H.G nr. 150/1999 – Evaluarea profesională a personalului de specialitate medico – sanitar. Majorarea salariului cu 25%.
Prin sentinţa civila nr. 1759/23 octombrie 2008, Tribunalul Mureş a admis acţiunea formulată de reclamanta S.M.L. în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş şi, drept consecinţă:
– a obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantei decizia de promovare în gradul de asistent medical principal, cu majorarea salariului de bază cu 25% ( fără a depăşi salariul de bază corespunzător coeficientului de multiplicare maxim ), începând cu data de 01.03.2008;
– a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a diferenţelor de drepturi salariale rezultate ca urmare a neaplicării majorării salariului de bază cu 25% ( fără a depăşi salariul de bază corespunzător coeficientului de multiplicare maxim ), începând cu data de 01.03.2008 şi până la data pronunţării hotărârii;
– a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În adoptarea acestei soluţii, prima instanţă a reţinut că reclamanta – angajată la unitatea pârâtă în funcţia de asistent medical, a promovat examenul de grad principal organizat în sesiunea 18 – 19 octombrie 2007, astfel că în mod nelegal i s-a refuzat acordarea majorării salariale prevăzute de art. 17 din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 150/1999.
Prin recursul declarat împotriva acestei hotărâri, pârâtul a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, constând în aplicarea greşită a dispoziţiilor legale în materie.
Astfel, s-a arătat că nu se contestă incidenţa în cauză a prevederilor art. 17 din H.G. nr. 150/1999, însă norma legală invocată prevede o majorare cu până la 25%, situaţie în care, tocmai pentru a se putea respecta dispoziţia menţionată, comitetul director a decis organizarea unei evaluări profesionale, în baza rezultatelor căreia urma să se stabilească procentul de majorare de până la 25% pentru fiecare asistent medical în parte.
Cum reclamanta a refuzat participarea la această testare, evaluarea profesională nu a putut fi efectuată şi, în consecinţă, nici creşterea salarială acordată. Este nefondată susţinerea potrivit căreia această testare era inutilă în condiţiile în care s-a promovat examenul de grad profesional, deoarece, în opinia recurentului, respectivul examen conferea participantului dreptul la o majorare salarială de la 1 la 25%, iar nu la plafonul maxim.
Reclamanta a depus la dosar întâmpinare, susţinând legalitatea hotărârii atacate.
Examinând recursul prin raportare la motivele invocate, precum şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 şi 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că acesta este nefondat, astfel că a fost respins, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 17 din Anexa la H.G. nr. 150/1990 – Metodologia pentru stabilirea normelor de evaluare a performanţelor profesionale individuale şi de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază între limite pentru personalul de specialitate medico-sanitar şi personalul auxiliar sanitar, încadrat în unităţi sanitare şi de asistenţă socială – „la promovarea în funcţii de execuţie, grade sau trepte profesionale cu grile de salarizare superioare se asigură o creştere a salariului de bază avut anterior promovării cu până la 25%, fără a se depăşi salariul de bază corespunzător coeficientului de multiplicare maxim”.
Din adeverinţa nr.12.074/28.01.2008, emisă de Ministerul Sănătăţii Publice, rezultă că reclamanta a promovat examenul de grad principal, sesiunea 18-19 octombrie 2007, (fila 3 dosar fond), context în care pârâtul angajator avea obligaţia de a da eficienţă prevederilor legale anterior enunţate, iar nu să pretindă reclamantei participarea la o altă probă de verificare a cunoştinţelor teoretice, neprevăzută de legislaţia în materie.
De altfel, o atare opinie a fost exprimată şi de Ministerul Sănătăţii Publice – Direcţia organizare, resurse umane, dezvoltare profesională şi salarizare, care, prin adresa nr. XI/C/31218/30.06.2008, a comunicat Federaţiei S. că „în cazul asistenţilor medicali care promovează la gradul principal nu este necesar să susţină examen de testare a cunoştinţelor profesionale la nivelul unităţii, întrucât testarea cunoştinţelor profesionale s-a făcut ca urmare a susţinerii şi promovării examenului de grad principal, iar evaluarea modului în care îşi realizează sarcinile la locul de muncă se face prin evaluarea profesională anuală” ( fila 66 dosar fond ).
În speţă, reclamanta a fost supusă şi acestei din urmă evaluări, efectuate în aplicarea prevederilor art. 10 – 11 din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 150/1999 (modificată prin H.G. nr. 414/2000), iar din cuprinsul fişei de apreciere întocmite de Clinica de Psihiatrie II Acuţi, rezultă obţinerea unui punctaj maxim. ( fila 28 dosar fond).
Raportat la probatoriul examinat, Curtea a apreciat ca nefondate criticile pârâtului-recurent, observând că textul art. 17 din Metodologia anterior evocată, impune o singură limitare, şi anume aceea ca, prin majorarea cu până la 25% a salariului de bază avut anterior promovării, să nu se depăşească salariul de bază corespunzător coeficientului de multiplicare maxim.
O atare interpretare se impune, întrucât în caz contrar s-ar da eficienţă conduitei subiective a angajatorului, căruia i s-ar recunoaşte dreptul de a acorda discreţionar creşterea salarială menţionată, ceea ce în mod cert nu a fost în intenţia legiuitorului, care a prevăzut în cuprinsul art.10 din Metodologia evocată, acordarea creşterilor salariale în funcţie de rezultatul evaluării anuale a activităţii profesionale.
Or, în condiţiile în care reclamanta a obţinut la această evaluare punctajul maxim şi a promovat examenul de grad principal, este îndreptăţită şi la majorarea salariului de bază avut anterior cu procentul maxim prevăzut de art. 17 din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 150/1999, însă fără a se depăşi salariul de bază corespunzător coeficientului de multiplicare maxim, precizare cuprinsă, de altfel, în dispozitivul hotărârii primei instanţe.
Pentru considerentele expuse, neregăsind în cauză niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă şi neidentificând din oficiu vreun motiv de ordine publică, în sensul prevederilor art. 306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat recursul dedus judecăţii, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
De asemenea, în aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate reclamantei cu derularea procesului (onorariu avocaţial – fila 12 dosar ).
