Primarul, ca ordonator principal de credite, are competenţa de a stabili şi acordarea altor sporuri, neprevăzute expres în lege, dacă apreciază că se poate încadra în resursele financiare alocate.
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Gorj, reclamantul Nedu Dochinel a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local al Oraşului Novaci şi Primarul Oraşului Novaci, pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate că acesta are dreptul de a primi sporul de dispozitiv în procent de până la 25% din salariul de încadrare, conform Ordinului nr.496/2003 al Ministrului Administraţiei şi Internelor. A arătat în motivare că a primit acest spor prin dispoziţia primarului nr.265/2003, iar ulterior, începând cu luna august 2004, fără a se emite vreo dispoziţie în acest sens, a fost sistată plata sporului de dispozitiv. Prin sentinţa nr.440/24.10.2006, Tribunalul Gorj a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâţii să plătească acestuia sporul de dispozitiv de până la 25% din salariu, începând cu data introducerii acţiunii.
S-a respins cererea de acordare a sporului începând cu luna august 2004. La pronunţarea sentinţei, s-a reţinut că soluţia adoptată prin Ordinul 436/2003, în sensul că sporul de dispozitiv nu se acordă personalului din consiliile judeţene şi consiliile locale, ci numai acelora din prefecturi, conduce la o gravă diferenţiere în rândul funcţionarilor publici, diferenţiere ce încalcă drepturile fundamentale ale cetăţenilor prevăzute în Constituţie, în Convenţia Europeană a Dreptului Omului şi este de natură a crea o situaţie care contrazice prevederile Legii 188/1999 privind statutul funcţionarului public. S-a mai arătat că dualitatea creată în cadrul sistemului de salarizare din administraţia publică centrală şi cea locală, constituie un pericol la înfăptuirea reformei în administraţie şi că s-ar aduce atingeri consolidării statutului european al funcţionarului public.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs primarul oraşului Novaci şi reclamatul. În recursul Primarului Oraşului Novaci s-a criticat sentinţa sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, precizându-se că ordinul MAI nu se aplică personalului din cadrul consiliilor locale. În recursul reclamantului s-a arătat că greşit instanţa i-a acordat sporul de dispozitiv începând cu data introducerii acţiunii, că există o lipsă de compatibilitate între motivarea sentinţei şi dispozitivul acesteia. Reclamantul recurent a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de Primarul Oraşului Novaci, cu precizarea că sporul de dispozitiv s-a acordat funcţionarilor publici din prefecturi şi neacordarea acestui spor personalului din cadrul consiliilor locale este de natură să conducă la diferenţieri grave între funcţionarii publici din consiliile locale şi cei din administraţia publică Centrală.
Recursul Primarului oraşului Novaci este fondat. Prin Dispoziţia nr.365 din 18.12.2003 a Primarului Oraşului Novaci, s-a acordat funcţionarilor publici ăi personalului contractual din aparatul propriu de specialitate al Consiliului local Novaci un spor de dispozitiv de 25%. Ulterior, plata acestui spor a fost sistată. Reclamantul a formulat o nouă cerere către Primarul localităţii, în vederea acordării sporului de dispozitiv. Prin dispoziţia nr.356/14.08.2006, Primarul a respins cererile de acordare a sporului de dispozitiv prevăzut de Ordinul MAI 496/2003. Curtea, examinând acţiunea reclamantului şi motivele de recurs, reţine că la adoptarea soluţiei asupra cererii reclamantului, de a i se acorda sporul de dispozitiv, trebuie să se aibă în vedere următoarele: Personalul din cadrul autorităţilor publice locale poate beneficia de prevederile Ordinului MAI nr. 496/2003, în sensul acordării sporului de dispozitiv, în măsura în care autoritatea dispune de fonduri financiare, de natură să satisfacă plata sporului respectiv. Sistemul de salarizare al funcţionarilor publici este reglementat în cuprinsul art.29 din Legea 188/1999, OUG 192/2002 şi OUG 92/2004. În conformitate cu prevederile art.29 din Legea 188/1999, privind statutul funcţionarului public, pentru activitatea desfăşurată funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, spor de vechime, suplimentul postului, suplimentul gradului. Acelaşi text, la aliniatul 2 prevede că funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariale , în condiţiile legii. Elementele sistemului de salarizare general, aplicabil funcţionarilor publici, sunt prevăzute în art.14 din OUG 192/2002. Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, premiile, stimulentele şi alte drepturi. Sporul de dispozitiv face parte din categoria altor drepturi, pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului. Din dispoziţiile art. 1 alin.3 din OUG nr. 92/2004, rezultă că sistemul de salarizare al funcţionarilor publici cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele şi alte drepturi. În aceeaşi lege, la Secţiunea a II-a sunt reglementate sporurile pe care le primesc funcţionarii publici. Astfel, în art.14 este stabilit sporul de vechime şi cuantumul acestuia, în funcţie de vechimea în muncă, în art.15 se regăseşte sporul pentru munca în timpul nopţii , în art.16, sporul pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, în art.17, sporul pentru titlul ştiinţific de doctor. De asemenea, în art.18 este reglementată modalitatea de acordare a sporului de confidenţialitate. Rezultă din expunerea efectuată mai sus că sporul de dispozitiv nu este prevăzut expres în Secţiunea „Alte sporuri” . Astfel fiind, el poate fi încadrat numai la categoria „alte drepturi”.
Nefiind un spor expres prevăzut într-un act normativ cu forţă generală obligatorie, cum este legea sau ordonanţa Guvernului, care are aceeaşi putere juridică ca şi legea, sporul de dispozitiv nu poate fi acordat decât dacă ordonatorul principal de credite îl încuviinţează. O astfel de soluţie se impune, întrucât, din cuprinsul art.3 al OUG 92/2004 rezultă că gestiunea sistemului de salarizare a funcţionarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare şi numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii. Primarul are calitatea de ordonator principal de credite.
Deci el este cel care poate să stabilească dacă are fonduri suficiente pentru a acorda sporul de dispozitiv.
Instanţa de judecată nu se poate substitui ordonatorului de credite şi să acorde ea însăşi sporul de dispozitiv, care este reglementat într-un ordin al Ministrului, act normativ cu putere inferioară legii.
Dacă sporul de dispozitiv ar fi fost trecut expres într-unul din actele normative cu putere de lege, care reglementează sistemul de salarizare al funcţionarilor publici, în mod evident instanţa ar fi putut să oblige autoritatea să acorde acel spor. Cum însă sistemul legal de salarizare nu prevede expres acest spor şi cum gestiunea sistemului de salarizare aparţine ordonatorului principal de credite, care trebuie să se încadreze în resursele financiare, instanţa nu poate să oblige autoritatea să acorde sporul, pentru că ar încălca norma legală privind încadrarea în resursele financiare. În speţa de faţă nu se pune în discuţie, aşa cum a reţinut instanţa de fond, discriminarea în raport de apartenenţa la o autoritate a administraţiei publice locale sau centrale. Sub acest aspect, modul de analiză al instanţei de fond este corect, numai că primarul, ca ordonator de credite are competenţa de a stabili alte sporuri, neprevăzute expres în lege, dacă se poate încadra în resursele financiare alocate. Observând dispoziţia nr.356/2006 a Primarului Oraşului Novaci, prin care s-a respins acordarea sporului de dispozitiv, se constată că acesta a avut în vedere prevederile Legii 215/2001 R, prevederile Ordinului MAI nr.496/2003 şi cererile funcţionarilor. La adoptarea soluţiei de respingere a cererii funcţionarilor publici, primarul nu a avut în vedere Ordinul MAI 436/2003 în care se susţine că s-a precizat că sporul de dispozitiv se acordă numai funcţionarilor publici din cadrul autorităţilor publice centrale. De aceea, Curtea apreciază că prin respingerea cererii tuturor funcţionarilor publici, primarul nu a săvârşit un act de discriminare, de diferenţiere, ci el s-a încadrat în resursele financiare pe care le avea la dispoziţie. De asemenea, nu se poate pune în discuţie faptul că prin neacordarea sporului respectiv, primarul s-ar comporta abuziv, întrucât sporul nu este prevăzut în lege, ci face parte din categoria „alte drepturi” nenominalizate în vreo lege, pe care ordonatorul principal de credite le poate acorda dacă are resurse financiare. Primarul avea obligaţia de a lua măsuri să se aloce resurse de finanţare a plăţii drepturilor stabilite prin lege de către autoritatea cu putere de reglementare general obligatorie. Sporul de dispozitiv, nefiind prevăzut în lege, nu se poate reţine că primarul nu a luat măsuri de îndeplinire a unei obligaţii legale, şi ca urmare el nu s-a comportat discreţionar. Având în vedere că plata sporului de dispozitiv nu este prevăzută imperativ într-un act normativ cu putere de lege, Curtea apreciază că soluţia primei instanţe este netemeinică şi nelegală, aşa încât în baza art.312 Cod pr.civilă, recursul se va admite, se va modifica sentinţa şi se va respinge acţiunea.
