Funcţionar public. Suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Este neîntemeiată solicitarea funcţionarilor publici de a li se plăti retroactiv şi pentru viitor drepturile salariale reprezentând suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prevăzute de art.31 alin.1 lit.c şi lit.d din Legea nr.188/1999, republicată, fiecare în cuantum de 25% din salariul de bază
Prin sentinţa nr. 364/CA/2010, Tribunalul Bihor a respins acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată, reţinând că potrivit art. 40 al.2 lit. c din Codul muncii angajatorii au obligaţia de a acorda salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului.
Dată fiind calitatea de funcţionari publici a reclamanţilor, drepturile salariale pretinse izvorăsc din lege, fiind prevăzute de art. ( iniţial 29) 31 alin.1 lit. c şi d din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd că salariul funcţionarului public este compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două sporuri, (ce trebuiau acordate cu începere din 01.01.2004 conform art. 25 din Legea nr. 161/2003) nu au fost acordate întrucât prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 76/2005 şi prin Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 417/2006, plata drepturilor respective a fost suspendată.
Plata acestor drepturi salariale nu este prevăzută nici de Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007- privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici in anul 2007, nici de actul normativ similar corespunzător anului 2008 ( O.G.9/2008).
Instanţa reţine că în contextul creat de incertitudinea ce planează asupra legalităţii acordării acestor sporuri, în condiţiile în care legiuitorul a omis să le cuantifice, pe rolul instanţelor judecătoreşti s-au soluţionat litigii în care, în urma admiterii acţiunilor funcţionarilor aflaţi în situaţii similare, pârâţii au fost obligaţi la plata suplimentului postului în procent de 25 % din salariul de bază şi la plata suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază. Soluţiile se întemeiază pe ideea că prin neacordarea acestor drepturi salariale judecătorul poate fi acuzat de denegare de dreptate şi totodată că există interes pentru recunoaşterea lor pe cale judecătorească pentru a fi ulterior constrânsă autoritatea publică să facă plata lor.
Au existat, pe de altă parte, soluţii de respingere ale unor astfel de cereri adresate instanţelor de contencios administrativ, cu motivarea că legea nu prevede cuantumul procentual al sporurilor iar acesta nu se poate determina prin similitudine.
Existenţa practicii neunitare în soluţionarea acestei probleme de drept, la nivelul instanţelor din ţară, a determinat adoptarea unei soluţii de principiu în plenul judecătorilor Secţiei de contencios administrativ şi fiscal al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie întrunit la data de 06.04.2009 în condiţiile art.33 al.1 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În acesta sens Instanţa Supremă a statuat că este neîntemeiată solicitarea funcţionarilor publici de a li se plăti retroactiv şi pentru viitor drepturile salariale reprezentând suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prevăzute de art.31 alin.1 lit.c şi lit.d din Legea nr.188/1999, republicată, fiecare în cuantum de 25% din salariul de bază.
Această soluţie de principiu s-a regăsit ulterior în Decizia nr. 20/21.09.2009 a ICCJ prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general de pe lângă ICCJ şi s-a decis că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturi salariale constând în suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Hotărârea a rămas definitivă prin nerecurare.
