efect numai amânarea executării obligaţiei), indiferent dacă este sau nu prevăzută în vreun contract încheiat între părţi.
În privinţa evaluării daunelor interese moratorii, se constată că aceasta se face prin lege, atunci când neexecutarea obligaţiei are ca obiect o sumă de bani şi chiar dacă reeşalonarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii prin OUG 71/2009, poate fi privită ca o formă de executare succesivă, în condiţiile în care această măsura este dublată de suspendarea de drept a executării silite şi depăşeşte o durată rezonabilă în valorificarea dreptului, aceasta nu mai răspunde cerinţelor de proporţionalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată şi menţinerea unui just echilibru al intereselor în discuţie.
De asemenea, în absenţa dovezii că pârâtul a avut acordul reclamantului în calitate de creditor, la eşalonarea plăţii, această plată nu se putea efectua eşalonat prin ordonanţe succesive, atâta timp cât titlul executoriu este din anul 2011, ceea ce ar însemna ca executarea obligaţiei să fie finalizată în anul 2016, conform O.U.G. nr. 45/2010.
Având în vedere că, prin amânarea plăţii sumelor de bani stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, este afectat dreptul de proprietate, instanţa apreciază că se impune obligarea pârâtului la plata dobânzilor pentru sumele datorate, de la data emiterii titlului executoriu menţionat până în prezent şi pentru viitor până la achitarea integrală a datoriei, aceasta reprezentând o reparare integrală a prejudiciului în sensul dispoziţiilor legale precizate.
În plus, este de menţionat că acordarea dobânzii legale, până la data plăţii integrale a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alături de actualizarea cu indicele de inflaţie nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispoziţiile art. 1084 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 din Codul civil din anul 2009, eşalonarea plăţii instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, modificată şi completată, neconstituind o cauză exoneratoare de răspundere, ci un eveniment pe care debitorii, deşi îl puteau prevedea, nu au luat măsurile corespunzătoare, pentru a evita neexecutarea.
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 1073, art. 1082 şi art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 şi art. 1535 din Codul civil, republicat, Tribunalul apreciază că reclamanţii – membri de sindicat sunt îndreptăţiţi la acordarea daunelor – interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor rezultate din titlul executoriu existent la dosarul cauzei, aşa încât se va admite acţiunea şi se va obliga pârâta ŞCOALA GIMNAZIALĂ XXXX să plătească reclamanţilor dobânda legală aferentă drepturilor băneşti cuvenite, conform sentinţei civile nr. XXXX pronunţată de Tribunalul XXXX, de la data 01.04.2013 şi până la data plăţii efective.
