Indemnizaţia de concediu de odihnă. Reducerea indemnizaţiei cu 25% prevăzută de Legea 118/2010 anterior intrării în vigoare a legii 118/2010.
Măsura diminuării cu 25% a indemnizaţiei de concediu de odihnă în temeiul Legii 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, anterior intrării în vigoare a legii este nelegală.
( Tribunalul Mehedinţi – s.c. 453/31 martie 2011)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale la data de 21 ianuarie 2011, reclamanta Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământ Mehedinţi, în numele membrilor de sindicat B. M. ş.a au chemat în judecată pârâta Şcoala cu clasele I-VIII „Constantin Negreanu” Dr.Tr.Severin solicitând obligarea acesteia la calcularea indemnizaţiei de concediu aferentă anului şcolar 2009-2010, fără aplicarea diminuării de 25 %, prevăzută de Legea 118/2010 şi la plata diferenţei dintre indemnizaţia astfel calculată şi cea efectiv încasată, actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie până la data efectivă a plăţii.
În fapt, s-a arătat că membrii de sindicat au calitatea de angajaţi ai unităţii şcolare pârâte, iar potrivit dispoziţiilor art.103 lit.a) din Legea 128/1997, personalul didactic din învăţământul preuniversitar beneficiază de dreptul la concediu de odihnă anual cu plată, în perioada vacanţelor şcolare, respectiv preuniversitare, cu o durată de cel puţin 62 de zile, exclusiv duminicile şi sărbătorile legale, persoanele în cauză urmând a fi remunerate pentru munca depusă.
Acest drept este prevăzut atât de dispoziţiile C. muncii care la art.145 prevede că, „pentru perioada concediului de odihnă salariaţii beneficiază de indemnizaţia de concediu cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu” cât şi de cele ale Contractului Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură învăţământ pentru anii 2007-208, potrivit cărora dreptul la concediu de odihnă este garantat de lege, iar indemnizaţia se acordă salariatului cu cel puţin 10 zile înainte de plecarea în concediu, precum şi de HG 250/1992.
A precizat că deşi membrii de sindicat au început efectuarea concediului de odihnă anterior datei de 03.07.2010, când a intrat în vigoare Legea 118/2010, pârâta în mod abuziv a diminuat cuantumul indemnizaţiei de concediu cu 25%, începând cu luna iulie 2011, în temeiul dispoziţiilor Legii 118/2010, fiind astfel încălcat principiul neretroactivităţii legii civile prevăzut de art.78 din Constituţie.
Examinându-se actele dosarului se reţin următoarele:
Potrivit art.103 alin.1 lit. a) din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, aplicabile perioadei în litigiu, cadrele didactice beneficiază de un concediu anual plătit, în perioada vacanţelor şcolare, respectiv universitare, cu o durată de cel puţin 62 zile, exclusiv duminicile şi sărbătorile legale.
Potrivit art.21 din Ordinul 3251/1998 al Ministrului Educaţiei Naţionale pentru aprobarea Normelor metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învăţământ, pe durata concediului de odihnă cadrele didactice au dreptul la o indemnizaţie, calculată în raport cu numărul zilelor de concediu înmulţit cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime şi după caz, a indemnizaţiei de conducere luate împreună, corespunzător fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu.
Potrivit art.26 din acelaşi ordin, indemnizaţia de concediu de odihnă se plăteşte cu cel puţin 5 zile înaintea plecării în concediu, aceste dispoziţii fiind în concordanţă şi cu dispoziţiile C. muncii art.145 alin.3.
Prin Legea 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar s-a prevăzut că, „.. cuantumul brut al salariilor/ soldelor / indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii cadru 330/2009 şi ale OUG 1/2010… se diminuează cu 25% ”.
În acest sens, indemnizaţia de concediu de odihnă cuvenită şi plătită reclamanţilor a fost diminuată cu procentul de 25%, conform art.1 din Legea 118/2010.
Din adresa nr. 371/14.03.2011 emisă de pârâtă depusă la dosarul cauzei, rezultă că toţi reclamanţii au beneficiat de concediu de odihnă anterior datei de 03.07.2010, data intrării în vigoare a legii 118/2010. Ca atare, reţinerea din indemnizaţia de concediu de odihnă a procentului de 25% este nelegală, deoarece potrivit art.4 din Legea 118/2010, prevederile art.1-3 se aplică începând cu data intrării în vigoare a legii. Legea 118/2010 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/30.06.2010 şi potrivit art.78 din Constituţia României, a intrat în vigoare la trei zile de la data publicării, respectiv la 03.07.2010.
Prin urmare, în raport de data intrării în vigoare a legii, 03.07.2010, dispoziţiile acesteia se aplică numai pentru viitor, deoarece potrivit art.15 alin.2 din Constituţie, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile. Art.1 din Codul civil prevede de asemenea că legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă.
Ca atare, aplicarea Legii 118/2010 se face începând cu 3 iulie 2010, fiind fără relevanţă data efectuării plăţii indemnizaţiei, deoarece momentul ce se are în vedere este cel al naşterii dreptului de a cere plata şi nu cel al plăţii efective.
În ceea ce priveşte invocarea de către reclamantă a încălcării dispoziţiilor art. 1 din Protocolul 1 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentate, se reţine că potrivit art. 20 al.2 din Constituţie „ Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile”.
Din conţinutul textului constituţional rezultă că, dispoziţiile Convenţiei au prioritate numai dacă există neconcordanţe între legea internă şi dispoziţia din tratat, iar în cauză se apreciază că nu se impune verificarea încălcării acestui drept din perspectiva Convenţiei, deoarece aşa cum s-a arătat anterior, s-a constatat nerespectarea dispoziţiilor interne referitoare la interpretarea şi aplicarea actelor normative privind acordarea indemnizaţiei de concediu şi s-a dat eficienţă acestor dispoziţii.
